Cazul Caracal | Omul care „l-a citit” pe Dincă face dezvăluiri: „El de zece ani se strânge ca un păianjen când prinde o muscă” / Înstrăinarea de famliei, cauza crimelor
Se pare că principalul suspect a devenit un criminal deoarece s-a înstrăinat de familie și nu a suportat să fie singur.
„Este un om care și-a desfășurat viața în mod coerent, corect în cea mai mare parte a sa și care a deviat ulterior din cauza unei problematici sufletești personale. Consider că nu s-ar fi întâmplat ceea ce declară el că s-a întâmplat dacă nu ar fi suferit de această îndepărtare față de familia lui. Cred că a fost momentul în care și-a pierdut eșafodajul, familia sa. Lui nu-i plăcea să fie înconjurat de oameni. El de zece ani se strânge ca un păianjen când prinde o muscă, se înfășoară în sine. De aceea și foarte puțini îi călcau curtea și, probabil că dacă ar fi păstrat contactul cu familia și dacă el reușea să se mențină într-o activitate lucrativă de grup, sunt sigur că el nu ar fi ajuns în acest punct. El reușea să se ventileze din mai multe puncte de vedere, emoțional, afectiv, sexual, așa cum a făcut-o de-a lungul vieții, fără a ridica probleme deosebite. Dar acești factori au constituit armarea pistolului, dincolo de definițiile care se dau că este violator în serie, serenitatea este confirmată prin însăși această perioadă în care el a gândit lucrurile.
I-au venit în spate anumite experiențe sexuale, imagerie sexuală foarte virulentă și recurentă, care l-au făcut să își schimbe țintele, moment în care el începe să greșească. El s-a descurcat în viața sa intimă, pe care nu am să o deconspir în cele mai mici detalii și i-am promis că nu fac lucrul acesta, s-a descurcat în viața cu partea feminină adultă și pentru că acestea au știut cum să-l trateze.
Este mare lucru să refuzi, să pui la îndoială o masculinitate fără a jigni și să ai o comunicare bună. Nu s-a mai întâmplat același lucru în cazul acestor două minore, care se aflau sub îngrijirea unor părinți. Iar aici a greșit și știe. Și-a schimbat, prin schimbarea țintelor, prin comiterea infracțiunilor de care este acuzat, el a greșit prin schimbarea modului de operare, care l-a luat totalmente pe nepregătite.
El nu știa că pentru a contenționa victimele, pentru a le ține în casă, întreaga viață ți se schimbă. Dacă ai o minoră pe care vrei să o ții mai mult timp în casă asta va atrage după sine necesitatea unui bun management – în limbaj tehnic – al acestor minore, pentru că lucrurile de care el este acuzat sunt cumplite.
Nu se mai descurcă cu ele în momentul în care le aduce în casă, pentru că sunt tinere, sunt reactive și dacă ar mai fi știu cum să pună problema față de el, cu siguranță că nu – acesta este punctul meu de vedere exclusiv – nu ar mai fi scăpat”, a declarat Dorin Dumitran, ofițer psiholog în Poliția Română, pentru Digi24.
Despre modul în care se presupune că a scăpat de trupurile neînsuflețite ale celor două adolescente
„Nu este gândul de a da foc. Este grija oricărui criminal de a șterge urmele, de a le distruge, de a scăpa de cadavre. Nici măcar un hoț de buzunare nu rămâne cu portofelul la el, ci îl plasează mai departe. Referitor la această tehnologie a morții la care el va recurge în cele din urmă, în afară de faptul că constituia o practică zilnică pentru el, la Caracal era o practică socială să se dea foc la groapa de gunoi și la fel de fel de obiecte. Dar nu a reprezentat o problemă pentru el”, a declarat specialistul.
Relația dintre Gheorghe Dincă și cele două adolescente, Alexandra Măceșanu și Luiza Melencu, și modul în care se raporta la ele
„Ca la niște persoane care nu au drept de apel, drept urmare le și depersonalizează. Dacă te apropii de numele persoanei, dacă îi știi istoria de viață, te tulburi ca criminal. Și atunci este mai ușor să îi spui fata din aprilie, fata din iulie. El a fixat foarte bine temporal pe finalul interviului. Este o măsură de autoprotecție pentru el, dar se chinuie cu în același timp. Ceea ce trăiește nu-i face bine, apropierea de fapte și detaliile extrem de urâte îi fac rău și a trebuit să-i alimentez curajul pentru a o face. Asta a fost cred că cea mai grea muncă, a-l face să se apropie de foc, focul semnificând persoana și personalitatea fetelor, fetele văzute ca ființe vii. Era confortabil pentru el să le vadă ca ființe lipsite de viață, ca pe simple obiecte de satisfacere sexuală. Eu pot să spun că am avut un privilegiu, cu toată încărcătura deosebită a acestui dosar, să stau 12-14 ore pe zi, timp de aproape patru luni”, a continuat acesta.