Aproape cinci milioane de români sunt săraci. La cât vrea să reducă Guvernul numărul acestora până în 2020

Proiectul Strategiei naționale privind incluziunea socială și reducerea sărăciei (2014-2020) arată că unul din cinci români se confruntă cu sărăcia determinată de venitul insuficient, iar o mare parte din sărăcia bazată pe venit este persistentă, trei sferturi dintre persoanele sărace aflându-se în această situație de cel puțin trei ani.

De asemenea, o treime din populație nu-și poate permite să achiziționeze articole considerate dezirabile sau chiar necesare pentru a duce un trai decent. Potrivit aceluiași document, încă mai există copii care nu au mers niciodată la școală, iar procentul tinerilor fără o educație adecvată este ridicat.

Proiectul de strategie mai arată că multe persoane sunt în continuare inactive sau neangajate formal, cu șanse mici de a căpăta acces corespunzător la piața muncii, și că există inegalități în ceea ce privește acoperirea cu servicii medicale de bază.

„Există un număr semnificativ de comunități dezavantajate în care aceste probleme se cumulează, făcând aproape imposibilă întreruperea ciclului excluderii, fără ca membrii săi să fie sprijiniți și integrați prin intervenții din exterior. Prezenta strategie privind incluziunea socială și reducerea sărăciei conține un plan de acțiune care va permite României să înregistreze progrese considerabile în reducerea sărăciei și promovarea incluziunii sociale pentru persoanele, grupurile și familiile vulnerabile în următorii șapte ani. În contextul reacțiilor la aceste provocări sociale, strategia prezintă și un set structurat de măsuri cu rolul de a asigura atingerea obiectivelor asumate de România în contextul Strategiei Europa 2020”, se arată în documentul citat.

Strategia vizează persoanele și/sau familiile sărace ale căror venit annual este sub 60% din venitul mediu exprimat per echivalent adult, categorie care, în 2008, număra aproape cinci milioane de români.

„Obiectivul Guvernului este de a reduce acest număr cu cel puțin 580.000 până în anul 2020. În 2012, numărul acestora era deja redus la 4,8 milione, ceea ce înseamnă că 30 % din obiectiv a fost deja îndeplinit Din 2012 până în 2020, obiectivul este de a scoate alte 400.000 de persoane din sărăcie (restul de 70% din obiectiv). Populația vulnerabilă include grupuri care sunt excluse de pe piața forței de muncă, din sistemul de educație, sănătate, locuințe, și alte servicii”, se arată în proiectul de act normativ.

Conform aceluiași document, cele mai mari categorii includ copii aflați în situații dificile, persoane cu dizabilități, persoane vârstnice singure sau dependente și romi, care însumează trei milioane de persoane, însă populația estimată ca săracă sau vulnerabilă este de circa cinci milioane de persoane.

Crearea de locuri de muncă, printre priorități

Proiectul de strategie propune, în acest context, un cadru conceptual bazat pe crearea de locuri de muncă și asigurarea unor oportunități pentru persoanele sărace, precum și promovarea egalității de șanse în sferele economice și sociale pentru grupuri vulnerabile. Astfel, inițiatorii proiectului propun ca Guvernul să implementeze măsuri concepute să dezvolte capacitatea de generare de venituri a celor mai săraci 4,8 milioane de români, astfel încât veniturile acestora să crească mai repede decât venitul mediu.

„Acest lucru înseamnă dezvoltarea aptitudinilor, a educației și experienței pe piața forței de muncă a celor săraci din punct de vedere al venitului, creșterea ratei de ocupare a acestui segment al populației, și implementarea unor măsuri care ar spori plățile relative pentru grupul țintă. O abordare similară se aplică celorlalte active ale gospodăriilor sărace, cum ar fi terenul și animalele. În mod complementar, am propus ca Guvernul să vizeze reducerea sărăciei printr-o alocare mai amplă și mai specifică a cheltuielilor cu protecția socială pentru segmentul cel mai sărac al populației”, se arată în proiect.

Majoritatea persoanelor sărace din România trăiesc în sărăcie persistentă. Dintre cele 22,6 procente din populație care trăiau în sărăcie relativă în 2012, 18,2 la sută (reprezentând 81 de procente dintre persoanele sărace) trăiau în sărăcie persistentă. „Aproape o treime dintre copii trăiesc în sărăcie persistentă, iar riscul la care sunt ei expuși de a trăi în această stare este mult mai ridicat decât pentru orice alt grup de vârstă. Mai mult, riscul la care sunt expuși copiii de a trăi în sărăcie persistentă a crescut cu aproape 3 procente între anii 2008 și 2012, în timp ce riscul pentru toate celelalte grupe de vârstă a crescut cu circa un procent sau chiar a scăzut. Din 2008 până în 2012, sărăcia în rândul copiilor a fost constant mai mare decât rata totală națională a sărăciei (cu circa 10 puncte procentuale). Mai mult, în timp ce rata totală a sărăciei a scăzut (deși doar ușor) în acești cinci ani, rata sărăciei în rândul copiilor a crescut cu aproximativ 1 punct procentual. Unul din doi copii din zonele rurale trăiește în sărăcie. În 2012, peste 50 la sută dintre copiii din zonele rurale trăiau în sărăcie, prin comparație cu doar 17 la sută dintre copiii din localitățile urbane. Această mare discrepanță, combinată cu o distribuție aproximativ uniformă a copiilor între zonele urbane și cele rurale, face ca peste 74 la sută dintre toți copiii săraci să trăiască în mediul rural”, se arată în proiectul pus în dezbatere publică de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV).

Inițiatorii documentului mai spun că persoanele vârstnice singure sunt expuse unui risc de sărăcie mult mai mare decât alte categorii. Astfel, în jur de 1,2 milioane de persoane cu vârste egale sau mai mari de 65 de ani trăiesc singure (trei sferturi sunt femei). În timp ce 25,8 % dintre persoanele vârstnice singure trăiesc în sărăcie, numai 5,8 % dintre cuplurile vârstnice sunt în această situație, iar rata sărăciei cea mai apropiată de cea cu care se confruntă persoanele vârstnice singure este cea a gospodăriilor fără membri vârstnici (22,7%).

Romii sunt o altă categorie care prezintă un risc mult mai mare de sărăcie, indiferent de vârstă, educație sau mediul de rezidență, ei fiind expuși unui risc de sărăcie de zece ori mai mare decât celelalte etnii, conform aceluiași proiect.

Obiectivul protecției sociale este de a-i sprijini pe cei aflați în situații de vulnerabilitate, de a le garanta un nivel minim de venituri și de a le furniza beneficii de asistență socială și servicii sociale, în schimbul îndeplinirii de către acestea a responsabilităților lor, principala responsabilitate pentru adulții de vârstă activă fiind să-și caute un loc de muncă cu ajutorul măsurilor active de ocupare a forței de muncă.

Principalele inițiative de politică în domeniul protecției sociale sunt: introducerea unui program unic pentru persoanele sărace, Venitul Minim de Inserție, despre care se prognozează că va ajunge la toate familiile sărace până în 2016, și o creștere a bugetului social pentru persoanele sărace.

Referitor la servicii sociale, principalele priorități vizează dezvoltarea serviciilor sociale integrate la nivelul comunității și consolidarea serviciilor sociale pentru protecția copilului.

Guvernul își propune să se concentreze pe îmbunătățirea echității în materie de sănătate și protecție financiară, creșterea furnizării serviciilor de sănătate în zone specifice relevante pentru grupurile sărace și vulnerabile și creșterea accesului grupurilor vulnerabile la servicii primare de sănătate de bună calitate.

Proiectul de strategie mai prevede dezvoltarea programelor de furnizare de locuințe sociale, concentrându-se asupra persoanelor fără adăpost și a altor persoane care nu își pot permite o locuință, dar și îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale și urbane mici. Executivul mai urmărește să elimine, sau cel puțin să reducă semnificativ, zonele de sărăcie concentrată, ocuparea scăzută a forței de muncă, educația scăzută și locuirea inadecvată din comunitățile marginalizate în care locuiește aproximativ 5% din populație.

Prioritățile principale sunt dezvoltarea unui instrument pentru a identifica satele sărace și comunitățile marginalizate astfel încât intervențiile să fie orientate cu precizie spre zonele cele mai nevoiașe, precum și investițiile publice (inclusiv din fonduri UE) pentru aceste comunități.

Proiectul de strategie este în dezbatere publică până la 10 februarie.