Cea mai lungă peșteră din sud-estul Europei, peștera Vântului, se află pe teritoriul României. Aceasta este și cea mai mare atracție de acest fel de pe teritoriul țării noastre.
Din peștera Vântului au fost explorați doar 500 metrii, dar la finalul anului 1967 lungimea totală a galeriilor cunoscute depășea 15.000 de metri.
În rapoartele speologilor se arată că în anul 1969 a fost realizată prima hartă color a peșteri la scară 1:500, hartă care acoperă 15.283 metri de galerii. De asemenea, în anul 1972, timp de opt zile Televiziunea Română a realizat un documentar despre Peșteră Vântului, iar în 1978 a apărut albumul cu imagini fantastice din Peșteră Vântului.
Odată ce culoarele și galeriile din Peștera vântului sunt explorate, traseul subteran ajunge la 21.470 metri și plasează, astfel peștera în capătul listei celor mai lungi sisteme castice din România.
Originea numelui peșterii este legată de faptul că la intrare se formează, datorită lungimii foarte mari și a galeriilor peșterii, în permanență un curent de aer foarte puternic, care în funcție de diferențele de temperatură dintre mediul interior al peșterii și cel exterior poate ajunge până la 50 km/ora.
În anul 1989, lungimea totală a galeriilor cunoscute și explorate din Peștera Vântului a ajuns la peste 40.500 de metri. Mai apoi, în anul 1996, s-a început recartarea Peșterii Vântului, pentru ca la sfârșitul anului 2000 lungimea cunoscută a peșterii să depășească 47.000 m.
Peștera se află în Munții Pădurea Craiului, nu departe de localitatea Șuncuiuș. Formațiunea calcaroasă este mai exact situată pe partea nordică a Munților Pădurea Craiului, în defileul carstic cu același nume. Aceasta este amplasată la 50 de kilometri de Oradea și 100 kilometri de Cluj-Napoca, iar accesul se poate face fie pe drumul asfaltat DJ 764C, fie pe DN 1 (E60) sau pe calea ferată (stația CFR Șuncuiuș). Intrarea naturală în Peștera Vântului este situată la circa doi kilometri la sud-est de localitatea Șuncuiuș, în versantul stâng al văii Crișului Repede, deasupra izvorului din Poiana Frânturii. Deoarece galeria de acces era foarte strâmtă și greu accesibilă, aceasta a fost blocată și s-a deschis o intrare artificială la câțiva zeci de metri distanță.
Este impărțită în trei sectoare de importanță: unul foarte interesant și esențial pentru cercetarea științifică, fiind rezervație științifică și închis publicului, un alt sector pentru speoturism, pentru cei care au cunoștințe despre explorarea peșterilor și un altul parcurs ce poate fi destinat publicului larg, fără echipamente speciale.