Boala tăcută care afectează trei din 10 copii și adolescenți din România. Explicația unui FENOMEN care ne-a dus în TOP 3 în Europa

Obezitatea apare, potrivit endocrinologilor, de la vârste foarte fragede, din cauza creșterii consumului alimentar și diminuării majore a efortului fizic, atât din punctul de vedere al activităților zilnice, care sunt desfășurate mai mult în fața calculatorului sau a televizorului, cât și în ceea ce privește lipsa sportului din rutina zilnică sau, cel puțin, săptămânală.

„Alimentația bogată în special în glucide, zaharuri, în toate țările mai civilizate a dus la o creștere a populației obeze, încât ora actuală putem vorbi despre o ‘globezitate”. Obezitatea este o boală a globului și pe zi ce trece eșantionul populațional este din ce în ce mai mare. Și, din acest eșantion populațional de toate categoriile de vârstă cele mai importante sunt categoriile de copii și tineret, unde tulburările sunt mult mai severe decât în cazul adulților”, explică medicul endocrinolog Constantin Dumitrache.

Tulburările cauzate de obezitate sunt mai severe în cazul copiilor și adolescenților din cauza faptului că această afecțiune conduce, potrivit medicilor, la apariția unei patologii care până acum era considerată ca fiind influențată de vârstă. Sub influența creșterii în greutate, aceste boli apar încă din copilărie.

POLITICĂ Paul Stănescu: „PSD nu ține cu dinții de guvernare” / Atac la adresa liberalilor: „Au mintea cam scurtă și uită cam repede”

16:43

ACTUALITATE Cum se prepară șoriciul murat. Rețeta din bătrâni pe care puțini români o știu

16:31

„Dacă vorbeam despre infarct la 50-60 de ani, la ora actuală, infarctul la 15-20 de ani este destul de frecvent. De asemenea, pe lângă această tulburare, apar cele metabolice, caracterizate prin sindromul metabolic, diabetul zaharat de tip 1 sau de tip 2. Alt tip de tulburări apare în cazul sexualizării, pentru că sexualizarea este influențată major de elementul ponderal, grăsimile fiind cele care alterează acest proces. La băieți această sexualizare se face mult mai târziu și aproape întotdeauna incomplet, la fete, din contră, pubertatea va fi mai rapidă. Toate aceste lucruri vor fi însoțite de tulburări de creștere”, afirmă medicul Constantin Dumitrache.

De asemenea, apar procesele de arterosleroză, hipertensiunea arterială, cardiopatie ischemică. Toate aceste lucruri, care erau diagnostice pentru vârsta a treia, au devenit tot mai dese la vârstele tinere. Au de suferit și ficatul și tubul digestiv. Practic, medicii spun că nu există organ care să nu fie afectat de acest consum crescut de glucide.

Dacă la adulți obezitatea se manifestă prin creșterea volumului celulelor adipoase deja existente în organism, în cazul copiilor, obezitatea conduce la creșterea numărului acestor celule. Astfel, impactul este mult mai grav, deoarece odată instalate în organism, celulele adipoase vor rămâne acolo pentru toată viața. Așadar, creșterea numărului de celule nu este reversibilă, așa cum se întâmplă în cazul creșterii volumului acestor celule.

„Obezitatea infantilă este o obezitate cu creșterea numărului de celule adipoase, pe când la adult ea se manifestă prin creșterea volumului celulei adipoase. Numărul celulelor adipoase odată mărit, așa rămâne pentru toată viața, pe când, creșterea volumului celulei adipoase așa cum a crescut, poate să și scadă. Deci, prin acest element, obezitatea la copil devine și mai gravă”, explică medicul.

Rolul părinților în amploarea acestui fenomen

Obezitatea nu apare la copii din cauza genelor, ci, mai degrabă, din cauza lipsei de responsabilitate și de atenție a părinților și a nevoii de atenție a copiilor. Specialiștii susțin că aceștia din urmă nu mai beneficiază de suportul emoțional necesar la vârstele fragede, ceea ce îi determină să caute aceste nevoi în mâncare. De asemenea, apare o problemă atunci când în creșterea copilului părintele folosește mâncarea ca o recompensă.

„La copii este o problemă din cauza lipsei de atenție a părinților sau a nevoii de atenție a copiilor, care neavând din punct de vedere emoțional satisfacție și sprijin în familie se refugiază în mâncare. Deci, acolo unde părinții fie îi recompensează, fie îi liniștesc ca să uite, să fie lăsați ei în pace, îi dau copilului atât cât vrea să mânânce, fie un copil care nu este ascultat, cu care nu ai comunicare, nu ai dialog, nu este învățat să își identifice nevoile de bază – furia, tristețea, singurătatea, nemulțumirea – și dacă tu, ca părinte, ori de câte ori are o problemă îi dai să mănânce, el învață că remediul pentru orice lipsă de confort este mâncarea și atunci va învăța să se ducă la frigider ori de câte ori are un sentiment mai puțin confort”, explică medicul Mihaela Bilic, specialist în diabet și boli de nutriție.

Punctul său de vedere este susținut și de Constantin Dumitrache, care consideră că creșterea nivelului de trai a făcut ca părinții să satisfacă toate dorințele și poftele copiilor, ceea ce a condus implicit la o creștere masivă a consumului de zahăr. „Dacă la începutul secolului trecut se consuma în jur de o linguriță de zahăr pe zi, acum s-a ajuns până la cinci, șapte, dacă nu chiar mai multe lingurițe de zahăr pe zi, în diverse forme, bineînțeles. Toate alimentele prelucrate și pâinea și tot, conțin o cantitate de zahăr”, susține acesta.

Soluțiile sunt în mâinile fiecăruia dintre noi

Specialiștii afirmă că este foarte greu să se vorbească despre o soluție la nivel global. Acest lucru este aproape imposibil pentru că vorbim pe de o parte despre țări în care deficitul de hrană este încă major și care luptă pentru o îmbunătățire a stării lor, iar de cealaltă parte stau țările care, ajunse la un nivel de trai ridicat, nu mai reușesc să combată consumul de alimente bogate în glucide și consecințele pe care le care acesta asupra populației.

„Ce măsuri ar trebui luate? Măsurile nu pot fi luate de un individ sau altul, ci sunt necesare măsuri instituționale. În primul rând, educația sanitară, ca toată lumea să înțeleagă că nu tot ce e bun este și sănătos. Vorba aceea, tot ce e bun este imoral, ilegal sau îngrașă”, afirmă medicul Constantin Dumitrache.

Specialiștii spun că primii care trebuie să fie conștienți de gravitatea acestei boli sunt părinții. „Ei trebuie să fie cei care trebuie convinși că activitatea fizică este esențială pentru copiii lor. Nu iei copilul din casă, îl cobori cu liftul, îl urci în mașină, îl lași în poarta școlii, te duci îl iei, îl duci acasă, îl urci iar în lift și se așează la calculator. Calculatorul este și el o mare pacoste”, spune Constantin Dumitrache.

Copiii obezi pot să ajungă la greutăți normale dacă urmează un regim foarte controlat și dacă își impun să renunțe la aceste „plăceri” culinare. Acest lucru trebuie să devină un obicei pentru toată viața pentru că, potrivit medicilor, copiii supraponderali sau obezi rămân pe viață cu ușurința de a se îngrășa și de a depune grăsimi.

Date statistice îngrijorătoare

Potrivit ultimelor date ale Ministerului Sănătății, cuprinse într-un studiu coordonat de OMS, și în România obezitatea infantilă a devenit o problemă: un copil din patru cu vârsta de 8 ani este supraponderal sau obez.

 „Aproximativ un sfert dintre subiecții studiați sunt supraponderali sau obezi. Prevalența suprapoderalității (inclusiv obezitatea) la copiii de opt ani din România este de 26,75 la sută, iar prevalența obezității este de 11,6 la sută. La nivel european, prevalența supraponderalității (inclusiv obezitatea) la grupa de vârstă de opt ani, conform raportului primei runde a studiului COSI, a variat între 19,3 la sută și 49 la sută la băieți și 18,4 la sută – 42,5 la sută la fete. Prevalența subnutriției (inclusiv cea severă) în țările participante la prima rundă este în general sub 2,5 la sută. Valori mai mari s-au înregistrat în Bulgaria și Cehia (3,2 la sută)”, se mai arată în comunicat.

În ceea ce privește distribuția stării de nutriție pe sexe, la nivel național, aproximativ cinci la sută dintre fete și același procent dintre băieți au subnutriție, iar subnutriție severă prezintă aproximativ unu la sută. Procentul de fete normoponderale (71,1) este cu 5,9 mai mare față de procentul de băieți normoponderali (65,2).

„Prevalența supraponderalității și obezității la băieți (29,8 la sută) este cu 6,1 la sută mai mare decât la fete (23,7 la sută). Prevalența obezității la băieții de opt ani din România (15,03 la sută) este cu 6,79 la sută mai mare față de prevalența obezității la fetele de aceeași vârstă (8,24 la sută). Conform raportului primei runde a studiului COSI, prevalența excesului de greutate în Europa (inclusiv obezitatea) la grupa de vârstă de opt ani a variat între 22,1 la sută (Belgia) și 49 la sută (Italia) la băieți, iar la fete între 22,7 la sută (Belgia) și 42,5 la sută (Italia)”, se arată în comunicat.

Prevalența obezității se înscrie între următoarele limite: 7,5 la sută în Norvegia – 26,6 la sută în Italia la băieți și șase la sută în Norvegia – 17,3 la sută în Italia la fete. Prevalența subnutriției severe nu diferă semnificativ în funcție de gradul de urbanizare (6,1 la sută în rural față de 4,2 la sută în urban și 3,8 la sută în semi-urban).