BOR apără orele de religie cu hotărâri CEDO

„Constituția României garantează libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult, Curtea Constituțională a României interpretând în mod constant că predarea religiei în școli are ca temei articolul 32 alineatul 7 din Constituție. Religia predată confesional reprezintă regula în majoritatea statelor europene. Astfel, în argumentarea deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), din 29 iunie 2007, în cazul „Folgero contra Norvegiei”, se precizează că statele au dreptul de a difuza prin învățământ sau educație informații sau cunoștințe având, direct sau indirect, caracter religios sau filosofic (paragraful 84)”, susține BOR în cadrul unui comunicat de presă.

Mai departe, BOR invocă o altă hotărâre CEDO potrivit căreia ora de religie este obligatorie în 25 de state din Europa, în restul fiind facultativă sau opțională.

„De asemenea, CEDO nu consideră o problemă caracterul confesional al orei de religie, constatând faptul că „în Europa, învățământul religios este profund legat de învățământul secular”. Dintre cele 46 de state membre ale Consiliului Europei (în anul 2007) doar în trei state religia nu este predată în școlile publice (Franța, Albania și Macedonia); ora de religie este obligatorie în 25 de state, în restul fiind facultativă sau opțională (conform celor reținute de CEDO în 9 octombrie 2007, cu ocazia judecării cauzei „Hasanși EylemZengin contra Turciei”, paragraful 30); iar în majoritatea statelor predarea religiei are caracter confesional (paragraful 31)”, detaliază BOR.

Patriarhia mai precizează că „majoritatea elevilor europeni au în programa școlară o oră de religie pe săptămână, însă în țări precum Germania, Austria, Irlanda, Cipru, Grecia, Italia și Croația au câte două ore, iar în Belgia au trei ore pe săptămână” și că, în Germania, ora de religie este obligatorie, „organizată de către culte și finanțată de către stat”.

În același timp, BOR subliniază faptul că trebuie făcută o diferență între orele de religie și cele de istoria religiilor, fiind „deopotrivă importante”.

„Cunoașterea propriei culturi religioase este o etapă absolut necesară pentru înțelegerea celorlalte religii (…) De asemenea, este incorectă și injustă jignirea generalizată a unei categorii didactice profesionale, și anume totalitatea profesoarelor și profesorilor de religie. Aceste persoane realizează educarea religioasă a copiilor în școli din încredințarea a peste 2.000.000 de părinți care și-au înscris copiii la ora de religie (peste 90% dintre copii)”, se mai arată în același comunicat.