CCR: Legea dării în plată e parțial neconstituțională

Impreviziunea este definită la art. 1271 din Codul Civil care statuează că „părțile sunt ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creșterii costurilor executării propriei obligații, fie datorită scăderii valorii contraprestației”. Sunt prevăzute însă și excepții de la aceste prevederi „dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepționale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligației”. În acest caz, se precizează în Codul Civil, instanța poate să dispună „adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile” sau „încetarea contractului”. Atât adaptarea contractului, cât și încetarea acestuia, pot fi dispuse de către instanță numai dacă „schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului” și „nu au fost și nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor”, dacă „debitorul nu și-a asumat riscul schimbării împrejurărilor” și dacă „debitorul a încercat, într-un termen rezonabil și cu bună-credință, negocierea adaptării rezonabile și echitabile a contractului”.

 

Valer Dorneanu a explicat și cele două excepții de neconstituționalitate la legea dării în plată respinse de CCR. „Am respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza I raportate la dispozițiile art. 3 teza I, precum și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza II din legea 77/2016 privind darea în plată pentru că, din analiza noastră, a rezultat că toate contractele care s-au încheiat în perioada 2007 – 2009 sunt sub imperiul celuilalt Cod Civil și atunci toată teoria noastră cu imprevizibilitatea nu se aplică în aceste cazuri”, a declarat Dorneanu.

 

Articolul 11 din legea 77/2016 privind darea în plată, prevede că, „în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum și din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât și contractelor încheiate după această dată”.

 

De asemenea, articolul 3 al legii statuează că, „prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părțile contractului de credit nu ajung la un alt acord”.

 

„Am primit până acum peste 700 de cauze de la bănci sau de la debitori, dintre care pentru 581 suntem abia în faza de rapoarte. Pentru astăzi ne-am pronunțat asupra unui calup de 25 de dosare, pentru 8 dosare am amânat pronunțarea pe 27 octombrie, dar acolo se vor regăsi multe dintre concluziile pe care le-am adoptat astăzi. Dorința noastră este să dăm o soluție dreaptă care cât de cât să fie înțeleasă și de bănci și să fie acceptată și de debitori”, a mai precizat președintele CCR, Valer Dorneanu.