Cine este Vladimir Medinski, negociatorul-șef al Rusiei pentru discuțiile de pace. De ce a fost acuzat apropiatul lui Putin

Vladimir Medinski, negociatorul-șef al Rusiei la discuțiile de pace cu Ucraina, este departe de a trece neobservat de presa din Federație, fiind unul dintre cei mai controversați oameni cu acces la putere din țara condusă de Vladimir Putin. Acesta a ocupat funcția de ministru al culturii între 2012 și 2020, interval în care a supervizat transformarea culturii ruse în una de propagandă și persecutarea artiștilor și cercetătorilor disidenți.

Vladimir Medinski are 52 de ani și s-a născut în Ucraina într-o familie de militari, tatăl său fiind ofițer sovietic. După ce și-a petrecut copilăria în garnizoane militare, el a fost admis în 1987 la cursurile Facultății de Jurnalism Internațional, unde a fost membru al organizației Komsomol („Uniunea Tineretului Comunist Leninist din întreaga Uniune”).

Când era student, acesta s-a înscris în Partidul Comunist rus. În perioada 1991-1992 a urmat un stagiu de purtător de cuvânt asistent în cadrul ambasadei Uniunii Sovietice de la Washington. A terminat facultatea în 1992, an în care, alături de mai mulți studenți, a creat o firmă de publicitate și PR care a lucrat cu companii ce derulau scheme piramidale.

Medinski a obținut un doctorat în științe politice în 1999, la un an după ce a devenit un funcționar public al statului rus, renunțând la cariera din mediul privat.

Politicianul a intrat în Partidul Rusia Unită, condus de Vladimir Putin, și între 2004-2005 a fost președinte adjunct al Comisiei Executive Centrale a formațiunii. În 2004 el a fost ales deputat în Duma de Stat, camera inferioară a parlamentului de la Moscova.

În urmă cu 10 ani, în anul 2012, acesta a fost numit în funcția de ministru al culturii, poziție pe care a ocupat-o timp de 8 ani. În 2015 el a spus despre președintele Vladimir Putin că este „geniul absolut al politicii moderne practice (n.r. realpolitik)”.

Suținător al revizionismului istoric

Vladimir Medinski este un simbol al transformării ministerului culturii de la Moscova într-un birou de propagandă în timpul președinției lui Vladimir Putin.

Anterior numirii sale ca ministru al culturii, el a devenit cunoscut în Rusia ca un lobbyist al intereselor industriei de pariuri, tutun și alcool în Duma de Stat și ca autor al unor cărți pseudoistorice de proastă calitate.

În volumele citate, acesta s-a concentrat pe demontarea „miturilor rusofobe” și interpretarea faptelor istorice dintr-o perspectivă de mare putere a Rusiei, prezentând puncte de vedere exclusiv statiste.

Medinski este cel care a transferat ideea unei „conspirații antirusești” universale, populară în rândul elitelor moderne ale Rusei, asupra evenimentelor din trecut, atrăgând critici puternice din partea a numeroși istorici profesioniști.

Ei l-au acuzat nu doar că distorsionează realitatea istorică și prezintă lucrurile dintr-un punct de vedere complet subiectiv, dar sugerează și că nu el ar fi în mod real autorul cărților publicate de Kremlin.

În anul 2010, Medinski fusese numit prin decret prezidențial să facă parte din „Comisia pentru Combaterea Tentativelor de a Falsifica Istoria în detrimentul intereselor Rusiei”.

În timpul celor doi ani de existență a sa, această comisie a luptat împotriva „mitului” Holodomorului, genocidul comis de Uniunea Sovietică în Ucraina între 1932-1933, încercând să găsească justificări pentru politicile lui Stalin, atât înainte cât și după al Doilea Război Mondial.

Susținător al cenzurii în Federația Rusă

Pseudoistoricul este un susținător al tentativelor guvernului rus de a cenzura internetul, cerând în 2015 crearea unui „internet patriotic” rusesc care să combată ideile occidentale. El a mai declarat la momentul respectiv că „cei care sunt împotriva Rusiei sunt împotriva adevărului”.

În timpul mandatului său, intervenția guvernului în cultură a crescut semnificativ, acesta militând pentru măsuri protecționiste în cinematografie și teatru. Medinski crede de asemenea că statul are nu doar obligația de a finanța cultura, ci și de a monitoriza conținutul pe care îl produce.

Ministerul culturii de la Moscova a refuzat în 2014 să sponsorizeze festivalul internațional de documentare „Artdocfest” din cauza neînțelegerilor dintre Medinski și președintele festivalului, regizorul Vitali Manski, cu privire la situația internă din Ucraina, anexarea Crimeii și propaganda îndreptată împotriva Ucrainei.

În luna decembrie a lui 2014, Medinski a anunțat că ministerul său nu va mai finanța filme critice la adresa guvernului.

În urmă cu 4 ani, în 2018, la inițiativa lui Medinski, ministerul culturii a revocat certificatul de închiriere pentru filmul satiric „Moartea lui Stalin” (The Death of Stalin) care îi prezintă într-o notă deloc măgulitoare pe liderii sovietici din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

În plus, modul său de a romanticiza perioada sovietică și în special cea stalinistă sunt notorii în Rusia. De exemplu, el a dat undă verde unei expoziții numite „Realism romantic. Pictura sovietică între 1925-1945” care prezintă arta oficială din perioada stalinistă cu „oameni fericiți într-o țară prosperă”.

Vladimir Medinski a fost acuzat de plagiat

O a treia teză de doctorat susținută de politician în 2011, cu un an înainte să devină ministru al culturii, a făcut obiectul unor controverse publice în Rusia întrucât este foarte similară cu lucrări publicate anterior, făcându-i pe mulți să-l acuze de plagiat.

Grupul Dissernet, o comunitate informală de academicieni și jurnaliști ce analizează acuzațiile de plagiat în disertații, a declarat că a descoperit două lucrări anterioare ale lui Medinski, din 1997 și 1999, în care acesta a plagiat.

Comunitatea informală a transmis că în prima dintre acestea, 87 din 120 de pagini au fost „împrumutate” din teza coordonatorului de doctorat al lui Medinski. În ceea ce privește a doua lucrare, 21 de pagini ale acesteia sunt identice cu cele ale unor lucrări publicate anterior.

Cea mai importantă comisie academică din Rusia a recomandat pe 3 octombrie 2017 ca doctoratul din 2011 al lui Medinski să fie revocat. Însă pe data de 20 octombrie a aceluiași luni comisia guvernamentală care supervizează acordarea diplomelor universitare a votat cu 16 la 6 împotriva măsurii.

Potrivit presei internaționale, figurile din domeniul cultural care au fost vizate de politicile naționaliste ale lui Medinski s-au bucurat inițial în 2020 la vestea privind remanierea lui Medinski. În cercurile culturale din Rusia se vorbea despre el ca „ministru al propagandei, nu al culturii”.

Presa rusă a scris că președintele Vladimir Putin a declarat personal în timpul unei întâlniri cu studenții din Soci că fostul ministru „nu va rămâne fără un loc de muncă în domeniul cultural”. Putin l-a numit ulterior consilier al său la Kremlin.

Agenția rusească RIA a transmis că Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a declarat luni despre numirea lui Medinski ca negociator-șef în discuțiile de pace cu Ucraina că:

„Medinski are anumite calități de afaceri… Acesta este un reprezentant de un nivel foarte înalt, acesta este un consilier al președintelui. Acesta este, de fapt, tot ceea ce este necesar pentru negocieri și după ce s-a ghidat în primul rând președintele”.