CCR: Titlurile de doctor nu pot fi controlate și retrase de aceeași entitate care le-a emis. Legea „încurajează un comportament neonest”

Judecătorii CCR arată, în motivarea deciziei prin care au declarat neconstituțională legea de adoptare a OUG 4/2016, prin care se modifica Legea Educației (1/2011), că Senatul a adus acestei legi modificări substanțiale și total diferite față de cele avute în vedere de inițiator și de cele dezbătute și aprobate în Camera Deputaților, lucru care încalcă Constituția și principiul bicameralismului parlamentar. Majoritatea modificărilor au fost aduse în Senat de Ecaterina Andronescu, fostul ministru PSD al Educației.

Două dintre cele mai importante nereguli găsite de CCR în forma legii adoptate de Senat, care a respins cererea de reexaminare înaintată de președintele Klaus Iohannis, se referă la cine decide retragerea sau anularea titlului de doctor, în cazul în care sunt constatate nereguli precum plagiatul, precum și la posibilitatea doctorilor de a renunța singuri la titlul de doctor.

CCR arată că, potrivit legii Educației, titlul de doctor se atribuie prin ordin al ministrului Educației, după ce teza de doctorat este validată de CNATDCU. Prin modificările aduse de Parlament și declarate neconstituționale, aceste prevederi erau anulate și titlul de doctor urma să fie acordat de Senatul universitar sau de prezidiul Academiei Române, care avea puterea și de a le retrage.

Curtea arată că titlul de doctor este un act administrativ care intră sub incidența contenciosului administrativ. „Actele administrative care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice nu mai pot fi revocate de autoritățile emitente, constatarea nulității sau anularea acestora putând fi dispusă numai de instanța judecătorească competentă prin introducerea unei acțiuni în termen de un an de la data emiterii actului”, explică judecătorii CCR.

Parlamentul a scris în legea respectivă că „actul administrativ constatator al titlului științific se anulează de la data emiterii actului de revocare și produce efecte doar pentru viitor”. În opinia judecătorilor CCR, acest lucru „constituie o încălcare a principiului irevocabilității actelor administrative individuale, cu consecințe grave asupra drepturilor subiective născute ca urmare a intrării în circuitul civil a respectivului act. Posibilitatea revocării actului administrativ de către autoritatea emitentă încalcă principiul stabilității raporturilor juridice, introduce insecuritate în circuitul civil și lasă la dispoziția subiectivă a autorității emitente existența unor drepturi ale persoanei care a dobândit titlul științific„.

Judecătorii CCR arată că, dacă există suspiciuni că nu s-au respectat procedurile sau standardele de calitate sau de etică profesionale, actul administrativ prin care s-a acordat titlul de doctor trebuie verificat de o entitate independentă. În cazul în care se vorbește în lege despre anularea titlului de doctor, acest lucru poate fi făcut doar de judecător.

„Dacă există suspiciuni cu privire la nerespectarea procedurilor sau a standardelor de calitate sau de etică profesională, Curtea reține că actul administrativ poate fi supus controlului unei entități independente față de entitatea care a emis titlul de doctor, cu competențe specifice în acest domeniu, care poate lua măsuri sancționatorii cu privire la retragerea titlului în cauză. Însă, dacă opțiunea legiuitorului este pentru revocarea sau anularea actului administrativ, aceasta nu poate opera decât în condițiile stipulate de lege, respectiv măsura nu poate fi dispusă decât de o instanță judecătorească, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 554/2004″, arată motivarea CCR.

Judecătorii constată că în parlamentarii au operat în legea respectivă cu două noțiuni juridice diferite, ale căror efecte se bat cap în cap: atât retragerea titlului de doctor, cât și anularea actului administrativ care conferă titlul de doctor.

„Curtea observă că legea modificatoare operează cu noțiuni autonome, al căror regim juridic diferă în mod evident. Astfel, soluțiile legislative adoptate sunt de natură să creeze dificultăți de aplicare, întrucât conduc la efecte contradictorii prin utilizarea unor instituții juridice contrarii în cazul prevederilor potrivit cărora „actul administrativ constatator al titlului științific se anulează de la data emiterii actului de revocare și produce efecte doar pentru viitor”, sau celor conform cărora „IOSUD anulează diploma” în baza „ordinului ministrului de retragere a titlului” de doctor/atestatului de abilitare. Astfel, potrivit dispozițiilor legale, printr-un act de revocare „se anulează” un act administrativ constatator al titlului științific, iar anularea diplomei se realizează în baza unui act prin care se retrage titlul. Dincolo de imprecizia ipotezelor de incidență a legii, având în vedere că instituția revocării/retragerii produce efecte pentru viitor, iar cea a anulării produce efecte și pentru trecut, Curtea constată că aceste prevederi, confuze și lipsite de rigoare juridică, generează incertitudine cu privire la aplicarea unitară a legii, împrejurare de natură să aducă atingere principiului securității juridice, principiu ce reclamă ca normele să fie clare, coerente și neechivoce, iar pentru a fi corect interpretate și aplicate, terminologia utilizată trebuie să fie certă și suficient de previzibilă. Prin urmare, Curtea constată că prevederile potrivit cărora „actul administrativ constatator al titlului științific se anulează de la data emiterii actului de revocare și produce efecte doar pentru viitor”, precum și cele conform cărora „IOSUD anulează diploma” în baza ordinului ministrului de retragere a titlului de doctor/atestatului de abilitare, cuprinse în dispozițiile art. unic pct.13 și 17 contravin principiului legalității, prevăzut de art.1 alin.(5) din Constituție”, arată CCR.

Posibilitatea renunțării voluntare la doctorat încurajează plagiatul și un „comportament neonest, ilicit”

Judecătorii se referă în motivare și la articolul de lege introdus de Parlament, prin care „titularul unui titlu științific de doctor poate solicita, după caz, Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice ori IOSUD care i-a acordat titlul de doctor renunțarea la titlul în cauză”.

CCR constată că deținerea unui titlu de doctor „poate constitui o condiție pentru accederea într-o funcție, pentru dobândirea unei calități profesionale, a unui statut profesional, iar, uneori, are implicații inclusiv sub aspect patrimonial, acolo unde legiuitorul a înțeles să gratifice persoana care posedă titlul de doctor cu sporuri salariale corespunzătoare acestei pregătiri științifice„.

Prin prevederea respectivă, de renunțare la titlul de doctor, nu sunt reglementate și efectele, cel care o face putând beneficia în continuare de avantajele conferite de acest titlu, chiar dacă a renunțat la el, sau în cazul în care a plagiat, putând să se bucure în continuare de rezultatele fraudei sale.

„Nereglementarea efectelor actului unilateral de renunțare sau ale retragerii titlului de doctor, după caz, naște riscul ca fostul deținător al titlului de doctor să continue să beneficieze de acele drepturi dobândite în virtutea titlului, deși nu mai întrunește calitatea care a determinat acordarea acestora. Tratamentul juridic astfel reglementat legitimează atingerea adusă dreptului de proprietate intelectuală al autorului inițial, în condițiile în care plagiatul are consecințe în plan patrimonial, pe de o parte, și creează posibilitatea ca persoana care s-a abătut de la respectarea standardelor de etică profesională să se bucure în continuare de rezultatul fraudei sale, pe de altă parte. Or, Curtea apreciază că o atare finalitate a legii este inacceptabilă din punct de vedere juridic și social, întrucât încurajează comportamente ilicite și elimină caracterul punitiv și preventiv al sancțiunii de retragere a titlului de doctor„, arată judecătorii CCR.

Prin această prevedere, verificarea suspiciunilor de plagiat nu și-ar mai avea rostul, pentru că un suspect ar putea renunța singur la titlul de doctor și ar putea astfel să scape de anchetă și de sancțiunile aferente stabilirii unei vinovății. Judecătorii consideră că această prevedere „încurajează un comportament neonest, ilicit”.

„Curtea constată că renunțarea voluntară la titlul de doctor lasă fără obiect dispozițiile legale referitoare la activitatea organelor abilitate să analizeze suspiciunile cu privire la nerespectarea procedurilor sau a standardelor de calitate sau de etică profesională, întrucât manifestarea unilaterală de voință în sensul renunțării la titlu desistează activitatea de investigare a organelor care pot dispune sancțiunea retragerii titlului. Astfel, îndeplinirea unei condiții pur potestative, respectiv solicitarea persoanei care deține calitatea de doctor de a se lua act de renunțarea sa la titlu, împiedică declanșarea unei proceduri de investigare a modului în care a fost dobândit titlul sau, în situația în care o atare procedură este în curs, îi pune capăt în mod arbitrar. Apare cu evidență faptul că legea creează premisele ca persoane suspectate de obținerea titlului de doctor prin fraudarea procedurilor legale să preîntâmpine aplicarea unei sancțiuni renunțând voluntar la titlu. Conduita ilicită de însușire, integrală sau parțială, a unei lucrări științifice, creație a altei persoane, și prezentată drept creație personală, ce determină efecte juridice atât în cadrul raporturilor de muncă, cât și în cadrul raporturilor izvorâte din dreptul de proprietate intelectuală va rămâne, așadar, nesancționată în virtutea dispozițiilor legale care prevăd renunțarea voluntară la titlu. Astfel, în condițiile în care legea prevede retragerea titlului de doctor ca sancțiune pentru nerespectarea standardelor prevăzute pentru elaborarea ei, inclusiv pentru plagiat, în cazul renunțării voluntare la titlul de doctor, noile dispoziții nu fac altceva decât să încurajeze un comportament neonest, ilicit, într-un domeniu care ar trebui să fie caracterizat de rigoare, profesionalism și probitate etică„, se arată în motivarea CCR.

Senatorii au decis peste capul deputaților și al Guvernului

Judecătorii CCR au declarat neconstituțională această lege și pentru că a încălcat principiul bicameralismului parlamentar, prevăzut de Constituție. Astfel, CCR arată că modificările și completările aduse unei legi de camera decizională din Parlament (în acest caz Senatul) trebuie să țină cont și să se raporteze la „materia avută în vedere de inițiator și la forma în care a fost reglementată de prima Cameră. Altfel, se ajunge la situația ca o singură Cameră, și anume Camera decizională, să legifereze în mod exclusiv, ceea ce contravine principiului bicameralismului”.

CCR arată că în jurisprudența sa a stabilit două criterii pentru a stabili dacă principiul bicameralismului a fost încălcat: „pe de o parte, existența unor deosebiri majore de conținut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului și, pe de altă parte, existența unei configurații semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului”.

Comparând forma legii adoptate de Camera Deputaților cu cea reieșită din Senat, camera decizională, judecătorii CCR au constatat că în timp ce deputații au adus în aprilie 2016 doar 4 completări legii inițiate de Guvern, care au modificat doar 6 articole ale Legii Educației, Senatul a adus în mai 2016 8 completări prin care au modificat 23 de articole ale Legii Educației.

Modificările deputaților au vizat „momentul de la care se produc efectele juridice ale retragerii unui titlu academic, elaborarea, evaluarea și susținerea tezei de doctorat, acordarea titlului de doctor, renunțarea la titlul de doctor, competența de soluționare a sesizărilor cu privire la nereguli în acordarea titlului de doctor, sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, atribuțiile CNATDCU (Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare) privind verificarea respectării cerințelor procedurale de acordare a titlului de doctor și monitorizarea școlilor doctorale din România, interdicții cu privire la ocuparea posturilor didactice și de cercetare”.

Modificările senatorilor au vizat „organizarea școlilor doctorale, înființarea IOSUD (instituție organizatoare de studii universitare de doctorat), înființarea CNIOSUD (colegiu național al instituțiilor organizatoare de studii universitare de doctorat), evaluarea și acreditarea IOSUD, transferarea de competențe de la Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice /CNATDCU către IOSUD/Senatul universitar/Prezidiul Academiei Române și anume: acordarea calității de conducător de doctorat, acordarea titlului de doctor, emiterea actului de revocare prin care se ia act de renunțarea la titlul de doctor, publicarea tezei de doctorat 19 pe site-ul IOSUD, abrogarea competenței CNATDCU de a valida dosarul cu documentele originale aferente și teza de abilitare, respectiv de a invalida argumentat teza de doctorat, sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, stabilirea de către Senatul universitar și, respectiv, încasarea de către IOSUD a taxelor pentru organizarea procesului de evaluare a tezelor de abilitare, transferul de competență privind numirea comisiei de specialitate în fața căreia se susține public teza de abilitate de la CNATDCU către Senatul universitar/Prezidiul Academiei Române, sancțiunile aplicabile personalului didactic și de cercetare pentru încălcarea eticii universitare sau pentru abateri de la buna conduită în cercetarea științifică, interdicții cu privire la ocuparea posturilor didactice și de cercetare”.

„Curtea constată, astfel, că legea, în redactarea pe care a adoptat-o Senatul, se îndepărtează în mod substanțial atât de textul adoptat în Camera Deputaților, cât și de obiectivele urmărite de inițiativa legislativă. Prin modificările aduse, Senatul reglementează cu privire la 5 articole din Legea nr.1/2011, care nu au fost niciodată și în nicio formă puse în dezbaterea Camerei Deputaților, ca prima Cameră sesizată. Observăm că aceste modificări sunt semnificative, de substanță, vizând principalele competențe ale organismelor implicate în procedurile de acordare a titlurilor științifice de doctor. Legea adoptată de Senat reconfigurează atribuțiile IOSUD-urilor, Senatelor universitare și a Prezidiului Academiei Române, cărora le sunt conferite competențe sporite în detrimentul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice și a CNATDCU (acordarea calității de conducător de doctorat, acordarea titlului de doctor). Cu titlu de exemplu, în procedura de soluționare a sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de etică profesională pentru titlul de doctor, comisia de etică a IOSUD dobândește competența de a efectua cercetarea prealabilă și de a propune aplicarea sancțiunii privind retragerea titlului de doctor; propunerea se transmite Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, care solicită CNATDCU confirmarea sau infirmarea propunerii; în baza avizului conform al CNATDCU, ministrul educației naționale și cercetării științifice retrage prin ordin titlul de doctor, iar IOSUD anulează diploma. De asemenea, Senatul României reconfigurează sancțiunile aplicabile personalului didactic și de cercetare pentru încălcarea eticii universitare sau pentru abateri de la buna conduită în cercetarea științifică”, se arată în motivarea judecătorilor CCR.