Anunțul Ministrului Sănătății pentru tinerii care vor să se facă medici

Ministrul Sănătății arată, în interviul acordat agenției MEDIAFAX, că, deși actualul guvern are un mandat scurt, de un an, trebuie gândite strategii pe termen lung pentru pacienți, pentru copii și nou-născuții prematur. El susține că o prioritate ar fi punerea în lucru a unei strategii privind prevenția și că va susține și asuma legea vaccinării așa cum o vor elebora specialiștii, explicând totodată că este oportună vaccinarea anti-HPV.

Patriciu Achimaș-Cadariu mai spune că trebuie regândită procedura de admitere la rezidențiat, astfel încât să existe un rezidențiat național care să ofere un clasament în funcție de care cât mai mulți, dacă nu toți cei care participă, să poată să își aleagă un post.

Ministrul Sănătății vorbește și despre problema infecțiilor nosocomiale, susținând că, pe lângă necesitatea unui număr mai mare de epidemiologi, acum fiind două sute de astfel de specialiști și cinci sute de spitale, trebuie gândită o modalitate de control în care să fie implicate mai mult și direcțiile sanitare.

ACTUALITATE Victor Ponta: „Vreau o șapcă cu ‘Make DÂMBOVIȚA great again’”

17:30

SURSE Șefii Parlamentului, aleși luni dimineață. Daniel Suciu, PSD, la Camera Deputaților și Ilie Bolojan, PNL, la Senat

17:12

Prezentăm în continuare integral interviul acordat MEDIAFAX de ministrul Sănătății:

Reporter.: Vă rog să semnalați câteva dintre problemele care vă deranjau foarte tare ca manager de spital și ați vrea să le îndreptați acum, în calitate de ministru al Sănătății.

Ministru: Sigur, lucrurile se văd foarte diferit de la nivelul unui spital, chiar dacă este unul foarte mare și performant, și din poziția din care trebuie să fim responsabili de întreaga populație a României, care este deservită de un corp profesional și care funcționează într-un anumit sistem. Și chiar dacă mi-aș dori să rezolv problemele pe care le identificam atunci, ele nu primează în acest moment. Cred că, în acest moment, trebuie să ne concentrăm întreaga echipă pe situația sistemului, pe pacienții noștri, care reprezintă esența lui, fiindcă pentru ei muncim și, nu în ultimul rând, pe corpul nostru profesional, care își face treaba, uneori foarte bine, uneori în condiții dificile, dar unul fără altul nu se poate.

Rep.: Oncologia, până la urmă fără să ne gândim strict la Cluj, este un sistem foarte mare, cu adresabilitate foarte ridicată V-ați gândit să îmbunătățiți ceva în rețeaua de oncologie?

Ministru: Am afirmat-o – acesta nu va fi ministerul de oncologie. Prima prioritate a noastră se îndreaptă către viitor, către copii. Am să revin, ca să nu eludez întrebarea cu oncologia: cred că profilaxia este foarte importantă, cred că acolo putem economisi bani și câștiga extrem de mult în termen de vieți omenești și de calitatea vieții și sigur, punctual, sunt anumite probleme, cum ar fi serviciile de radioterapie, care reprezintă, de asemenea, o prioritate. Revenind la ceea ce am afirmat anterior, cred că, deși avem un singur an, trebuie să ne gândim pe termen lung și investițiile pe care le facem acum să aibă roade pe care să le culegem în timp. În acest sens, dacă ne uităm la natalitate și ne uităm la problemele cu care se confruntă mamele și un număr mare de nouă-născuți prematuri, cred că un program foarte important le este dedicat.

Rep.: Credeți că este ușor să faci profilaxie în România, în condițiile sistemului sanitar de astăzi?

Ministru: Dacă pornim de la ideea dificultății unor lucruri, atunci de unele n-o să ne apucăm niciodată.

Rep.: V-am întrebat pentru că nu sunteți primul ministru care face această afirmație. Aproape fiecare ministru a vorbit în programul lui cadru despre prevenție, despre profilaxie și niciunul nu a reușit să rezolve această problemă într-un mandat. Ce credeți?

Ministru: În mod normal, ar trebui să vorbiți despre chirurgie atunci, deoarece asta este meseria mea și probabil ar trebui să constituie una dintre priorități. Vin dintr-o instituție, că tot făceați referire la instituția de unde vin, în care am fost convins de către colegii mei care fac acest lucru de 25 de ani că acest lucru este fezabil. Și nu numai că este fezabil poate să fie de succes, cred că sistemul așa cum funcționează acolo și încă în unele zone poate să fie răspândit la nivelul întregii țări. Și, să fiu foarte bine înțeles, aici nu vom avea rezultate imediate. Sigur că în mod normal te apuci de o treabă pe care s-o poți deconta în timpul mandatului, așa cum spuneam anterior nici investiția în copii nu o s-o vedem imediat. Tot așa știm, din zonele care practică profilaxia de decenii, țările nordice, Marea Britanie, rezultatele au apărut după zeci de ani, astfel că mortalitatea a scăzut după două-trei decenii. Deci lucrurile se vor vedea în timp. Asta, sigur, coroborat cu o politică foarte bine definită de educație pentru sănătate. Și acest înalt proiect care constituie un punct important în programul nostru.

Rep.: Este un proiect pe care îl susține și Președinția.

Ministru: Așa este. Prima întâlnire am avut-o acolo, la Președinție. Mi-am asumat acest proiect împreună cu domniile lor și cu alți actori din societate. O gândim, din nou, ca o investiție pe termen lung care să se adreseze copiilor, tinerilor și celor adulți. Dar mergem și în partea cealaltă, în zona celor care deservesc sănătatea, deci în zona corpului profesional, medici și asistente, și cred că avem datoria de a face trecerea dinspre medicina centrată pe medic, pe medicina centrată pe pacient, care nu este de altfel un concept nou în Europa, dar pe care trebuie să-l explicăm și de o parte și de cealaltă. Asta nu pentru că ar exista o barieră între categoriile pe care le-am spus, ci tocmai pentru a putea realiza o corectă interfață atunci când viitorul, să spun nu neapărat bolnav, ci viitorul pacient se va adresa unui serviciu, să poată să realizeze o comunicare de bună calitate care să aibă ca și consecință o îngrijire de bună calitate și sperăm noi vindecarea.

Rep.: După ce ați pregătit strategia, ce urmează? Pentru că, dacă rămâne undeva într-un sertar, într-un dulap, sigur, poate fi bifată, dar fără rezultate. S-a mai întâmplat.

Ministru: Ne propunem să finalizăm acest lucru într-un an. Dacă vom reuși asta, rămâne de văzut și nu e vorba de angajamente, ne dorim foarte mult să facem acest lucru. De aceea am și început devreme. Avem foarte mulți oameni bine pregătiți și interesați în acest subiect și care au chiar multe cunoștințe.

Rep.: Pentru tot ceea ce spuneți acum, pentru aceste strategii ar fi nevoie de fonduri suplimentare sau sunt suficiente fondurile pe care le aveți?

Ministru: Toate lucrurile pe care le-am spus fac parte din programul asumat și au finanțare.

Rep.: Și sunteți susținut și politic pentru toate proiectele pe care le aveți?

Ministru.: Sigur că da. În condițiile în care nu suntem Guvern politic.

Rep.: S-a vorbit foarte mult despre vaccinare, este chiar în derulare un proiect de lege. Cel mai controversat articol este acela în care acei copii care nu ar fi fost imunizați nu ar mai avea acces în colectivități. Ce părere aveți dumneavoastră?

Ministru: Forma legii este chiar aici în fața noastră, colegii mei au reluat discuția și încercăm să avem un grup cât mai larg, să facem o consultare cât mai cuprinzătoare, să ascultăm toate punctele de vedere. Sigur că în final vom produce această lege. Și nu vreau să anticipez și nu vreau să emit în acest moment opinii, nu sunt eu specialistul, cum am mai spus specialiștii vor vorbi de fiecare dată atunci când va fi nevoie. Sigur, îmi asum în totalitate ceea ce vor hotărî ei.

Rep.: Spuneți-mi, vă rog, totuși, a fost o campanie negativă împotriva vaccinării HPV, imunizare împotriva cancerului de col uterin. Ar fi fost bine ca femeile să se vaccineze?

Ministru: Hai să o luăm de mai departe. Atâta vreme cât am absolvit o facultate de medicină, așa cum este ea definită în cultura noastră, în mod evident suntem reprezentanții medicinei alopate. Și medicina alopată este cea care domină în acest moment zona geografică în care trăim. Cu alte cuvinte, avem cumva un contract, un contract că suntem de acord cu această variantă a medicinei. Mai mult, în ziua de astăzi, și asta de fapt o face o știință destul de tânără, medicina bazată pe dovezi, care înseamnă că atunci când hotărâm o variantă de diagnostic sau de tratament avem în spate anumite studii construite cu anumită metodologie, care vin să susțină oportunitatea acelei modalități diagnostice sau acelui tratament, acele intervenții terapeutice. În ceea ce privește vaccinul HPV, fiindcă de aici a pornit întrebarea, avem aceste dovezi. Sunt grupuri de lucru din cadrul societăților profesionale europeane, că la aceea facem referire, echivalentul american, care fac recomandări foarte clare în acest sens. Acolo sunt grupuri de experți pe care, sigur, le putem contesta, fiindcă în ziua de azi aproape facem un sport din a contesta orice și sigur că este și asta posibil. Până la urmă, deciziile experților fac parte totuși dintr-un sistem de valori pe care alegem să ni-l asumăm sau nu. Și în acest sens, da, există recomandări foarte clare și specialiști care pot să spună foarte precis unde este oportun sau unde nu este oportun să intervenim. Da, vaccinul de HPV este unul oportun. Asta fără a exclude profilaxia, deci coroborat cu screeningul. Asta este recomandarea care se află și pe site-ul Organizației Europene de Ginecologie Oncologică de prin anul 2007 sau 2008.

Rep.: Putem vorbi de profilaxie prin vaccinare, în cazul imunizării copiilor? Sunt state la care ne raportăm frecvent, cum ar fi Franța, spre exemplu, în care un copil nu este acceptat la școală dacă nu este vaccinat. Este o protecție a colectivității.

Ministru: Așa este.

Rep.: Un astfel de model vi se pare corect?

Ministru: Poate să fie o variantă de urmat.

Rep.: Totodată, părinții ar putea fi sancționați atunci când nu vaccinează copiii?

Ministru: Nu cred că există o sancțiune mai mare decât neacceptarea în colectivitate. Aceasta este o sancțiune completă.

Rep.: Ce vi se pare că este cel mai greu acum în sistemul sanitar din România?

Ministru: Nimic nu este greu sau nimic nu este ușor. Poate că, în acest moment, lipsa de încredere între noi este partea cea mai dificilă din societate. Ea se răsfrânge extrem de direct și brutal în sistemul din care facem parte, fiindcă ajungem într-o zonă a teoriei conspirației sau într-o zonă a neîncrederii totale, un virus care nu ne face neapărat bine. Nu spun că sistemul este perfect sau că nu există probleme. Ele există, dar trebuie să realizăm în ce țară trăim, cu ce bani, cât muncim și cât producem, cât am distrus în ultimii ani sau cât am construit în ultimii ani și, punând totul cap la cap, să vedem pe urmă la ce sistem facem referință și ce ne-am dorit sau unde ne-am dori să ajungem sau față de ce raportăm. Sigur, orice medic își dorește să poată să trateze bolile de care se ocupă într-un mod perfect racordat la ultima tehnologie, așa cum poate vedem în filmele americane. Dacă ne-am interesa cât se plătește pentru acel lucru și câți beneficiază de acea terapie, atunci ne-am da seama că lucrurile nu sunt departe de perfecțiune. Fiindcă acolo se plătește foarte mult și o mare parte din populație nu beneficiază de-a dreptul de unele servicii. Aceasta este. Sigur, sistemul în care existăm noi e diferit. La un moment dat am hotărât să contribuim cu toții, așa cât putem fiecare, dar să primim cu toții în mod egal sănătate. Ăsta e principiul de la care plecăm, sigur că sunt unii cărora nu le convine sau sunt unii care nici n-ar putea face față unui alt sistem. Cred că putem iniția și această dezbatere în acest an.

Rep.: Credeți că este în regulă ca un medic să alerge între sistemul public și privat pentru că este plătit prea puțin?

Ministru: Aceasta este «procedura» care s-a născut în ultimii ani ca și consecință practic a sărăciei. Și sigur că nu o să putem să o schimbăm peste noapte. Datoria noastră este tocmai de a identifica o variantă corectă pentru ca fiecare pacient să poată să primească cât de mult și sigur rămâne de văzut cum vom putea asigura și o finanțare corespunzătoare. În același timp, medicul are nu numai îndatoriri, dar are și drepturi.

Rep.: Pentru că s-a discutat foarte mult în ultima perioadă despre infecțiile nosocomiale și pentru că în sistem au rămas doar câțiva epidemiologi, cum vedeți dumneavoastră rezolvată această problemă?

Ministru: După cum bine știți, am prezentat raportul consecutiv problemelor legate de infecțiile nosocomiale. Prima concluzie se referă tocmai la lipsa personalului de specialitate care să identifice aceste infecții. Suntem foarte preocupați de problema asta, avem două sute de epidemiologi și cinci sute de spitale. Vin dintr-un spital în care este un epidemiolog extrem de bun, dedicat și calificat. Și cred că am fost printre primii care am identificat infecții nosocomiale și le-am și raportat. Asta nu o spun ca termen de glorie, dar sigur că un loc în care lumea este puțin motivată, în care e dificil să produci specialiști fiindcă nu-și doresc la rezidențiat această specialitate. Atunci, va trebui să gândim o modalitate de control în care să fie implicate și direcțiile sanitare mai mult, încercăm să descentralizăm către direcțiile sanitare multe dintre aceste sarcini și în celași timp să le întărim. Nu avem încă o soluție globală, avem recomandări ale comisiei, urmează să ne întâlnim din nou săptămânile viitoare să le transformăm de-a dreptul într-un plan pe termen scurt, mediu și lung.

Rep.: Toată lumea reclamă faptul că pentru a ocupa un post în sistem durează minimum șase luni.

Ministru: Aceasta este o problemă reală.

Rep.: Și puteți rezolva într-un fel această problemă?

Ministru: Sigur, a fost o situație care a apărut consecutiv blocării posturilor, consecutiv unor reduceri. Până la urmă, soluția cred că nu e atât de punctuală, cred că ea trebuie privită într-un cadru mai larg al managementului spitalicesc. Și cred că acolo managerul trebuie să poată să-și asume niște situații, iar în același timp să poată fi controlat dacă face ceea ce este corect și din nou direcțiile sanitare să aibă un cuvânt de spus.

Rep.: Blocarea posturilor se face cu un click. Deblocarea durează de la șase luni la un an, la doi, la trei. Aici se poate face ceva?

Ministru: În același timp, există anumite angajamente, anumite politici care sunt dificil de schimbat peste noapte.

Rep.: O altă problemă destul de delicată în ultimii ani este aceea a rețelei medicale școlare, credeți că s-ar putea face ceva?

Ministru: Am pornit această discuție coroborat cu proiectul educației pentru sănătate. În contextul educației pentru sănătate, gândim o politică mai largă care să vizeze și această categorie, cât și alte categorii deficitare și zonele rurale.

Rep.: Legat de rezidențiat, au tot fost probleme în ultimii ani, va gândiți la revenirea sau reorganizarea sistemului de admitere în rezidențiat?

Ministru: Ultimul concurs s-a desfășurat în anumite condiții, după anumite reguli pe care nu le putem schimba retroactiv. Am început discuțiile legat de rezidențiat și ceea ce ne dorim este ca medicii noștri, sigur, să poată profesa, să poată rămâne în România și să aibă și condițiile în care să rămână. Știu că sunt deziderate frumoase și pot să sune doar frumos. Ce ne gândim este varianta unui rezidențiat național care să se desfășoare, sigur, în mai multe centre, dar care să ofere un clasament în funcție de care cât mai mulți, dacă nu toți cei care participă, să poată să-și aleagă un post. Sigur, ne dorim în același timp medici de bună calitate. Examenul acesta sigur că avea și logica unui filtru.

Rep.: Adică într-un fel toți care au obținut punctajul de promovare să-și găsească un loc în sistem?

Ministru: Explorăm și această situație. Cu siguranță, există multe localități care au nevoie de medici.

Rep.: Unde nu merge nimeni însă.

Ministru: Asta este datoria noastră – să încercăm să creăm și condiții pentru ca acolo lucrurile să devină dacă nu interesante, cel puțin acceptabile pentru ați putea exercita profesiunea.

Rep.: S-ar mai putea vorbi de închiderea unor spitale sau redeschiderea unor spitale care au fost închise?

Ministru: În acest moment nu discutăm despre așa ceva, despre închiderea unor spitale, iar legat de redeschiderea unor unități închise, este greu de spus.

Rep: Ce planuri aveți?

Ministru: În primul și în primul rând, ce vom face și vom finaliza în acest an va fi o hartă a realității și în același timp și a necesarului. Sigur, din nou, care este necesarul depinde la ce standarde ne referim. Dacă o să ne gândim la anumite standarde ale unor state foarte, foarte bogate în mod evident niciodată nu o să putem să ne străduim să ajungem acolo, să ni le propunem ca și țeluri, dar în primul rând vrem să explorăm realitatea și la ea să ne raportăm.

Rep.: Dar cum vi se pare realitatea sănătății, pe o scară de la 0 la 10, unde este?

Ministru: Realitatea este aceea care este în România, din nou…

Rep.: Adică fondurile sunt acestea, angajații sunt aceștia.

Ministru: Exact

Rep.: Bolile sunt acestea și numărul bolnavilor crește de la an la an, cam aceasta este realitatea.

Ministru: Sigur, toate aceste lucruri puse cap la cap. De altfel, politica Guvernului – probabil că la un moment dat o să putem discuta și despre aceasta – prevede și o discuție despre creșterea procentului alocat Sănătății. Nouă ne revine sarcina de a face cât mai bun sistemul pe care îl avem în acest moment. Cu resursele de care dispunem, evident.

Rep.: Aveți vreun proiect pe care vreți neapărat să îl realizați în acest mandat?

Ministru: Educația pentru sănătate, proiectul privind mama și copilul, profilaxia și, sigur, ar fi foarte bine să reușim să finalizăm studiile de fezabilitate la spitalele regionale.

Rep.: S-a pus problema să schimbați niște manageri?

Ministru: Nu acesta este scopul, ideea este de a lucra cu oamenii pe care îi avem la dispoziție. Sigur că acolo unde se va impune acest lucru, vom face, dar nu asta este ideea de la care am pornit atunci când am început acest proiect.

(Serviciul FOTO al agenției MEDIAFAX vă pune la dispoziție imagini.)