Dosarul lui Dan Voiculescu, în care a fost condamnat pentru fraudarea privatizării Institutului de Cercetări Alimentare, mai are de parcurs două cicluri procesuale până la o sentință definitivă. Tribunalul București trebuie să motiveze decizia de condamnare a fondatorului PC la cinci ani de închisoare, apoi Curtea de Apel București va judeca apelul, iar Curtea Supremă recursul.

VEZI PRIMA REACȚIE A LUI DAN VOICULESCU: „O nedreptate. Dar nu se compară cu nedreptățile de lângă noi: copii săraci, tineri fără loc de muncă, bătrâni uitați de stat”

Dan Voiculescu a fost condamnat la cinci ani de executare în dosarul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare pentru infracțiunea de spălare de bani. Instanța a constatat că, pentru o altă infracțiune, s-a împlinit termenul de prescripție. Asta nu înseamnă că judecătorii au decis că Voiculescu este nevinovat, ci doar ca el nu a fost judecat în termenul stabilit de lege. Prescripția este un mecanism instaurat în lege care spune că, dacă trece un anumit număr de ani de la comiterea infracțiunii și nu există o decizie a instanței, procesul penal încetează, considerându-se că statul nu a fost în stare să-l ancheteze și să-l judece pe cel acuzat de această infracțiune.

Dosarul lui Voiculescu a fost investigat de procurorul DNA Emilian Eva, iar rechizitoriul – confirmat de procurorul Doru Țuluș. Sentința în acest dosar a fost dată de judecătoarea Grațiela Constantin. 

Pe lângă Dan Voiculescu în acest dosar au mai fost condamnate alte 11 persoane care au primit în total 66 de ani închisoare. Pedepsele celorlalți 11 inculpați au fost de 5 sau 6 ani de închisoare cu executare. Unul dintre inculpații din dosarul lui Voiculescu a decedat după ce dosarul a ajuns în instanță.

Instanța a mai dispus că Dan Voiculescu și ceilalți inculpați trebuie să plătească în solidar suma de 60 milioane euro. Această sumă reprezintă valoarea prejudiciul cauzat statului român prin fraudarea privatizării Instistitutului de Cercetări Alimentare. Procurorii au arătat în rechizitoriu că Grivco SA, compania lui Dan Voiculescu, a cumpărat ICA SA la un preț de 75 de ori subevaluat față de valoarea reală a Institutului. Mai precis, DNA a determinat că ICA valora la momentul privatizării peste 7 milioane de euro, iar Grivco a plătit doar 104.000 euro.

Iată ce se reține în rechizitoriu: ” raportat la prețul la care SC”Grivco”SA București a adjudecat pachetul de acțiuni de doar 3.878.696.250 ROL (≈ 104.730 EUR) – respectiv de 75,5 ori mai mic decât valoarea de piațã a acestuia – n.n. , bugetul Ministerului Agriculturii a fost prejudiciat cu suma totalã de 2.222.222.640.000 ROL (≈ 60.587.345 EUR ) respectiv : prejudiciul efectiv cauzat de 288.732.187.609 ROL (≈ 7.796.198 EUR) – dat de diferența dintre valoarea de piațã a apachetului de acțiuni la data de 16.07.2003 și prețul plãtit de SC”Grivco”SA București pentru acesta ; folosul de care a fost lipsit partea civilã -în condițiile în care ,prin dobândirea titlurilor de participare de cãtre terțe persoane fizice sau juridice de bunã credințã reparația în naturã nu mai este posibilã – n.n. – este de 1.932.432.402.000ROL (≈ 52.686.417 EUR) – datã de diferența dintre valoarea actualã a pachetului de acțiuni (60.587.345 EUR) și , respectiv , valoarea prejudiciului cauzat (7.796.198 EUR ) și suma plãtitã de SC”Grivco”SA București pentru achiziția acestuia (104.730 EUR)”.

După pronunțarea sentinței, avocații lui Dan Voiculescu au declarat că vor ataca cu apel decizia. Apelul în dosarul ICA va fi judecat de Curtea de Apel Bucureși. Primul termen va fi stabilit numai după ce Tribunalul București va motiva sentința. Având în vedere că este vorba de un dosar mai complex motivarea sentinței ar putea dura și câteva luni. Astfel, o estimare realistă arată că primul termen de apel în dosarul lui Voiculescu ar putea fi judecat la Curtea de Apel București în 2014.

Judecătorii de la Curtea de Apel București pot soluționa dosarul lui Voiculescu în felul următor: ar putea menține decizia de fond, adică  mențin cei cinci ani de închisoare; ar putea decide o altă pedeapsă mai mică sau mai mare; ar putea decide achitarea lui Voiculescu sau să trimită dosarul spre rejudecare.

Pentru Voiculescu cela mai bune soluții ar fi achitarea sau o decizie de rejudecare, care i-ar deschide calea spre o prescripție.

În tot cazul, nici decizia de la Curtea de Apel București nu ar fi una definitivă, Voiculescu sau DNA având posibilitatea să atace decizia cu recurs, recursul urmând să se judece la Curtea Supremă. Astfel că un verdict final în dosarul lui Voiculescu ar putea fi dat cel mai rapid la finalul anului 2014. Termenul de prescripție pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat Dan Voiculescu este anul 2018.

Cum încearcă Voiculescu să demonteze acuzațiile DNA

Una dinntre apărările ale lui Dan Voiculescu față de acuzațiile din dosar a fost aceea că procurorii l-ar fi acuzat că și-a „influențat telepatic” coinculpații în procedura de fraudare a privatizării Institutului de Cercetări Alimentare.

„ Am în continuare încredere deplină în magistrații corecți și în sistemul de justiție românesc și european. Mă bazez pe ideea că singura acuzație care mi se poate aduce – halucinantă pentru orice sistem de drept – este cea de influențare telepatică. Inclusiv judecătoarei Grațiela Constantin, pe drept cuvânt, i-a fost greu să creadă că există o astfel de acuzație în dosar. Însă la fila 165 din rechizitoriul DNA scrie negru pe alb: >”, spune Voiculescu pe blogul său.

În realitate,  în rechizitoriul DNA, Voiculescu nu este acuzat de telepatie. În descrierea mecanismului de fraudare a privatizării ICA, procurorii au arătat că toți cei implicați au lucrat pentru ca proprietățile statului să fie subevaluate de 75 de ori și ca aceste proprietăți să ajungă la Grivco, societatea lui Dan Voiculescu.

În acest context, într-o argumentație logico-juridică procurorii DNA au arătat că Dan Voiculescu a „folosit influența politicã pentru a controla prin interpuși întregul proces de privatizare a societãtii în condiții care sã îi faciliteze achiziția pachetului de acțiuni la un preț derizoriu”.

O altă explicație care însă nu poate fi acceptată  ar fi fost aceea că „toți cei implicați și-au încãlcat atribuțiunile de serviciu sau au acționat în interesul SC „Grivco” SA București din considerente telepatice ori din necunoaștere sau prostie”, susțin procurorii DNA. Dan Voiculescu a decupat din acestă frază doar propoziția în care apare cuvântul telepatie susținând că este singurul argument al DNA împotriva sa.

Iată mai jos pragraful complet din rechizitoriiu: „Analiza întregului mecanism : (1) de „cãpușare” a  activelor Institutului de Chimie Alimentarã , (2) de transformare a acestuia în societate pe  acțiuni și includerea în portofolul A.D.S. prin eludarea dispozițiilor Legii 290/2002 , (3) de eludare de cãtre A.D.S. a procedurii obișnuite de desemnare a reprezentanților în  AGA, CA și a cenzorilor ( propusi de regulã de cãtre Direcțiile Agricole teritoriale) prin selectarea și numirea în aceste funcții doar a unor colaboratori ai președintelui PUR sau ai apropiaților acestuia Mencinicopschi Gheorghe sau Sandu Jean- Cãtãlin , (4) de cumpãrare la valoarea contabilã și cu plata în rate a imobilelor construite de SC „Bioprod” SA București pe terenurile institutului , (5) de constituire în favoarea SC „Grivco” SA București a unui drept de superficie înaintea declanșãrii procesului de privatizare (precum și lipsa de reacție a a reprezentanților A.D.S. în legãturã cu acest aspect) , (6) de nereevaluare administrativã a patrimoniului în vederea privatizãrii în conformitate cu dispozițiile art 7 din HG 834/1991 , (6) de introducere în caietul de sarcini a unor condiții formale și discriminatorii de care SC”Grivico”SA București fusese avizatã în prealabil , (7) de evaluare a pachetului de acțiuni în baza unui raport de evaluare simlificat , (8) de nepublicare a anunțului privind intenția de privatizare în MO partea a IV-a sau de publicare a anunțului de privatizare într-un ziar obscur și cu tiraj de buzunar – relevã de asemenea faptul cã învinuitul și-a folosit influența politicã pentru a controla prin interpuși întregul proces de privatizare a societãtii în condiții care sã îi faciliteze achiziția pachetului de acțiuni la un preț derizoriu – o versiune contrarã însemnând sã admitem cã toți cei implicați și-au încãlcat atribuțiunile de serviciu sau au acționat în interesul SC „Grivco” SA București din considerente telepatice ori din necunoaștere sau prostie.”