Cercetătorii români se alătură demersului Gândul pentru PUBLICAREA ONLINE a tezelor de doctorat. „Plagiatul este răspândit la scară mare. Dacă ridicăm un pic preșul, cred că vom fi speriați”

Asociația cercetătorilor români „Ad Astra” a anunțat că se alătură campaniei gândul, prin care cerem publicarea online a tuturor celor peste 33.000 de teze de doctorat din România ultimilor 25 de ani și verificarea lor cu un soft anti-copy/paste. Demersul gândul nu are în vedere o generalizare, ci o curățare a mediului academic din România, astfel încât asupra celor care au muncit cinstit să nu planeze nicio urmă de îndoială. Alăturați-vă solicitării gândul pentru a le da înapoi românilor care au muncit cu mintea lor pentru titlurile universitare prezumția de cinste.

După ce trei rectori ai unora dintre cele mai prestigioase universități din România – Universitatea București, ASE și Medicină – au anunțat că susțin această campanie de transparentizare a doctoratelor, Ad Astra a anunțat că solicită tuturor rectorilor români să procedeze la fel.

„Asociația Ad Astra salută poziția rectorilor de la Universitatea București, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” și Academia de Științe Economice privind publicarea online a tezelor de doctorat din România și se alătură demersului gândul inițiat în acest sens. Considerăm că dreptul la informare al publicului larg este îngrădit prin nerespectarea art. 168, alin. 9 din Legea educației naționale nr. 1/2011, care atribuie tezei de doctorat statutul de document public și obligă Ministerul de resort să publice textul integral pe un site propriu”, arată cercetătorii de la Ad Astra.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

„Publicarea online a tezelor de doctorat facilitează accesul celor interesați la text, îl supune procesului de evaluare colegială și poate înlătura (sau confirma) orice suspiciune privind plagiatul. În lipsa unei platforme online pusă la dispoziție de către Minister, îndemnăm universitățile să publice tezele pe site-urile proprii”, mai arată Ad Astra.

Gândul a dezvăluit recent că fragmente importante din teza de doctorat a baronului PSD de Mehedinți, Adrian Duicu, sunt copiate cuvânt cu cuvânt, fără citare sau cu citare necorespunzătoare, din alte lucrări.

Mihai Miclăuș: Plagiatul este răspândit la scară mare și dacă ridicăm un pic preșul, cred că vom fi speriați să vedem ce găsim sub el

Mihai Miclăuș, cercetător doctor la Institutul de Cercetări Biologice Cluj Napoca și membru în Consiliul Director al Ad Astra, a explicat pentru gândul că demersul de publicare a tezelor de doctorat pe internet este o măsură care ar pune presiune pe sistemul academic și pe autorii lucrărilor.

„Plagiatul este răspândit la scară mare și dacă ridicăm un pic preșul, cred că vom fi speriați să vedem ce găsim sub el. O bună parte a mediului academic din România nu cred că este conștient de normele pe care ar fi trebuit să le aplice. Există o parte a mediului academic care a protejat plagiatul cu bună știință, dar există și o parte a studenților cărora nu li s-a spus nimic despre cum ar trebui să citeze. La nivel de doctorat, într-adevăr această scuză nu trebuie să existe„, spune pentru gândul Mihai Miclăuș.

Cercetătorul susține că în România ar trebui aplicat sistemul folosit atât în SUA, cât și în Europa, prin care studentul doctorand își dă acordul privind publicarea tezei sale de doctorat pe internet, de către universitate sau ministerul Educației. Tocmai din această cauză, măsura de publicare a celor 33.000 de teze de doctorat deja existente ar putea să ridice probleme, însă dacă vreun doctor s-ar opune acestei măsuri, teza sa ar deveni automat suspectă.

„În sistemul american există un ‘publishing agreement’ pe care îl semnează studentul înainte de terminarea doctoratului, sistem care ar putea fi implementat și adaptat în România. Chiar dacă ar începe să fie publicate tezele de doctorat pe internet, nu știu dacă măsura ar putea fi aplicată retroactiv, la cele 33.000 de teze existente, pentru că nu a existat un acord cu studentul. Dar dacă ar exista această inițiativă, iar unii care și-au dat deja doctoratul s-ar opune, acest lucru ar ridica suspiciuni despre teza lor. S-ar pune o presiune”, explică Mihai Miclăuș.

O altă problemă, ridicată chiar de lumea academică, este că mulți doctoranzi vor să își publice, ulterior susținerii tezei, lucrarea sub formă de carte sau ca articol științific. Publicarea tezei pe internet ar împiedica acest lucru, însă există soluții și pentru acest neajuns, care nu poate fi o scuză pentru cvasisecretizarea doctoratelor, existentă în acest moment în România.

„Avem colegi din științele umaniste care au perfectă dreptate când spun că nu se poate publica teza lor, pentru că urmează să fie publicată în următorii doi-trei ani sub forma unei cărți. Deci nu putem nici sări în cealaltă parte, cerând prea mult. Trebuie însă mers pe acest sistem nord-american și european, în care există acest acord și în care poate fi introdus un embargou de un an în care teza să nu poată fi publicată, timp în care poate apărea în reviste de specialitate”, spune cercetătorul de la Ad Astra.

Până la constatarea plagiatelor trebuie să existe însă măsuri de prevenție academică, iar primul filtru în calea fraudei academice este însuși profesorul coordonator al doctoratului. Pentru un ochi antrenat, detectarea unui plagiat nu este prea dificilă și nu implică nici un software costisitor.

„Profesorul coordonator are obligația și eu sper că citește teza de doctorat. Când citești un text de genul acesta, care are o structură, îți dai seama când există deviații. Înțeleg că nu ești la zi cu toată literatura de specialitate publicată în lume, dar îți dai seama când stilul studentului tău, pe care îl știi de atâția ani, deviază de la o structură generală a textului. Nu poate fi exonerat de vină profesorul coordonator, el ar fi trebuit să fie primul care să detecteze plagiatul”, mai spune Mihai Miclăuș.