Sub titlul „Roumanie, les récits d’un cimetière” („România, poveștile unui cimitir”, n.r.), documentarul prezintă viața unor locuitori ai comunei Săpânța, care par să aibă o relație specială cu moartea.
Filmul începe prin prezentarea Maramureșului, o regiune din nordul României, la granița cu Ucraina. „Această regiune este țara bisericilor și a operelor de artă sculptate în lemn”, se spune în introducerea acestui documentar.
Această producție continuă cu prezentarea unor localnici, între care o femeie de 85 de ani, care așteaptă cu seninătate momentul marii treceri, precizând că nu știe cât mai are de trăit, însă este deja „pregătită”.
„La Săpânța, un sat ortodox din România, locuitorii au o relație puțin specială cu moartea. Familiile economisesc bani de-a lungul anilor pentru a putea să comande o cruce de lemn artistului Dumitru Pop. Scultura trebuie să fie bogat ornată și să ilustreze viața celui dispărut”, se spune în acest documentar, care poate fi vizionat și pe site-ul tv5mondeplus.com.
Realizat de Vincent Froehly, acest documentar îi invită totodată pe cei care îl vizionează să viziteze acest „cimitir vesel” și să admire această „operă de artă”.
Acest film este o coproducție Germania – Franța, din 2013.
Cele câteva sute de cruci cu epitafuri din Cimitirul Vesel de la Săpânța sunt sculptate în lemn de stejar, după metoda artistului popular Stan Ioan Pătraș, cel care, timp de 50 de ani, începând cu 1931, s-a dedicat sculptării crucilor din cimitir. După decesul acestuia, în 1977, opera sa a fost continuată de ucenicul său, artistul Dumitru Pop Tincu.
Cimitirul Vesel din Săpânța a devenit renumit prin textele scrise în memoria celor decedați, imaginile sculptate și culorile strălucitoare de pe crucile din acesta. Epitafurile de pe crucile din acest cimitir variază între lejer și amuzant, între sensuri profunde și universale, în care decedații îi vorbesc direct privitorului.