Au suferit abuzuri de neimaginat în orfelinatele comuniste. Acum cer investigarea celor care i-au chinuit

Adulți care și-au petrecut copilăria în orfelinatele comuniste s-au reunit într-o asociație și cer înființarea unei comisii parlamentare sau prezidențiale care să investigheze, la fel ca în cazul deținuților și torționarilor, abuzurile la care au fost supuși în casele de copii.

Mai multe persoane care în perioada regimului comunist și-au petrecut copilăria în orfelinate s-au reunit în Asociația Adulților din Casele de Copii – Federeii, propunându-și astfel să creeze o rețea a celor care au copilărit în fostele orfelinate, să devină parteneri ai autorităților care fac politici privind protecția copilului și să încurajeze constituirea unei comisii parlamentare sau prezidențiale care să investigheze abuzurile la care au fost supuși copiii instituționalizați în perioada comunistă.

Numele asociației, „Federeii”, reprezintă de fapt numele de batjocură care li se dădea copiilor atunci când ajungeau în orfelinate.

Mirela Oprea, secretar general ChildPact și membru de onoare al Asociației Federeii, a declarat, marți, la lansarea asociației, că o astfel de structură era necesară din mai multe motive, unul fiind faptul că încă există o traumă în societate.

„Investigăm situația foștilor deținuți și a torționarilor, dar nu am început să vorbim despre cei care au bătut copiii în orfelinate și nici nu i-am căutat pe cei pe care i-am ajutat să fie ce sunt astăzi”, a afirmat Mirela Oprea.

Ea a mai spus că un alt motiv pentru care era nevoie de apariția unei astfel de organizații este faptul că societatea civilă din România s-a maturizat, dar și faptul că generația de copii care a trăit în ofrelinate în perioada comunistă a ajuns la maturitate și ar trebui să fie în mod obligatoriu partenerul celor care vor să facă ceva în protecția copilului.

„Nu știm câți adulți de astăzi au această experiență din copilărie. Știm că sunt mulți, dar ei nu au voce în societate”, a arătat Mirela Oprea.

Ea a mai spus că obiectivele asociației sunt de a construi o rețea a tuturor celor care au avut această experiență în copilărie și de a-i ajuta să devină o voce activă în sistemul de protecție a copilului.

„Vrem să încurajăm constituirea unei comisii parlamentare sau prezidențiale care să investigheze toate aceste abuzuri. De asemenea, ne dorim să fim sprijin pentru cei care se confruntă încă cu sechelele trecutului. Dorim să le oferim servicii care să-i ajute la reconstrucția identității, nu în ultimul rând oferim o schimbare a percepției în legătură cu instituționalizarea”, a mai spus membrul de onoare al Asociaței Federeii.

Președintele asociației, Daniel Rucăreanu, a explicat că ideea acestui proiect i-a venit încă din 2013, când a început să caute oameni care au trecut printr-o experiență similară cu a sa. Rucăreanu a spus că cei mai mulți dintre adulții instituționalizați în copilărie au rămas prizonieri ai timpului petrecut acolo.

Vicepreședintele asociației, actorul Costel Cașcaval, a subliniat, la rândul său, că România a vorbit destul de mult în ultima perioadă despre deținuții politici care erau maturi și știau în principiu de ce au ajuns în acea situație, dar nimeni nu vorbește despre copiii de 4-5 ani care nu știau unde intrau atunci când ajungeau în orfelinat și nici cum să se apere.

Actorul și-a amintit că în perioada comunistă toate cazurile de furt sau tâlhării pe care miliția din acea perioadă nu reușea să le rezolve erau puse pe seama copiilor instituționalizați care reușeau să fugă din casele de copii și erau prinși în alte județe, ulterior aceștia fiind scoși în careu cu cătușe la mâini și pedepsiți în fața celorlalți copii.

Despre traumele instituționalizării a povestit și secretarul general al asociației Vișinel Bălan, precizând că și acum își amintește de loviturile pe care le lua în palme pentru că nu reușea să numere până la 10, dar și de învățătoarea Celina, din cauza căreia a sărit de la etaj și a fugit din orfelinat după ce a fost bătut, iar în aceeași seară a fost violat în gară, atunci când încerca să fugă.

Inițiatorii acestui proiect au spus că doresc să facă și un muzeu al caselor de copii din perioada comunistă, în care să prezinte fotografii, documente, dosare ale copiilor și orice reușesc să găsească din perioada respectivă. În primă fază, muzeul va fi virtual, „cazat pe site-ul asociației”, iar directorul executiv al Fundației SERA România, Bogdan Simion, una dintre cele mai vechi organizații active în domeniul protecției copilului, a precizat că va pune la dispoziția asociației Federeii toată arhiva foto și video care cuprinde mii de dovezi din perioada respectivă.

Membrii Asociației adulților din casele de copii spun că nici în acest moment nu se cunoaște cu exactitate numărul persoanelor care și-au petrecut copilăria sau o parte din ea în instituțiile de protecție a copilului.

„În ciuda investițiilor masive în reforma sistemului de protecție a copilului, niciun guvern post-comunist nu a realizat o cercetare în acest sens, dar se poate estima că acest număr este de ordinul a câtorva sute de mii. (…) În anul 1989, în România, existau circa 100.000 de copii în așa-zisele case de copii. Mulți dintre noi făceau parte dintre acești copii care trăiau în condiții atât de mizere, încât au făcut obiectul a sute de reportaje internaționale”, se arată într-un manifest al Federeilor.

Aceștia mai spun că efectele instituționalizării sunt devastatoare și pe termen lung, arătând că mulți dintre ei s-au confruntat cu situații umilitoare și cu discriminare în timpul și la finalul instituționalizării.

„În timpul instituționalizării noi nu am fost învățați care sunt regulile sociale de bază, ceea ce a făcut ca la ieșirea din instituție mulți dintre noi să nu-și poată asigura un trai decent, să nu poată găsi un serviciu și o locuință, să trebuiască să recurgă la acte reprobabile pentru a-și asigura traiul zilnic. În sistemul carceral românesc, adulții cu experiența instituționalizării sunt suprareprezentați. Mulți dintre noi se tem să le spună prietenilor și propriilor copii despre faptul că au fost instituționalizați. Mulți încă își caută familiile de care au fost despărțiți sau se luptă zi de zi cu urmările abuzului emoțional, fizic și chiar sexual pe care l-au trăit în instituții”, se arată în manifestul asociației.

Reprezentanții organizației au precizat că poate deveni membru al Federilor orice persoană care poate demonstra experiența instituționalizării chiar și pentru o singură zi. De asemenea, prietenii, familiile și alte persoane asociate Federeilor pot deveni membri observatori în asociație.

Aceștia au precizat că asociații similare mai există în Marea Britanie, Australia, Kenya, Statele Unite și au arătat că România poate deveni un model pentru regiunea în care se află, acesta putând fi urmat de țări precum Republica Moldova, Serbia, Albania, Armenia sau Georgia.