Ce au înțeles românii din diaspora din votul prin corespondență. „Nu știu cum funcționează, dar m-au supărat prostiile lui Ponta”

„Am votat mereu, nu m-am înscris pentru că nu știu absolut nimic despre ce trebuie să fac”, îmi spune Florin, fost jurnalist în România, actual doctorand în studii media și comunicare în Hong Kong. Drumul său din redacția de știri bucureșteană spre extremul Orient a trecut prin Utrecht, Olanda, unde a făcut un master tot în studii media.

De cealaltă parte a Oceanului Pacific, în San Francisco, California, Natalia nu are nici ea habar despre votul românesc prin corespondență. „Sinceră să fiu, nici nu am știut că se poate vota prin corespondență acum în România. Am votat o singură dată în România (sunt în SUA de când aveam 18 ani, iar aici votez doar prin corespondență”, îmi spune ea. Natalia a plecat din țară în urmă cu aproximativ 15 ani și s-a stabilit definitiv în California.

Undeva la mijloc și mult mai aproape de scena politică dâmbovițeană, în Londra, situația e identică. „Nu m-am înscris pentru a vota prin corespondență în principal pentru că nu știam că e o opțiune”, îmi spune Ioana. Ea se află în capitala Marii Britanii de cinci ani, lucrează la o multinațională și, în paralel, a făcut și studii masterale.

Florin, Natalia și Ioana au în comun, în primul rând, faptul că sunt cetățeni români cu reședința sau domiciliul în străinătate, trei dintre milioanele de concetățeni aflați în această situație. Pentru ei Parlamentul de la București a votat anul trecut, după lungi dezbateri, legea votului prin corespondență. Un act normativ criticat și contestat, care este pe cale să fie modificat cu trei luni înainte de alegeri pentru că abia acum autoritățile și-au dat seama că poate fi îmbunătățit.

Legea votului prin corespondență a adus câteva inovații notabile. Principala prevedere, așa cum îi spune și numele, este posibilitatea de a vota prin corespondență, adică de acasă. Ce-i drept, această posibilitate este rezervată exclusiv românilor aflați în afara granițelor, dar nu celor plecați în vacanță, ci pentru cei cu reședința sau domiciliul într-o țară străină. Pentru a putea vota prin corespondență, un român din diaspora trebuie să se înscrie în Registrul electoral, adică să trimită prin poștă sau să depună personal o cerere scrisă în acest sens la misiunea diplomatică sau oficiul consular din țara în care se află.

Aparent e simplu. Dar din aprilie și până pe 22 august, în aproape cinci luni, abia 5.161 dintre românii plecați din țară s-au înscris pentru votul prin corespondență. Asta deși diaspora românească numără între șapte sute de mii (datele puțin probabile ale recensământului din 2011) și peste trei milioane de oameni (estimările neoficiale, dar mult mai realiste). Cauzele sunt complexe: de la absența informațiilor despre noua procedură de vot, la lehamite față de scena politică de la București sau pur și simplu lipsa timpului necesar înregistrării cererii de vot prin corespondență.

„În mod normal, consulatul României din Hong Kong ne informează despre evenimente care au un impact asupra comunității de români. Însă de anul trecut, de când s-a schimbat consulul, nu s-a mai facut nicio informare. Practic, eu trebuie să caut orice info în legătură cu înscrierea mea pentru votul prin corespondență, însă nu am avut timp să fac asta. În mod normal, dacă se schimbă procedurile de vot cred că ar trebui sa fim anuntați de consulat și să primim detalii. Informarea oficială s-a făcut doar în presa din România, însă e stupid să crezi că românii din Hong Kong și cei din China verifică zilnic Mediafax pentru a afla procedurile de vot”, spune Florin din Hong Kong.

O mărturie despre diferența uriașă dintre cum se raportează statul la cetățean vine de la Sorina, o româncă stabilită în Amsterdam. „Drept să spun, habar n-am avut că s-a implementat votul prin corespondență. Cu atât mai puțin să am habar despre proces. Ce-i interesant e că statul olandez are mai mare grijă de mine (și de drepturile mele în această țară adoptivă) decât România. Fun fact este că olandezii îmi trimit scrisori (atenție, în limba română) să mă informeze despre drepturile mele înainte de orice fel de alegeri se petrec aici, plus toate procedurile și link-urile posible. Și dacă n-am drept de vot, îmi explică de ce nu”, descrie Sorina sistemul olandez.

„Trăind aici ești cam deconectat de viața de acasă. Nu a fost nici o campanie de informare, nimic. Și cred că cei mai mulți vor face ca și mine – adică în ziua votului te duci să votezi. O să mă duc la vot, e important”, spune Ioana din Londra. În 2014, ea a stat la lungile cozi din capitala britanică pentru a putea vota la alegerile prezidențiale.

Informațiile precare combinate cu zvonurile alarmiste sunt o altă cauză a apetitului scăzut al românilor pentru a vota prin corespondență. Raluca, project manager în IT security la o firmă din Danemarca, își expune cazul personal. „Eu nu m-am înscris pentru că, în afară că am vazut un articol fugitiv pe Facebook, nu am știut nimic despre procesul de înrolare. Mi s-ar fi părut normal să ajungă un pachet de informații la toate ambasadele și să fie cumva distribuit rezidenților. În plus, zilele trecute am aflat (zvon sau nu) că se dorește impozitarea tuturor cetățenilor români cu domiciliul în străinătate și că identificarea lor se va face prin înrolarea la votul prin corespondență. Nu îmi e foarte clar dacă e vreun sâmbure de adevar aici, dar până nu mă informez mai bine, nu cred că voi face nimic în direcția înrolării. Eu sunt printre cei care au stat ore în șir într-un frig infernal să îl voteze pe cel care am considerat că merită poziția de președinte, așa că nu resping ideea simplificării votului; am nevoie doar de timp să fac puțină >”, spune Raluca.

„Zvonul” pe care l-a auzit Raluca și care este rostogolit zilele acestea chiar de unii politicieni români își are sâmburele lui de adevăr. Pe scurt, potrivit Codului Fiscal în vigoare, cetățenii români cu domiciliul în țară (inclusiv cei cu reședința în străinătate) sunt obligați să achite contribuția la asigurările de sănătate, indiferent dacă realizează sau nu venituri în România. Excepție de la această regulă fac românii din afara granițelor care au încheiată în țara de reședință o asigurare de sănătate recunoscută în România. Cu alte cuvinte, un român cu reședința în Marea Britanie (sau în orice altă țară) va trebui să achite o contribuție în cuantum de aproximativ 200 de euro pe an (5,5% x salariul minim din România) dacă nu face dovada că are o asigurare medicală recunoscută în România, încheiată în țara în care se află.

„Trebuie să recunosc că nu m-am înregistrat și nu știu cum funcționează votul prin corespondență. Am văzut discursul lui Ponta de zilele trecute referitor la votul din 2014 și m-am cam supărat pentru prostiile pe care le zice. Dar, e adevărat că încă nu m-am înscris. E pe my to do list pentru că am stat la destule cozi la ultimele alegeri. Absolut, o să votez. Și dacă ar trebui să stau la coadă din nou”, spune și Anita din Londra. După mai mulți ani petrecuți în instituțiile europene de la Bruxelles, Anita lucrează acum în cadrul Financial Conduct Authority, o instituție a statului britanic care reglementează și supervizează firme de investiții și entități similare.

Al doilea lucru pe care îl au în comun cei intervievați, pe lângă acela că sunt români cu reședința sau domiciliul în afara granițelor, este că sunt tineri (aproximativ 30 de ani), au studii superioare făcute la universități din străinătate, lucrează în medii care necesită calificări înalte și dispun de venituri peste medie. Au plecat din România pentru că țara natală nu le-a oferit nici pe departe posibilitățile de dezvoltare găsite „dincolo”. Cu toate acestea, sunt oameni conectați la România, chiar dacă nu toți și la scena politică. Cei mai mulți au votat la fiecare scrutin și spun că nu au de gând să renunțe la acest drept în viitor. Și atunci de ce este atât de mic numărul românilor din străinătate care s-au înscris în registrul electoral?

Daniel Țecu, președintele Federației Asociațiilor de Români din Europa (FADERE), a identificat „cel puțin patru motive”. „În primul rând, legea este proastă. Foarte mulți vorbesc despre faptul că legea a fost făcută împotriva noastră, împotriva românilor din diaspora, ca și când ar fi fost făcută ca românii să nu se înscrie”, este de părere Țecu. Pe locul doi în ierarhia motivelor din cauza cărora românii din străinătate nu și-au manifestat dorința de a vota prin corespondență, președintele FADERE numește „campania de informare destul de slab făcută”. Al treilea motiv invocat este tocmai „zvonul” despre care a vorbit și Raluca din Danemarca referitor la obligarea românilor din diaspora de a plăti contribuțiile la sănătate. „Iar al patrulea motiv pentru care eu cred că nu s-au înscris persoane este și faptul că vorbim de alegeri parlamentare și la alegerile parlamentare interesul este ceva mai scăzut decât la alegerile prezidențiale”, a completat Daniel Țecu.

Președinele FADERE, organizație „foarte mare, cu 65 de asociații”, spune că le-a făcut autorităților române o serie de propuneri concrete pentru realizarea unei campanii de informare eficiente. Propuneri care, spune el, au fost desprinse din „călătoriile săptămânale în mai multe zone din lume unde sunt comunități mari de români”. „Eu cred că Guvernul României trebuia să bage mâna în buzunar și să plătească publicitate pentru o campanie de informare a românilor în presa românească din diaspora. Există grupuri de Facebook foarte mari. N-am văzut niciun interes ca să se facă publicitate în aceste grupuri, nu am văzut organizat niciun eveniment. Am observat că, în general, românii se conectează între ei, în cadrul câtorva evenimente, de exemplu la biserici. Cu câteva excepții, nu am văzut campanii făcute la biserici”, a spus Daniel Țecu.

„Un alt loc în care se mai întâlnesc românii sunt afacerile românești și mă refer în mod special la magazinele românești. Eu cred că ar fi trebuit făcută o schemă a acestor magazine, făcut o înțelegere cu ei să pună acolo afișe, pliante în așa fel încât toți românii care vin acolo să fie informați. Ziarele românești se dau la magazinele românești. E așa de simplu, nu trebuia să inventeze ei forma, ci trebuia doar să meargă pe formele deja cunoscute”, a mai completat președintele FADERE.

Sorin Sorici, președintele Asociației Părinților Români din Italia, spune că „din partea Guvernului au venit la Roma, au discutat, la fel și în Torino și Milano”. „Problema e că nu au timp oamenii. Se lucrează zi lumină. Nimeni nu mai prea are interesul să se ducă, după 8 – 10 ore de muncă, să facă niște lucruri. Și, în afară de asta, lucrurile trebuie făcute în timpul zilei, ceea ce nu este posibil. Majoritatea oamenilor lucrează de dimineața până seara”, a făcut Sorici radiografia situației din Italia.

La rândul său, Marian Cezar Vasluianu, președintele Federației asociațiilor de români din Austria, spune că românilor din această țară li s-a făcut lehamite. „Cuvântul cheie care ar putea să cuprindă toată senzația pe care o au românii din diaspora vizavi de scena politică românească este le-ha-mi-te. Am stat de vorbă cu mulți oameni în preajma alegerilor prezidențiale din 2014 și foarte mulți au votat nu pentru că îi interesează politica, nu pentru că ei cred că politicienii vor face ceva pentru ei, ci pur și simplu au vrut să voteze împotriva PSD-ului atunci care, dacă lua și președinția, avea toată puterea. Și nu pentru că ar fi fost fanii domnului Iohannis, ci pur și simplu nu doreau ca Ponta să ajungă la președinție. Acest lucru spune multe și reprezintă pur și simplu realitatea din viața românului în raport cu alegeri, politică și așa mai departe”, a expus Vasluianu problema românilor din Austria.

Potrivit legii, instituțiile statului român responsabile de promovarea în rândul diasporei a noii modalități de vot prin corespondență sunt Ministerul Afacerilor Externe (MAE) și Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), iar ambele entități se laudă cu un palmares bogat în ceea ce privește acțiunile întreprinse.

Potrivit AEP, au fost realizate materiale informative (în format tipărit sau video) și au avut loc întâlniri organizate în localitățile din străinătate cu prezență românească semnificativă. Instituția se laudă că a realizat zeci de mii de ghiduri, pliante și postere pe care le-a distribuit misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și institutelor culturale ale României din străinătate, le-a amplasat la sediile serviciilor publice de evidență a populației și de eliberare a pașpoartelor sau prin aeroporturile internaționale din țară. De asemenea, au fost realizate o serie de clipuri, încărcate pe canalul oficial de Youtube al AEP, destinate „informării și educării cetățenilor români din străinătate cu privire la procesul de votare”. Vizualizările acestor clipuri însă sunt extrem de puține, între 120 – clipul cel mai puțin vizionat – și 7.600 – clipul cu cele mai multe vizionări. Nici pagina de Facebook a AEP nu se bucură de o mai mare apreciere, având puțin peste 3.500 de like-uri.

La rândul său, MAE spune că pentru informarea românilor din străinătate despre votul prin corespondență „a fost folosită atât comunicarea tradițională cu presa (conferințe, interviuri, comunicate), comunicarea directă cu publicul țintă (16 întâlniri ale ministrului delegat pentru românii de pretutindeni cu alegătorii din străinătate, informații oferite de către misiunile diplomatice în interacțiunea directă cu public solicitant de servicii consulare), precum și comunicarea online (prin intermediul site-ului MAE, site-urile misiunilor diplomatice și a canalelor de Social Media – în principal Facebook și Youtube)”. Costurile aferente acestei campanii de informare s-au cifrat, potrivit MAE, la 285.720 lei.

Confruntat cu această problemă a numărului extrem de mic al românilor de peste granițe care și-au manifestat intenția de a vota prin corespondență, Guvernul a pus zilele trecute în dezbatere publică un proiect de OUG prin care încearcă simplificarea procedurilor de înscriere a românilor din diaspora în registrul electoral. Astfel, potrivit proiectului, cererile de înscriere vor putea fi trimise și prin e-mail, nu doar prin poșta clasică sau prin depunere în persoană la sediul ambasadelor sau consulatelor. O altă modificare vizează posibilitatea deschiderii de noi secții de votare și în localitățile unde nu există misiuni diplomatice dacă acolo își au domiciliul sau reședința „cel puțin 100 de alegători”. Ordonanța de urgență ar urma să fie adoptată săptămâna viitoare, după ieșirea din vacanță a parlamentarilor.