Așadar, conform memorialulrevolutiei1989.ro , pionierul trebuia „să fie gata oricând să-și aducă întreaga contribuție la apărarea ei; să cinstească trecutul său glorios, tradițiile de luptă ale poporului nostru, ale clasei muncitoare; să-și exprime prin fapte dragostea nemărginită și atașamentul profund față de Partidul Comunist Român (…)Versurile imnului (neoficial) al pionierilor reflectă felul în care propaganda comunistă se infiltra în cele mai intime momente ale vieții de copil: joaca, care se supune unor reguli, unei ținute pionierești obligatorii, țelului de a deveni component al clasei muncitoare și, eventual, de a elimina din cercul de prieteni nepionierii: I. Am cravata mea, sunt pionier, Și mă mândresc cu ea, sunt pionier! Flutură în vânt, zălog și legământ, Întâiul meu cuvânt de pionier… II: Am cravata mea, sunt pionier, Și mă mândresc cu ea, sunt pionier! Mâine – brigadier și șef de șantier, Chiar dacă azi sunt numai pionier… III: Am cravata mea, sunt pionier, Și mă mândresc cu ea, sunt pionier! Cu tine nu mă joc și n-o s-o fac deloc, Eu doar decât mă joc cu pionieri”. Pionierii aveau și propria revistă, Cutezătorii, care se difuza în școli, abonamentele fiind obligatorii.
Citește continuarea pe platforma REVOLUTIONS.