Castrarea chimică a pedofililor și violatorilor, un proiect uitat în Parlament de 3 ani. Ce spune acum inițiatorul legii

În prezent, mai multe țări folosesc castrarea chimică împotriva celor care comit abuzuri sexuale, în funcție de recidivă, gravitatea faptei sau dacă victima este un minor. Printre acestea: SUA, Polonia, Rusia, Suedia, Danemarca, Marea Britanie, Republica Moldova, Macedonia sau Canada. În majoritatea statelor care au adoptat în legislație castrarea chimică, procedura este aplicată recidiviștilor și la eliberarea agresorului înainte de termen. În Polonia și Macedonia, castrarea chimică este obligatorie pentru agresorii cărora le-au căzut victime copii sub 15 ani.

Mult mai dură cu agresorii sexuali pare a fi legislația în Cehia și Germania, țări în care este posibilă inclusiv castrarea chirurgicală pentru pedofili. Fiind însă o metodă ireversibilă, este necesar acordul agresorului, iar metoda este aplicată doar după ce acestuia i-au fost prezentate date complete despre procedură, precum și posibilitatea să opteze pentru castrarea chimică.

Castrarea chimică este  metoda prin care persoanelor care au un comportament sexual deviant li se administrează medicamente care conțin o serie de substanțe inhibatoare care acționează asupra nivelului de testosteron. Principalul efect al administrării acestor medicamente este scăderea libidoului, astfel, dispar fanteziile sexuale deviante care duc la violuri. Substanțele au și  efecte secundare: îngrășare, pierderea părului de pe corp, diminuarea masei musculare și a celei osoase, stări de depresie și oboseală. Este o metodă reversibilă, individul revenind la starea de dinaintea tratamentului, după întreruperea acestuia.  

ACTUALITATE Reacția lui George Simion, după decizia Curții de Apel de a respinge contestația lui Călin Georgescu: „Voi cere mai departe repetarea alegerilor”

16:44

ACTUALITATE Jandarmeria respinge acuzațiile Europol privind folosirea forței excesive la MITINGUL anti-TRENULEȚ de luni

16:40

În România, despre o lege a castrării chimice pentru violatori și pedofili se vorbește încă din 2009, un proiect în acest sens fiind adoptat tacit de Senat în 2014, despre care Gândul a scris aici.

Proiectul a fost inițiat de senatorul Ciprian Rogojan (UNPR) și a fost  susținut de actualul primar al Capitalei, Gabriela Firea (PSD) , Tudor Barbu (PNL) și Marian Vasiliev (PPDD). Niciunul dintre inițiatori nu se mai află în actualul Legislativ. Inițiativa a fost inclusă ultima data pe ordinea de zi a Camerei Deputaților pe 13 noiembrie anul trecut, după cum reiese din datele disponibile pe site-ul Camerei Deputaților. 

Ce spune acum inițiatorul proiectului

„Castrarea chimică pentru pedofili și violatori a fost și va rămâne inițiativa legislativă la care am ținut cel mai mult. Nu pentru că celelalte nu ar fi fost importante, dar așa cum am susținut și în timpul mandatului meu ca senator, copiii sunt viitorul țării noastre. Inițiativa a cărei inițiator sunt urmărește, pe de o parte, incriminarea violenței și abuzurilor sexuale asupra minorului, iar pe de alta parte, stabilirea unor pedepse mai severe decât cele prevăzute în prezent. Îmi doresc ca acest proiect de lege să fie adoptat și de deputați. Să devină o lege, prin care copilul meu și copiii tuturor românilor să fie apărați. Nici eu și nici colegii cu care am inițiat legea nu mai suntem parlamentari. Voi pune la dispoziția deputaților toată documentarea pe care am făcut-o atunci când am fundamentat proiectul de lege, cu speranța că și ei vor lupta pentru copii și părinți.”, a declarat pentru Gândul Ciprian Rogojan, fost senator, initiator al proiectului.

Nu toate proiectele propuse de parlamentari de-a lungul timpului par a veni în ajutorul posibilelor victime. Dovadă stă  proiectul de lege denumit „Lege privind combaterea și prevenirea actelor cu caracter pedofil și a infracțiunilor contra libertății și intregrității sexuale ale persoanelor” care a apărut la puțin timp după celebrul caz al violului de la Vaslui, în 2015.

Proiectul, inițiat de 27 de parlamentari PSD, printre care fostul premier Sorin Grindeanu și deputatul Cătălin Rădulescu, propunea modificarea articolulului referitor la viol din Codul Penal astfel:

„După alin (4) al articolului 218 se introduce un nou alineat, alin (4) ind.1 cu următorul cuprins:

„(4) ind.1 ÈŠn cazul faptei prevăzute la alin. (1) – (4), limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate numai dacă făptuitorul acceptă și urmează un tratament de castrare chimică”.

Cu alte cuvinte, potrivit acestei inițiatice legislative, dacă violatorul îșă dă acordul pentru castrare chimică, pedeapsa pe care o primește va fi înjumătățită, indiferent de gravitatea faptei. (recidivă, moartea victimei – n.a.)

Același proiect de lege părea și mai permisiv în cazul pedofililor. Inițiativa prevedea că : „după alineatul (4) al articolului 220 din Codul Penal se introduce un nou alineat, alin. (4) ind.1 cu următorul cuprins:

 (4) ind.1 ÈŠn cazul faptei prevăzută la alin.(2), limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate numai dacă făptuitorul acceptă și urmează un tratament de castrare chimică.”

Art. 220 din Codul Penal se referă, în totalitatea lui, la „actul sexual cu un minor”. Proiectul de lege nu viza însă decât alin.(2) din acest articol, cel care pedepsește actul sexual comis asupra minorilor cu vârsta sub 13 ani.

Pe de altă parte, cei 27 de parlamentari PSD inițiatori ai proiectului au fost destul de grijulii cu imaginea violatorilor și pedofililor și au inclus în acest proiect pedeapsa cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amenda pentru cei care care publică numele sau fotografiile pedofililor sau violatorilor:

„Se interzice publicarea de articole în presă sau prin intermediul rețelelor informatice ce implică acțiuni de instigare la violență cu privire la persoanele cercetate de pedofilie, faptă pedepsită de art.368 Cod Penal”

Primind numeroase critici, proiectul de lege a fost respins de Senat, a primit avize negative de la ambele Comisii juridice, de la Consiliul Legislativ, dar și din partea Guvernului.  Deputații au introdus acest proiect de lege pe ordinea de zi din 9 februarie 2015. În luna octombrie a aceluiași an, proiectul de lege a fost respins definitiv de Camera Deputaților.