Academia Română și-a făcut laborator de analiză a „războiului informațional”. Cum se vede propaganda Rusiei și Ungariei de la București

Academia Română a lansat LARICS (Laboratorul de Analiză a Războiului Informațional și Comunicare Strategică), care funcționează sub coordonare Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române, condus de profesorul Dan Dungaciu. Cercetătorii și experții cooptați în această structură academică urmează să se ocupe de analiza metodelor și strategiilor folosite în războiul informațional care afectează România și Uniunea Europeană, în special de către Rusia și Ungaria, concentrându-se în special pe zonele și mediile în care aceste mesaje de propagandă care pot destabiliza România prind cel mai bine, adică acolo unde încrederea în instituții și în lideri este cea mai scăzută, după cum a explicat Dan Dungaciu.

Dungaciu a explicat în aula Academiei Române că LARICS nu se va concentra la început pe „fake news” (știrile false care pot fi folosite în scop propagandistic), așa cum fac deja multe alte organizații din întreaga lume, din simplul motiv că deocamdată acest concept ar fi prea vag: „Pentru noi, abordarea legată de războiul informațional este în doi pași. Nu ține de fake news într-o primă instanță, cel puțin pentru motivul că nu știm ce înseamnă asta deocamdată. Dacă o luăm ad litteram, pentru milioane de oameni – musulmani, evrei și mulți alții – și nașterea lui Isus este fake news. Este o chestiune atât de complicată încât preferăm să nici nu intrăm în dezbatere. O să ajungem la ea, dar nu vom începe cu ea”.

Pentru început, LARICS se va concentra pe analiza mediilor sociale și mecanismelor neîncrederii în instituții și lideri, pe baza cărora războiul informațional are succes nu doar în România, ci și în UE.

„Cu ceea ce vrem să începem este încrederea în societăți – naționale sau comunitatea europeană. Teoria lui Thomas spune că o realitate falsă, percepută ca reală, devine reală prin consecințele ei. S-a dat și un exemplu celebru – dacă o comunitate află că o bancă intră în faliment și este o știre falsă, dar se repede să își scoată economiile din bancă, știrea devine adevărată prin consecințe, în sensul că banca intră în faliment. În războiul informațional, informațiile false care se disipează într-o societate produc consecințe. Această știre din teoria lui Thomas, dacă este lansată într-un sistem bancar solid, în care lumea are încredere, oamenii nu se vor repezi a doua zi să își scoată banii din bănci. Trebuie să există o neîncredere prealabilă în sistemul financiar, încât un astfel de zvon să producă efecte. Și aici sunt două tipuri de analiză: pe unii îi intereasează cine lansează știrea că sistemul financiar e în criză, pe noi ne interesează care este mediul societal care are sau nu are încredere în bănci. Sunt două paliere pe care trebuie să le acoperim, iar excesul e dăunător: dacă ne raportăm strict la cei care lansează informațiile false, dar nu vom înțelege mediul în care informația e lansată, atunci ratăm cel puțin jumătate din tablou, probabil jumătatea cea mai importantă. În sensul acesta, ne interesează lipsa de încredere în instituții, în țesătura societală a comunității respective. Neîncrederea instituțională e direct proporțională cu eficacitatea unui război informațional„, a explicat Dan Dungaciu.

Experții cooptați de Academia Română în LARICS provin din domenii apropiate securității naționale, comunicării, dar și din mediul academic și din presă. Conform paginii de prezentare, membrii LARICS sunt foștii miniștri de Externe Cristian Diaconescu și Sergiu Celac, profesorul Dan Dungaciu, profesorul Iulian Chifu (fost consilier prezidențial pe probleme de securitate și politică externă), analista Antonia Colibășanu (fostă angajată a agenției de analiză Stratfor), Dan Dima (fost consilier prezidențial de securitate națională), Mihaela Nicola (fondatorul agenției de comunicare The Group, care a colaborat și cu SRI la un așa-numit proces de rebranding), jurnaliștii Bogdan Ficeac, Ion M. Ioniță, George Damian, Marcela Tușcă și Valentin Buda (ambii din Republica Moldova), fostul diplomat și ziarist George Scarlat, consultantul Petrișor Peiu, dar și cercetătorii Darie Cristea, Tatiana Cojocari și Lucian Dumitrescu.

„Nu mi se pare puțin ideea de a avea în Academia Română un astfel de Laborator. Pentru că problema războiului informațional, conștientizat și explicitat la nivel mondial nu mi se pare că din punct de vedere politic este recunoscută în România. Problemele privind finanțarea, participarea într-un astfel de război informațional țin de vectorul politic. Vectorul politic în România, pe această temă, tace. Există două variante pentru a explica această pasivitate: fie vectorul politic din România nu conștientizează pericolul și vulnerabilitățile pe termen lung, fie are propriile motive să tacă, ceea ce ar fi o chestiune extrem de interesantă și complicată. Un hocheist american a fost întrebat cum reușește să fie mereu așa în formă. A răspuns: spre deosebire de ceilalți hocheiști care aleargă mereu către locul unde este pucul, eu alerg unde se va afla pucul. Războiul informațional este o formă de agresiune cât se poate de elaborată, versatilă, cu mijloace simple, ieftine, la care au acces și cetățenii, și instituțiile, și guvernele”, a explicat și fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu, membru în LARICS.

Secretarul general al Academiei Române: de la războiul informațional al Rusiei lui Putin, la cel „români contra români”, asupra BOR, Academiei și lui Eminescu

Academicianul Victor Voicu, secretarul general al Academiei, a vorbit explicit despre amenințarea Rusiei asupra României și UE, exercitată prin armele războiului informațional și prin „armata de trolli” de la Kremlin, coordonată de FSB, în care Rusia ar fi investit 7 miliarde de dolari.

„Agresivitatea manifestată de către unii dintre vecinii noștri pune în pericol potențial atât România, cât și nu în mai mică măsură proiectul generos al UE. Am fi prea naivi, și nu suntem, să credem că acești vecini nu doresc dezintegrarea familiei europene pentru a-și atinge scopurile politice și de expansiune – nu vorbim neapărat de expansiune teritorială. Chiar dacă primitivismul acestor vecini, mă refer la Rusia lui Putin, care conform unei tradiții istorice are o amenințare a armatei fără decență, măcar diplomatică – nu acesta este ultimul termen. Este vorba de o propagandă disimulată, bine organizată și cu dispersie și acoperire europeană și mondială manipulează mase mari de cetățeni cu informații false, defăimări, propagandă pentru măreția lui Putin, susținerea unor anumite candidaturi”, a explicat academicianul Victor Voicu.

Voicu a vorbit și despre cum a preluat propaganda rusă protestele antiguvernamentale din România, din această iarnă, deformându-le: „Referitor la protestele din Piața Victoriei, mass media rusească, preluând mesajul scurt al MAE rusesc, a dezvoltat țintele care să ilustreze ce se întâmplă în țara care visa să se unească cu țara vecină, Moldova. Propaganda rusească a fost bine orientată și țintită. Țintele identificate au fost printre altele violența acestor proteste – neadevărat, dezbinarea țării – neadevărat, maidanul românesc, situația economică, sentimentele antirusești, UE nu ajută România, pericolul reprezentat de România pentru Rusia. Este o discrepanță vădită între realitatea evenimentelor și propaganda rusă”.

Academicianul Victor Voicu nu a pierdut ocazia să condamne „atacul” asupra Academiei Române, cu ocazia „manifestului” publicat în februarie 2017, în pline proteste masive împotriva guvernului Grindeanu, care a fost interpretat ca fiind naționalist și pro-guvernamental, pentru că a alăturat contextul protestelor cu pericolul destabilizării României și statului de drept. De altfel, ulterior, mai mulți semnatari și academicieni s-au dezis de acest „manifest”. Voicu a încadrat însă miercuri acest episod într-un „război al românilor contra românilor”, care ar avea ca ținte și BOR sau familia tradițională, fără însă să precizeze cine s-ar putea afla în spatele unui astfel de „război” – acestea nefiind de obicei printre țintele predilecte ale Rusiei, ba chiar dimpotrivă.

„Ar trebui să luăm în considerare și războiul hibrid din interior, al românilor contra românilor. Aș vrea să enunț câteva aspecte care sunt comentate și în mass media – campanii din presă și pe internet, îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe Române, Academiei Române, familiei tradiționale, a valorilor românești, oamenilor de cultură fie trecuți, fie în viață – Eminescu, împotriva identității naționale. Am văzut reacții de agresivitate neadecvate și la apelul academicienilor români. Se pune problema: sunt aceste campanii agresive spontane sau declanșate conform unei pregătiri prealabile? Ce îi mână pe ei în această luptă? Să nu uităm reacția unor pseudo-lideri de opinie referitor la mesajul academicienilor. Am comis după părerea dumnealor un delict de opinie (…). Se încearcă cu perseverență impunerea dominației minorităților, indiferent de tipul sau relevanța lor, inclusiv a minorităților etnice – statutul Ținutului Secuiesc a apărut în Monitorul Oficial. Se impune nu egalitate, ci dominația minorităților”, a considerat academicianul Victor Voicu.

Academicianul Ion Aurel Pop, despre arsenalul din războiul informațional al Ungariei versus creierele tabula rasa ale noilor generații

Rectorul Universității Babeș Bolyai, academicianul Ion Aurel Pop, a arătat că în contextul în care astăzi lumile „se reconstruiesc pe criteriul adevărului”, adevăr care a ajuns să constea în ce crede orice om de cuviință că este bine sau este rău, există pericolul generațiilor care din lipsă de cunoștințe, pot fi bombardate cu orice informație: „Receptorul de astăzi e mai mult ca altădată tabula rasa. Vă amintiți de sloganul „nu acumulare de cunoștințe, ci know how”. Ceea ce creează un prilej extraordinar, orice lucru pe lumea asta are și dublu tăiș: generații de oameni care nemaiavând cunoștințe acumulate în cel mai bun computer pe care îl avem la ora actuală și care este creierul omenesc, pot fi bombardați cu orice. Dacă comunicatorul știe să o facă cu inteligență„.

Pop a exemplificat foarte multe discursuri și „adevăruri” folosite de Ungaria, într-un veritabil „război comunicațional și de informare” pe care îl poartă cu România, în contextul în care România se pregătește să aniverseze în 2018 centenarul Marii Unirii, iar Ungaria a înființat un departament de stat pentru organizarea în 2020 a centenarului Tratatului de la Trianon, care a trasat granițele Ungariei de astăzi.

„Ungaria e o țară care își întărește identitatea, sub un guvern de dreapta, cu colaborări de extremă dreapta, dar nu e singura țară din regiune care face asta, o fac și cehii, o fac și slovacii, și polonezii. Ei folosesc în acest moment aspecte care privesc identitatea Transilvaniei – ardelenismul și modalitatea de a construi o nouă țară pe temeiuri istorice, invocându-se existența principatului autonom al Transilvaniei. Dintre aceste idei câteva m-au frapat”, a arătat Ion Aurel Pop, care a înșirat multe dintre conceptele folosite tot mai insistent de Budapesta la adresa României, în acest „război informațional”:

– „Autonomiile au fundament istoric și ele trebuie promovate dincolo de statul național, dar în afara Ungariei, Ungaria istorică este un pământ sfânt, alt slogan care a apărut și care trebuie reînviat politic.

– Istoria românilor este o istorie recentă, românii fac parte dintre popoarele fără istorie, incluse parțial în monarhia habsburgică și apoi în dubla monarhuie austro-ungară.

– Termenul de valah nu este sinonim cu termenul de român, aspect împrumutat din necesități practice și de statul vecin Serbia.

– Ardealul nu este România, pentru că face parte din România de mai puțin de 100 de ani, iar din Ungaria a făcut parte de o istorie întreagă și legăturile istorice sunt mai puternice cu Ungaria, decât cu România.

– Titlul din manualele de școală, pe care le-am urmărit după 1990 în Ungaria istorică – introducere pentru elevii de școală primară: Pământul sfânt al Ungariei istorice era prefața, iar una din teme se chema „ungurii, civilizatorii bazinului carpatic”.

– Numele Iancu de Hunedoara este incorect, el trebuie numit Ioan, pentru că îl chema Ianoș. Absolut fals.

– Sunt voci în cultura românească care cer schimbarea imnului de stat. Ele sunt preluate și se spune că imnul trebuie schimbat pentru că evocă personalități străine de cultura noastră, de pildă sintagma Mihai, Ștefan, Corvine. Corvinii ar trebui scoși din imn, iar ei spun că de-aia trebuie schimbat imnul.

– Numele orașului Cluj Napoca: pe baza unei poziții a unui coleg de la București, a apărut în Ungaria ideea că Napoca este un termen ceaușist, inventat în 1974, și ar trebui eliminat. Este o sintagmă cu o vechime de peste 2.000 de ani, avem izvoare de când era un sat dacic, apoi a devenit Napoca, care e cel mai vechi municipiu de pe teritoriul României, a fost făcut la începutul domniei lui Adrian și are acte în regulă. Ei preiau din arsenalul informațiilor noastre, trunchiate și bine dirijate.

– În fine, transilvănenii nu au dorit unirea din 1918. A fost imediat preluat și tradus în mai multe limbi străine, pentru momentul 2018, când opinia publică din Germania, din Franța, din statele anglofone să fie pregătită că actul Unirii s-a făcut peste voința locuitorilor români transilvăneni”.

Rectorul de la Cluj a explicat că există o singură soluție pentru a contracara aceste manipulări propagandistice: „Toate aceste lucruri, pe fondul unei lipse crase de cunoștințe, al unor lecturi fragmentare, prind contur. Pentru a putea răspunde acestor provocări, e nevoie să ne cultivăm cel mai important obiect pe care îl avem în dotare, și anume creierul omenesc. Pentru asta e nevoie de educație serioasă, de grija pentru educație pe care noi se pare că nu o mai avem„.

Geopolitica neîncrederii. Dan Dungaciu: De ce prinde propaganda rusească în Europa, dar Rusia e impermeabilă la narațiunea occidentală

Profesorul Dan Dungaciu a explicat că LARICS se va concentra inițial mai ales pe „geopolitica neîncrederii”, adică de acele spații în care încrederea societății este joasă: „Dacă verifici aceste spații, o să constați că acolo este foarte posibil ca un tip de război informațional să fie eficace. Comunități, spații ample, cum e și UE, sunt acum într-un fel de criză pe care o vedem explicitată prin jumătate de vot extremist care s-a aplicat în Franța, de pildă. (…) Este o descărcare prin care o criză profundă își găsește într-un fel reacția. Europenii nu mai au încredere în propriii lideri, de aici apetența unora de a recepționa anumite mesaje. Nu pentru că o plătesc rușii pe doamna Le Pen o votează pe ea, ci rușii o plătesc pe doamna Le Pen pentru că ei votează cu ea. O lipsă de încredere în Europa face ca acest spațiu să fie deschis la asemenea penetrări”.

Dungaciu a explicat pe larg de ce Rusia are atât de mult succes în folosirea războiului informațional în Europa, dar mai puțin în România, dar și de ce Rusia nu ar putea fi la rândul ei ținta unui răspuns de același tip din partea Europei, deși, după cum a declarat fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu, ar fi o forță foarte mare într-un astfel de război.

„Cum reușim să nu înțelegem că un Occident care este mai bogat, mai puternic, mai informat nu funcționează pentru Federația Rusă? Astăzi, Rusia este exact opusul României înainte de 1989. Cum era atunci, de ce ascultam toți aproape cu religiozitate Europa Liberă pentru a auzi informații despre România? Erau două condiții esențiale: nu aveam încredere în propriii lideri, nu îi iubeam și aveam încredere în sursă, adică în Occident. Asta ne făcea extrem de deschiși. Federația Rusă de astăzi nu are încredere în Occident și își iubește liderii. Nu are încredere în Occident, orice i-ar spune Occidentul. Și își iubește încă liderii, prin urmare orice acțiune propagandistică transmisă către Federația Rusă este ineficientă în momentul ăsta. (…) Când încrederea în Putin va fi subminată, în momentul acela populația va fi mai deschisă să primească anumite mesaje din Occident. Când se va ridica întrebarea dacă Putin greșește, dacă acești occidentali au dreptate, atunci Rusia devine permeabilă la astfel de mesaje„, a explicat Dan Dungaciu.

Coordonatorul LARICS a mai arătat că deocamdată România rezistă acestui război, dintr-o cauză simplă, însă că există riscuri: „O lipsă de încredere în Federația Rusă și în mesajele explicite care vin de acolo este explicația pentru care în presa românească Federația Rusă reușește să se strecoare mai degrabă marginal. Dar există o neîncredere în instituțiile sociale, politice din România. Asta nu înseamnă că o confruntare cu Rusia nu există sau nu va exista. Va exista prin intermediari. Ne vom confrunta în următorii ani cu asemenea tip de bătălie în care vor fi prezente și mesaje de la Budapesta, și de la Moscova„.