Coada vulpii (Alopecurus myosuroides) este o buruiană graminee anuală sau anual hibernantă prezentă în număr mare în fermele britanice. Infestarea cu Coada vulpii este uneori atât de mare, încât îi determină pe producătorii agricoli să renunțe la suprafețele însămânțate cu grâu de toamnă – principala cultură cerealieră a Regatului Britanic.
Producătorii agricoli au utilizat în mod constant erbicide, astfel încât să combată propagarea acestei buruieni. Chiar și așa, în anumite zone din Regat, Coada vulpii a devenit rezistentă la pesticide.
Anual, costurile cu combaterea celei mai dăunătoare buruieni din Europa de Vest trage în jos economia statului britanic cu nu mai puțin de 400 de milioane de lire sterline și 820.000 de tone de grâu pierderi, cu implicații inclusiv pe zona de securitate alimentară națională.
Nu mai devreme de 23 decembrie 2019, cercetători ai ZSL, ai Rothamsted Research și ai Sheffield University au publicat în Nature Sustainability un model separat care ajută la cuantificarea costurilor economice generate de buruienile resistente la erbicide, respectiv la impactul proliferării acestora asupra randamentelor în contexul unor scenarii diverse.
Concret, se estimează că, anual, nu mai puțin de patru milioane de tone de pesticide se administrează la nivel global. Potrivit ScienceDaily.com, la această oră au fost identificate 253 de buruieni rezistente la erbicide și, față de costurile generate de antibiorezistența umană care se ridică la trilioane de dolari, estimări privind costurile cu rezistența la xenobioticele agricole (n.r. – incluzând aici fungicide și pesticide) aproape că nu există.
Utilizarea ultraintensivă a erbicidelor poate duce la o diminuare a calității apei, precum și la dispariția biodiversității, respectiv la afectarea intervertebratelor, păsărilor și diverselor mamifere care se hrănesc cu plante.
Potrivit studiului ZSL, Marea Britanie pierde 820.000 tone de grâu în fiecare an (circa cinci procente din consumul intern) ca urmare a rezistenței Cozii vulpii la erbicide. În cel mai rău caz, au mai spus aceștia, dacă toate suprafețele însămânțate ar fi infestate cu Coada vulpii rezistentă la erbicide, estimările sunt că pierderile ar putea urca până la un miliard de lire sterline și la o pierdere de 3,4 milioane de tone de grâu anual.
„Acest studiu reprezintă prima estimare la scară națională a costurilor economice generate de pierderile de productivitate ca urmare a rezistenței la erbicide. Cifra este șocant de mare față de ceea ce gândeam mulți dintre noi”, a precizat dr. Alexa Varah, autor principal al studiului și cercetător postdoctoral la ZSL. „Avem nevoie să reducem consumul de pesticide la nivel național. Asta ar putea însemna introducerea de limite statutare sau susținerea fermierilor pentru a face acest lucru, respectiv abordarea unor soluții de management alternative. Nu în ultimul rând, ar ajuta mult la redirecționarea banului public către serviciile de consultanță agricolă private, cât și spre cercetare și dezvoltare”.
Reprezentanții industriei producătoare de pesticide au recomandat până în prezent să fie utilizate o combinație de erbicide, menită să prevină evoluția rezistenței buruienilor. Și asta chiar dacă rezultatele recente ale unei cercetări au dezvăluit în mod alarmant că metoda modifică tipul de rezistență de la un țintită, la una mult mai generală.
Pentru moment, glifosatul este unul dintre singurele erbicide la care Coada vulpii nu a dezvoltat rezistență. De aceea, fermierii au devenit dependenți de această substanță activă în combaterea constantă a buruienii. Cu toate acestea, studii efectuate recent relevă o rezistență a plantelor inclusiv la glifosat.
„Fermierii trebuie să fie capabili să-și adapteze în așa fel managementul culturilor agricole, încât să poată implementa diverse strategii de combatere a dăunătorilor, cum sunt rotația culturilor sau măsurile de igienă mult mai drastice. Managementul rezistenței intră în responsabilitatea fiecăruia, însă aceasta nu este o abordare sustenabilă. Acesta ar trebui să fie reglementat printr-o abordare națională, printr-un Plan Național de Acțiune care să cuprindă inclusiv rezistența la glifosat”, a adăugat Varah. „Conștientizarea și înțelegerea problemelor economice și potențial de securitate alimentară națională reprezintă un pas vital, înainte să privim către biodiversitate, emisiile de carbon și impactul asupra calității apei în și mai mare detaliu. Sperăm că vom putea utiliza această metodă să susținem dezvoltarea de metode viitoare menite să înțelegem cum anume fermierii britanici se luptă cu Coada vulpii în așa fel încât să fie benefică față de insecte, mamifere, flora sălbatică”.
Alături de alte buruieni monocotiledonate, Coada vulpii poate crea probleme majore în culturile de grâu. În cazul în care acestea nu sunt combătute eficient, pagubele pot ajunge chiar și la 70% din producția de cereale păioase.
Buruienile se dezvoltă mult mai repede decât planta de cultură și consumă elementele nutritive în detrimentul acesteia. Chiar și apa ajunge mai repede la buruieni decât la plantele de cultură.