ACADEMIILE OAMENILOR DE NEȘTIINȚĂ. Profesor: „Nu văd cum ar putea fi considerat autor consacrat cineva cu indice Hirsch egal cu 0″

De peste 150 de ani, Academia Română este instituția care asigură o continuitate a cercetării de la noi din țară, cel puțin la nivel teoretic. Potrivit site-ului instituției, Academia are 87 de membri titulari, 79 de corespondenți, 33 de membri de onoare din țară și 92 de membri de onoare din străinătate. Toți plătiți din bani de la bugetul de stat. Mai exact, conform legii 725/2001, fiecare membru titular primește o indemnizație lunară de 3.000 de lei, iar un corespondent, 2.500 de lei.

„Academia Română este cel mai înalt for național de consacrare științifică și culturală, ce reunește personalități din țară și străinătate cu realizări deosebite în științe, litere, arte și în alte domenii ale spiritului,(…) este continuatorul și unicul legatar al Societății Literare Române înființate în 1866, reorganizată în anul 1867 în Societatea Academică Română și în anul 1879 în Academia Română, (…) este instituție de interes public național de cercetare în domeniile fundamentale ale științei, autonomă, cu personalitate juridică de drept public”, reiese din art 1 al legii nr.752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române.

După 1990, pe lângă această instituție au început să apară organizații și asociații care și-au luat numele de academii, conduse de persoane care nu ar fi reușit să devină membri ai Academiei Române. Practic, cei care au fost respinși de către Academie și-au creat propriile organisme de cercetare științifică. Aceste instituții au fost înființate prin acte normative votate în Parlament.

Prima și poate cea mai cunoscută este Academia Oamenilor de Știință din România. Cu o istorie începută pe la 1935, din 1996, instituția a funcționat ca organizație non-guvernamentală până în 2007, când își schimbă statutul.

„Academia Oamenilor de Știință din România a funcționat ca ONG până la apariția Legii nr. 31-2007, când a devenit instituție de interes public. Proiectul de Lege a Academiei Oamenilor de Știință din România, inițiat de Gen. (r) Prof. Univ. Dr. Vasile CÂNDEA și Senator Ion BASGAN (…) a fost susținut în fața Parlamentului României și aprobat aproape în unanimitate atât în Camera Deputaților cât și în Senat. Legea a fost înaintată spre promulgare Președintelui României, intrând în vigoare din 15 ianuarie 2007 (Legea 31/15 ian. 2007, publicată în MO nr. 35 din 18 ian 2007)”, potrivit informațiilor prezentate pe site-ul AOSR.

Schimbându-și statutul și devenind instituție de interes public, Academia Oamenilor de Știință din România începe să primească bani de la stat. Dar indemnizația primită de la stat are și ea un preț, legea precizând clar că „membrii AOSR nu pot purta titlul de academician”.

„Membrii titulari ai AOSR primesc o indemnizație lunară brută în valoare de 2.000 lei dacă aceștia nu sunt beneficiarii unei alte indemnizații academice. Membrii de onoare pot primi o indemnizație de merit prin hotărârea adunării generale (…). Membrii prezidiului AOSR, precum și membrii consiliului onorific beneficiază de o indemnizație lunară majorată cu 20%”, se arată în art. 8 al legii nr.31/2007 privind funcționarea și organizarea Academiei Oamenilor de Știință din România.

Calculând estimativ cifrele prezentate pe site-ul AOSR, se constată că această academie are peste 250 de membri titulari și corespondenți pentru care statul plătește aproximativ 250.000 de lei lunar. La aceștia se mai adaugă încă pe atâți asociați, membri din strainătate și membri onorifici.

De exemplu, Secția de Științe Medicale are nu mai puțin de 32 de membri titulari și corespondenți, 13 membri onorifici și asociați și alți 32, în străinătate. Numeroasă este și secția de Științe Tehnice, care are 39 de membri, printre care se numără și fostul președinte al României, Ion Iliescu.

Cât despre rezultatele muncii acestei instituții, nu sunt foarte multe lucruri de spus. Legea 31/2007 precizează că „principalele atribuții ale AOSR sunt: conceperea, promovarea, dezvoltarea, sprijinirea și protejarea științei sub toate formele, acțiunile și metodele directe, indirecte sau adiacente”. Pe site-ul Academiei Oamenilor de Știință sunt prezentate niște publicații în care membrii scriu și patru „unități de cercetare”.

Printre persoanele cunoscute care activează aici se află Ecaterina Andronescu, care este și membru fondator, Ion Cristoiu, Teodor Meleșcanu, actual ministru al Afacerilor Externe, ÎPS Nifon, ÎPS Teodosie sau Gheorghe Mencinicopschi, condamnat la închisoare în dosarul privatizării frauduloase al Institutului de Cercetări Alimentare (ICA).

Academia Oamenilor de Știință nu este singurul organism care funcționează în această manieră, pe banii statului.

Printre cele mai cunoscute ONG-uri transformate peste noapte în academii se numără Academia de Științe Medicale, Academia de Științe Tehnice din România, Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”, Academia de Științe Juridice și Academia de Științe Militare.

Cea din urmă pare a fi un adevărat mister pentru lumea științifică, spun specialiștii. Potrivit site-ului Academiei Științelor Securității Naționale (ASSN), este o „instituție publică de interes național, în domeniul cercetării științifice din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, de consacrare academică, aflată în coordonarea Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne și Serviciului Român de Informații”.

Marian Zulean, profesor la Universitatea din București, a realizat, de-a lungul timpului, mai multe evaluări și rapoarte referitoare la calitatea învățământului superior din România și în privința cercetării științifice de la noi din țară. Acesta a scris într-un articol editorial că „academicienii „de securitate națională” ar trebui să reprezinte crema „intelligence-ului”. Consacrarea academică se măsoară prin intermediul indicelui Hirsch (h). Valoarea acestui indice este dată de activitatea de cercetare făcută și de numărul de lucrări științifice scrise și citate. Marian Zulean a calculat indicele h pentru fiecare dintre cei 21 de membri ai Academiei Științelor Securității Naționale.

Printre cele mai rezonante nume se numără Adrian Curaj și Remus Pricopie, foști miniștri ai Educației, George Maior, fost director al Serviciului Român de Informații sau Vasile Dîncu, fost vicepremier. Fostul ministru al Afacerilor Interne și fost vicepremier, Gabriel Oprea, care a fost membru fondator al acestei academii, nu mai figurează pe lista „personalităților” care activează în această instituție.

„Din punct de vedere scientometric sunt câteva observații spectaculoase.«Academicienii» noștri au o producție științifică insignifiantă, indicele h cumulat fiind 59, cât al unui singur cercetător internațional (BarryBuzan). Cei mai mari indici h aparțin profesorilor Adrian Curaj și Iordan Bărbulescu (care au publicat, însă, în alte domenii decât studiile de securitate clasice). O a doua observație este că mai mult de jumătate dintre academicieni au indice «0» sau «1», mediana întregii academii fiind 2. Un simplu departament de științe sociale al Universității din București are o mediană de 8. Nu văd cum ar putea fi considerat «autor consacrat» cineva cu indice h egal cu «0» (cazul ambasadorului României în Marea Britanie și fost consilier prezidențial, Dan Mihalache sau al vicepreședintelui ASSN, Florin Moisescu)”, a arătat Marian Zulean în evaluarea sa.

Potrivit site-ului ASSN, la secțiunea „Publicații”, membrii acestei „instituții de interes public” au realizat un singur număr al Revistei Academiei Științelor Securității Naționale, în anul 2016. Zuleanu a explicat asemănarea conținutului revistei cu alte publicații internaționale.

„Nu voi analiza, deocamdată, conținutul academic al fiecărui articol, ci revista ca atare. Vreau să vă dau un «Breaking news»: am verificat acest număr al RASSN cu softul antiplagiat Turnitin și am descoperit un indice de similitudine de 14%. Similitudinea nu înseamnă, neapărat, că autorii au plagiat (pentru asta trebuie făcută o analiză a fiecărei similitudini), dar am suspiciuni rezonabile că «academicienii» nu știu să scrie sau să citeze, conform cutumelor academice. Cea mai flagrantă similitudine se regăsește în articolul «European Union Intelligence Agency: is it a necessary institution for a European Army?» (pag. 25-34), scris de către John M. Nomikos, o mare parte din text fiind preluată dintr-un alt articol scris de același Nomikos, în 2014, cu titlul «European Union Intelligence Analysis Centre (INTCEN): Next stop to an Agency?», fără a se specifica acest lucru în vreo notă. La fel de contestabile sunt citarea de paragrafe întregi din legi, statut, planuri strategice sau regulamente de organizare, fiind preluate blocuri întregi de text, fără ghilimele sau trimitere bibliografică”, a mai transmis Zulean.

Așa zișii „academicieni” primesc și ei bani de la bugetul de stat. OUG 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice reglementează „salariul” pe care aceștia îl primesc pentru că fac parte din acest organism.

„Membrii titulari ai ASM beneficiază de o indemnizație lunară viageră egală cu indemnizația membrilor titulari ai Academiei Române, în limita fondurilor disponibile. (…) Membrii corespondenți ai ASM beneficiază de o indemnizație lunară viageră egală cu 50% din valoarea indemnizației membrilor titulari ai Academiei Române, în limita fondurilor disponibile”, reiese din OUG 83/2014, art. 26, alin. 1și 2.

În perioada în care Adrian Curaj era ministru al Educației s-a lansat ipoteza conform căreia această funcție nu era compatibilă cu poziția de membru ASSN. În acest context, Curaj a declarat, anul trecut, că banii primiți de la academie au fost donați și că va renunța la indemnizația primită.

„Indemnizația este 2.700 de lei, este aceeași pentru toți membrii. Am donat-o, așa cum am spus, nu am mai primit-o după prima donație. O singura dată dată am primit-o după ce am ajuns ministru că nu am reușit…Și am primit de la ANI hârtia clară care este și online că nu este niciun fel de conflict de interese. Hârtia am cerut-o sau, mă rog, opinia ANI am cerut-o imediat ce am ajuns în poziția în care sunt. Am cerut să nu mai primesc indemnizația de la Academia de Științe ale Securității Naționale (ASSN). Ce am primit după ce am devenit ministru am donat și după aceea am solicitat să nu mai primesc. Valoarea cred că este de salariu mediu”, a explicat Adrian Curaj în martie 2016.

În timp ce aceste academii primesc indemnizații de la bugetul de stat, Comisia Europeană demonstrează că banii dați de România pentru cercetarea științifică sunt de la an la an tot mai puțin, plasându-ne pe ultimul loc în Uniunea Europeană.

În contextul lipsei fondurilor pentru acest domeniu, președintele Klaus Iohannis a promulgat, în 2015, două legi. Una pentru funcționarea Academiei Științelor Militare, în prezent Academia Științelor Securității Naționale și cealaltă pentru înființarea Academiei de Științe Juridice din România.

Potrivit Comisiei Europene, „România este un inovator modest. Performanța inovării a crescut până în 2010, după care a scăzut. Performanța inovației, în 2015, era la un nivel semnificativ mai mic decât în 2008. În timp, performanța relativă s-a înrăutățit de la aproape 50%, în 2008, la 34,4%, în 2015”.

Tot de pe site-ul Comisiei Europene reiese că imediat deasupra noastră sunt bulgarii, care au o activitate științifică cu aprope 10% mai mare decât în România. Iar înaintea Bulgariei sunt Croația și Lituania cu un procent de 54%. Dintre țările europene, Suedia investește cel mai mult în cercetare și a reușit în 2015 să urce până la 135%.

Bugetul României pentru 2017 alocă domeniului de cercetare doar 0,22% din PIB, adică, 1,76 miliarde de lei, cu 22 de milioane mai mult decât în anul precedent. Guvernanții și-au propus însă ca până în anul 2020, banii pentru această ramură să crească până la 1%.

În ceea ce privește banii alocați pentru „rentele viagere” ale academiilor, suma se ridică la aproximativ 40 de milioane de lei, susțin surse din domeniul de cercetare. Din bugetul statului, nu este mult, dar specialiștii apreciază că o astfel de sumă ar putea acoperi o parte din cheltuielile unui program de cercetare, de exemplu sau modernizarea unor școli.