Un bărbat infectat cu COVID-19 care a stat aproape o lună internat la terapie intensivă și a reușit să se vindece, spune că a văzut în jur de 50 de morți în perioada petrecută în spital.
Potrivit Digi24, Florin Mojoiu s-a născut cu o deficiență locomotorie și credea că până la vârsta de 47 de ani, cât are acum, a experimentat toate bolile și greutățile. În martie însă, a avut parte de încercarea vieții, când a fost confirmat cu COVID-19. Totul a început cu câteva simptome de răceală pe care bărbatul le-a ignorat total. În numai câteva zile, abia mai putea să respire…
„În primul rând, că am avut niște probleme respiratorii destul de pronunțate în sensul că nu respiram bine și expectoram cu sânge. Bineînțeles că am ezitat de principiu să mă duc la spital pentru că se știe de infecțiile intraspitalicești care există și am avut o ezitare”, a mai afirmat bolnavul pentru sursa citată.
Un prieten de-al lui, medic, l-a convins însă să meargă la spital. Era atât de grav încât avea nevoie urgentă de terapie intensivă. Nu era niciun pat liber însă, iar medicii l-au internat în izolatorul spitalului, o parte din unitatea de primiri urgențe în care se tratează pacienții în stare gravă.
Florin Mojoiu: Am văzut foarte multă agitație, oameni speriați, oameni care nu știau ce se va întâmpla cu ei, dezorientați, unii chiar temători. Apoi, după câteva zile de stat la izolator, nu mai știu exact, cred că 2 sau 3 zile, situația mea respiratorie s-a înrăutățit cu toate că fusesem pus pe oxigen de prima dată și a trebuit să fiu pus pe aparate de ventilație mecanică și imediat cum s-a eliberat un loc la ATI am fost trecut acolo.
Acesta era într-o stare atât de gravă încât nici medicii nu-i mai dădeau multe șanse de supraviețuire. Preotul spitalului chiar l-a spovedit și împărtășit de mai multe ori pe perioada internării. A stat aproape o lună la terapie intensivă și a văzut cum, rând pe rând, aproape toți cei care erau internați cu el pierdeau lupta cu virusul.
Florin Mojoiu: Și tot văzând așa cu o frecvență înspăimântătoare, vorbind foarte sincer. Deci văzând atâția morți cât de ușor trec de la viață la moarte m-am simțit copleșit, speriat. Am conștientizat foarte acut că cel mai important lucru pentru care trebuie să îi mulțumesc lui Dumnezeu este că îmi mai dă o zi. A trebuit să fac tot ce puteam, adică să mă gândesc la prietenii care m-au susținut prin online sau rugăciune, la mama pe care am lăsat-o speriată acasă și la Dumnezeu de maniera în care să-mi țin mintea ocupată și să nu aud… să mă izolez efectiv, să nu aud, să nu văd ce se întâmplă în jurul meu, pentru că altfel cred că ar fi pus pe mine stăpânire panica, teama și toate sentimentele pur omenești pe care le un moment dat nu putem să le controlăm.
Bărbatul s-a vindecat însă problemele lui nu s-au terminat acolo. Abia după ce a fost externat a aflat că mama lui a murit.
Florin Mojoiu: Eu am plecat pe 23 martie. La 5 zile după internarea mea a murit mama. Am conștientizat că ea s-a speriat atât de tare gândindu-se dacă voi scăpa sau nu, încât teama provocată de chestia asta a făcut-o să aibă un AVC. Dacă știți că nu faceți față unui stres enorm și vă afectează ideea de a vedea morți, foarte mulți morți…