CCR a amânat verdictul de care depinde soarta torționarilor, a dosarelor Mineriadelor și Revoluției. Cum a rezolvat în 1969 Curtea Constituțională din Germania un caz similar. UPDATE
Bundestagul german și Curtea Constituțională au decis încă din 1965, respectiv 1969, că infracțiunile de omor, genocid și altele similare sunt imprescriptibile. Curtea Constituțională din România a amânat pentru 21 noiembrie decizia privind legea 27/2012 care prevede că aceste infracțiuni sunt imprescriptibile este sau nu constituțională. La fel ca în Germania, și în România dezbaterea juridică se axează în jurul principiului neretroactivității legii. Mai exact, dacă este normal ca o lege din 2012 să spună că faptele torționarilor din anii ’60, crimele de la Revoluție sau din timpul mineriadelor din anii ‘90 pot încă fi cercetate după mai bine de 50, respectiv 20 de ani. Curtea Constituțională din Germania a decis că prelungirea sau eliminarea precripției nu afectează principiul neretroactivității legii. CEDO a luat o decizie similară în anul 2000.
UPDATE 14:25 Curtea Constituțională a amânat decizia privind excepția de neconstituționalitate referitoare la articolul 125 din Codul Penal și legea 27/2012 care anulează posibilitatea prescripției răspunderii penale pentru infracțiunile de omor.
Specialiștii contactați de gândul au explicat că, dacă legea este declarată neconstituțională, atunci dosarele privind crimele comise la Revoluția din 1989, dosarele mineriadelor și dosarele torționarilor vor fi îngropate definitiv. Astfel că torționari precum Alexandru Vișinescu, Ion Ficior sau vinovații pentru cei peste 1000 de morți de la Revoluție vor scăpa de anchete, de trimiterea în judecată și eventuale condamnări. Excepția care pune în pericol aceste dosare a fost ridicată de Nicolae Trebuian, un condamnat de drept comun.
Germania s-a confruntat cu aceeași situație în urmă cu 48 de ani în urmă, când a decis definitiv că naziștii nu pot avea imunitate față de anchetele penale. În 1965, la 20 de ani de la căderea regimului nazist, Budestagul german a decis să declare imprescriptibile infracțiunile de omor și genocid. Legea trecută prin Bundestag este și acum în vigoare și astfel că la 68 de ani de la desființarea celui de al treilea Reich, criminalii naziști încă sunt anchetați, judecați și condamnați.
În 1965 Germania avea aceeași dilemă cu care se confruntă România acum, adică după 20 de ani de la căderea regimului comunist mai pot fi anchetate crimele comise de exponenții regimului sau s-a împlinit termenul de prescripție?. Politicienii nemți au decis printr-o lege similară celei adoptate de România că astfel de infracțiuni precum omorul și genocidul nu se prescriu și că ele pot fi cercetate și judecate oricând.
Totuși, legea în cauză a fost contestată la Curtea Constituțională a Germaniei în 1969 de un grup de politicieni de dreapta. Aceștia spuneau că în acel moment crimele naziștilor au atins termenul de prescripție și că legea care elimina prescripția nu trebuie să mai acționeze deoarece ea a fost dată după comiterea faptelor și că trebuie respectat principiile legii penale mai favorabile și cel potrivit căruia guvernează pentru viitor.
VEZI AICI DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE DIN GERMANIA
În 1969, Curtea Constituțională a Germaniei a decis că legea care elimină prescripția pe infracțiunile de omor și genocid este constituțională. În esență magistrații au explicat că legea din `65 a fost adoptată înainte ca aceste infracțiuni să fi atins termenul de prescripție de 20 de ani. Curtea Constituțională a explicat că prelungirea sau eliminarea termenul de prescripție nu întră în contradicție cu principiul neretrocativității unei legi.
Unul din principiile statului de drept este că leguitorul nu poate emite legi care să aibă efect pentru trecut. Adică să presupunem că Parlamentul ar introduce în 2013 în Codul penal că șofatul pe partea dreaptă a șoselei este infracțiune, ca șofer nu poți fi pus sub acuzare dacă ai fost prins conducând pe partea dreaptă în 2011. Mai exact, nu poate fi pedepsit astăzi cineva pentru o faptă care nu era infracțiune și nu era pedepsită la data când a fost comisă.
„Legea privind calcularea termenelor nu a intervenit ulterior, pentru a face schimbări în situații încheiate în trecut. Nu se aplică acelor fapte a căror urmărire se prescrisese deja la intrarea în vigoare a legii (§ 1 II). § 1 I din Legea privind calcularea termenelor a avut ca efect doar prelungirea în viitor a unor termene de prescripție care încă nu s-au împlinit”, a concluzionat Curtea Constituțională a Germaniei.
Judecătorii constituționali din Germania au analizat legea și din prisma principiului predictibilității legilor, mai exact siguranța juridică. Adică cetățeanul trebuie să aibe siguranța că statul nu va schimba legile fundamentale după bunul plac și în defavoarea sa. CC a constat că din conceptul statului de drept face parte și principiul egalității materiale și al echității. „Din legalitatea constituțională face parte nu doar siguranța juridică, ci și egalitatea materială. Cele două laturi ale principului statului de drept nu pot fi luate în considerare de către legiuitor în toate cazurile (BVerfGE 3, 225 [237]; 7, 89 [92 urm.]). În cazul în care siguranța juridică se află în contradicție cu echitatea, este în primul rând atribuția legiuitorului să decidă în favoarea uneia sau a alteia dintre părți. Dacă acest lucru se întâmplă fără intervenția arbitrariului, nu se poate obiecta împotriva deciziei legislative din motive constituționale (BVerfGE 3, 225 [237 urm.]; 15, 313 [319 urm.])”, se arată în decizia CC a Germaniei
CEDO a constat că infracțiunile precum cele ale torționarilor comuniști nu se pot prescrie
În expunerea de motive a legii 27/2012 care este acum contestată la Curtea Constituțională din România inițiatorii au explicat că prelungirea sau eliminarea prescripției pentru omor a fost analizată și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. CEDO a constatat că prelungirea sau eliminarea prescripției nu încalcă principiul neretroactivității. „Retroactivitatea este interzisă sub două aspecte: 1. să nu pedepsești astăzi pe cineva pentru o faptă care nu era infracțiune și nu era pedepsită la data când a fost comisă; și 2. să nu aplici unei persoane o pedeapsă mai mare decât cea prevazută de lege la data comiterii infracțiunii. Or, prezentul proiect nu introduce acum infracțiunea de omor (omorul a fost mereu o infracțiune pedepsită de lege) și nici nu mărește sau agravează pedeapsa pentru omor. Aceasta este și motivarea Curții Europene pentru Drepturile Omului, care a decis că principiul neretroactivității nu se încalcă prin prelungirea sau eliminarea prescripției”, se arată în expunerea de motive a legii 27/2012
Este vorba de cazul Cazul Coëme and Others c. Belgia în care CEDO a luat o decizie în anul 2000 prin care a statuat că prelungirea prescripției în cazul în care pentru o anume infracțiune nu a fost depășit termenul de prescripție este legală.
Cine a sesizat Curtea Constituțională și de ce
În România legea 27/2012 care a modificat Codul Penal și a introdus imprescriptibilitatea a fost atacată de Nicolae Trebuian, condamnat în 2000 la șase ani de închisoare pentru complicitate la tentativă de omor. După ce a fost încarcerat instanțele i-au aprobat o întrerupere a executării pedepsei de trei luni. În acest timp acesta a dispărut. Acesta a formulat o contestație la executarea pedepsei susținând că a fost prins după ce a intervenit prescripție executării pedepsei la care a fost condamnat. Instanța a respins contestația, dar a admis excepția de neconstituționalitate. Nicolae Trebuia a contestat legea 27/2012 pentru că el a fost condamnat anterior anul 2012 și că practic pe legile din 2000 executarea pedepsei în cazul său ar fi prescrisă dar că ulterior a intervenit legea din 2012 care elimină această posibilitate. Trebuian a susținut că legea din 2012 încalcă principiul neretroactivității în dreptul penal. Curtea de Apel a fost de acord cu acestă argumentație.
„Opinia Curții de Apel privind excepția de neconstituționalitate invocată este că prevederile art. 125 CP care extind imprescriptibilitatea și la infracțiunile de omor și la cele intenționarte urmate de moartea victimei a căror termen de prescripție a executării nu s-a împlinit la intrarea în vigoare a legii nr 27/2012, sunt neconstituționale pentru argumentele susținute de către condamnat în sensul că aceasta încalcă principiul neretroactivității legii statuat în art 15 alin 2 din Constituția României, care prevede că >”
Ce efect ar avea declararea neconstituțională a articolului 125 din Codul Penal
Astfel, legea 27/2012 aplicată în dosarul Revoluției făcea posibilă anchetarea, trimiterea în judecată și condamnarea vinovaților din dosarul Revoluției fără să existe posibilitatea prescripției. Aceeași situație se aplică și în cazul dosarelor care privesc Mineriadele din anii `90.
Experții consultați de gândul, judecători și procurori au explicat că declararea neconstituțională a articolului 125 din Codul Penal, respectiv a legii 27/2012, ar avea ca efect direct și închiderea dosarelor torționarilor Alexandru Vișinescu și Ion Ficior. De asemenea, ar face inutilă și cercetarea, urmărirea penală și trimiterea în judecată a celorlalți 33 de torționari aflați în viață descoperiți de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului. Sesizările trimise de IICMER la parchet pe numele torționarilor Vișinescu și Ficior au la bază exact prevederile din legea 27/2012 care înlătură prescripția în cazul unor fapte precum cele comise de cei doi torționari. În cazul Vișinescu, Parchetul General a început urmărirea penală pentru genocid. Pentru infracțiunea de genocid prin legea 27/2012 textul a fost modificat astfel încât pentru această infracțiune să nu intervină prescripția indiferent de „date la care faptele au fost comise”. Dacă legea este declarată neconstituțională, această sintagmă dispare din codul penal, iar faptele lui Vișinescu ar putea fi considerate prescrise.
O decizie de neconstituționalitate pe articolul din legea 125 ar duce și la închiderea definitivă a dosarelor Revoluției și a dosarelor Mineriadelor.