CCR a decis că legea penală mai favorabilă se aplică global. Zegrean: „Nu se pot combina dispoziții din legi penale succesive”

„În aplicarea legii penale mai favorabile, nu se pot combina dispoziții din legi succesive. Circulă unele păreri, și între judecători și între teoreticienii dreptului că se poate alege pedeapsa dintr-o lege, se poate alege pedeapsa complementară din altă lege și așa mai departe. Curtea a stabilit astăzi în unanimitate de voturi că nu se pot combina dispoziții din legi penale succesive. Atunci când se stabilește că una din legi este mai favorabilă, atunci aceea se aplică în toate privințele „, a declarat Augustin Zegrean, președintele CCR

Decizia curții vine în urma unei sesizări trimise de către Curtea Supremă care solicita o decizie în acest sens.

În sistem există și acum o dezbatere privind două principii de drept. O parte a magistraților spun că legea penală trebuie aplicată integral, adică dacă unui inculpat îi este mai favorabil vechiul cod, atunci el va primi pedeapsa pentru fiecare dintre infracțiunile comise pe prevederile vechii norme penale. Alte voci din sistem susțin aplicarea pe instituții a legii penale mai favorabile. Asta înseamnă că judecătorul să ia câte puțin din noul cod, dar și din vechiul cod.

Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal a apărut o dezbatere în sistemul judiciar privind două concepte de aplicare a legii mai favorabile: aplicarea globală versus aplicarea pe instituții.

Aplicarea globală a legii mai favorabile înseamnă următoarele: în cazul în care există într-o perioadă scurtă de timp o schimbare a codului penal pentru fiecare speță se va aplica în totalitate acel cod care îi este mai favorabil inculpatului.

Aplicarea legii penale pe instituții autonome a fost definită de judecătoarea Cristina Rotaru de la Curtea Supremă astfel: „într-o speță dată se va face o evaluare privind legea penală mai favorabilă pentru fiecare instituție incidentă în parte și se va dispune în consecință, astfel încât în aceeași hotărâre judecătorească vom putea regăsi dispoziții din vechea lege penală și din noua lege penală”.

Aplicarea legii penale favorabile: studiu de caz Dosarul Transferurilor

Președintele Curții Supreme, judecătoarea Livia Stanciu, a solicitat Guvernului și Parlamentului înainte ca noua lege penală să intre în vigoare, să clarifice această dispută referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.

Instanțele în lipsa unor clarificări au aplicat legea după propriile analize. Asta s-a întâmplat și în dosarul Transferurilor. Judecătoarele Anca Alexandrescu și Codruța Strîmb au analizat în motivarea sentinței din dosarul Transferurilor și modalitatea de aplicare a sancțiunilor în baza pricipiului legii penale mai favorabile. În domeniul penal, atât în România, cât și în statele democratice din restul lumii funcționează următorul principiu: un inculpat va fi judecat în bazele legii care îi este mai favorabilă.

Spre exemplu, în cazul nostru, judecătorii au analizat pentru fiecare inculpat ce pedepse ar primi atât pe Noul Cod Penal, cât și pe vechiul cod. Astfel că unii au fost condamnați pe vechiul cod, iar alții pe noul cod; judecătorii au ales codul în funcție de pedeapsa cea mai mică. Spre exemplu, în cazul lui Mihai Stoica, pe Noul Cod el ar fi primit o pedeapsă de de 4 ani și 8 luni închisoare, însă pe vechiul cod doar 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsă complementară. A fost aleasă legea mai favorabilă.

Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal a apărut o dezbatere în sistemul judiciar privind două concepte de aplicare a legii mai favorabile: aplicarea globală versus aplicarea pe instituții.

Aplicarea globală a legii mai favorabile înseamnă următoarele: în cazul în care există într-o perioadă scurtă de timp o schimbare a codului penal pentru fiecare speță, se va aplica în totalitate acel cod care îi este mai favorabil inculpatului.

Spre exemplu, dacă în cazul lui Mihai Stoica legea mai favorabilă a fost vechiul cod, în cazul lui Cristi Borcea legea mai favorabilă a fost noul cod penal. Cu mențiunea că pentru toate înfracțiunile comise de către fiecare s-a aplicat aceeași lege.

Aplicarea legii penale pe instituții autonome a fost definită de judecătoarea Cristina Rotaru de la Curtea Supremă astfel: „într-o speță dată se va face o evaluare privind legea penală mai favorabilă pentru fiecare instituție incidentă în parte și se va dispune în consecință, astfel încât în aceeași hotărâre judecătorească vom putea regăsi dispoziții din vechea lege penală și din noua lege penală”.

Spre exemplu, în cazul lui George Copos, acesta a fost trimis în judecată pentru trei infracțiuni de înșelăciune și două de evaziune. Aplicarea pe instituții ar însemna ca pentru fiecare infracțiune instanța să analize în parte dacă va aplica noul cod sau vechiul sau poate să aleagă dacă pentru infracțiunea de înșelăciune să folosească vehea lege, iar pentru evaziune, legea nouă.

Judecătorii Curții de Apel au ales să folosească principiul aplicării globale a legii penale mai favorabile. Magistrații au explicat că utilizarea pe instituții autonome ar duce la crearea unui nou Nou Cod Penal: o a treia lege formată din prevederi luate din legea veche și din legea nouă. Adică judecătorul ar fi pus în situația să preia articole sau formulări din legea veche, dar și din cea nouă și astfel s-ar crea un nou cod penal. În analiza judecătorilor, se menționează că o astfel de interpretare ar încălca prevederile Constituției. „Or, a aplica, combinat, instituții „autonome” din cele două coduri penale reprezintă o încălcare directă a prevederilor art. 16 alin. 1 din Constituția României, sub aspectul creării unei discriminări pozitive pentru infractorul astfel judecat, care va beneficia de un tratament preferențial, doar pentru faptul că, în cauza de față, procesul penal s-a lungit după intrarea în vigoare a noului Cod penal.”, se arată în motivarea magistraților.

În schimb, judecătorii au criticat Guvernul că nu a clarificat acest aspect din Codul Penal printr-o ordonanță. O asemenea clarificare a fost solicitată și de către Curtea Supremă înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod. Guvernul a emis o ordonanță fără a clarifica dacă va aplica unul sau altul din aceste principii. „Pe de altă parte, recenta ezitare a autorității executive de a consacra, în cuprinsul O.U.G. nr. 3/2014, cea de-a doua ipoteză propusă de doctrină, de aplicare, în etape, a instituțiilor penale autonome mai favorabile constituie un argument, în plus, pentru aplicarea globală a legii penale mai favorabile”, se arată în motivarea instanței.

CCR a decis în 2011 că judecătorii nu pot creea o lege mutant

Judecătorii CAB au explicat că și Curtea Constituțională a fost de părere că aplicarea pricipiului instituțiilor autonome ar fi neconstituțional. „Astfel, analizând conformitatea prevederilor art. 3201 din Codul de procedură penală din 1968 cu principiul analizat, în considerentele deciziilor nr. 1470/08.11.2011 și nr. 1483/08.11.2011, Curtea Constituțională a subliniat, în ceea ce privește „determinarea concretă a legii penale mai favorabile, este de observat că aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze.

În considerentele deciziei nr. 3/15.01.2014, Curtea Constituțională sublinia că : „forța obligatorie ce însoțește deciziile Curții se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta”. Așadar, atunci când Curtea Constituțională apreciază că o anumită interpretare a unui principiu constituțional este singura compatibilă cu exigențele legii fundamentale, acea interpretare se impune cu forță de lege.”, se mai arată în motivarea judecătorilor.

Curtea Supremă în 2008 a susținut aplicarea legii penale mai favorabile în ansamblu

În susținerea pricipiului aplicării globale a principiului legii mai favorabile CAB a invocat și o decizie a Curții Supreme din 2008. „Revenind la aplicarea globală a legii penale mai favorabile, Curtea constată că prezintă relevanță similară și decizia de recurs în interesul legii nr. 8/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiției. Astfel, în considerentele obligatorii ale acestei decizii s-a arătat că succesiunea în timp a legilor penale „generează situații tranzitorii, ce impun o derogare firească de la principiul activității legii penale. Ca urmare, pentru asemenea situații, trebuie sa se recurgă la principiul subsidiar al aplicării legii penale mai favorabile. Or, acest principiu impune aplicarea mai favorabile în ansamblu și nu doar aplicarea unora dintre ale acelei legi.

Ca atare, în raport cu principiul menționat, nu se poate recurge la combinarea unei dispoziții mai favorabile dintr-o lege cu dispoziții din altă lege, fiindcă în acest fel s-ar ajunge, pe cale judecătorească, la crearea unei a treia legi, ceea ce nu ar fi îngăduit. De aceea, în art. 13 din Codul penal este folosită expresia și nu dispozițiile mai favorabile ale unei legi”, spun magistrații de la Curtea de Apel.