„Secretul și provocarea” în negocierile pentru acordul politic referitor la noua Politică Agricolă Comună a stat în „identificarea și promovarea” interesului european fără „atingerea” diverselor „așteptări” naționale, a declarat, joi seară, pentru MEDIAFAX, comisarul european Dacian Cioloș.
„Nu a fost un acord ușor de obținut… dar am ajuns cu barca la mal, după ce am depășit antagonismele politice obișnuite dintre productiviști și ecologiști, dintre liberali și intervenționiști. In plus, a fost pentru prima dată când Parlamentul European a participat ca jucător cu drepturi depline, egale, cu cele ale statelor membre. Asta a făcut ca întreg procesul să fie mai democratic, mai transparent, dar și mai complex. Și cu toate acestea, am reușit să identificăm și să promovăm interesul european, fără ca acesta să aducă atingere diverselor așteptări naționale. Asta a fost provocarea, secretul, pentru a ajunge la o schimbare de paradigmă privind rolul și locul agriculturii, și al politicii agricole comune, în societatea europeană”, a spus, pentru MEDIAFAX, comisarul european al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, întrebat fiind care au fost cele ma critice momente din perioada negocierilor.
Cioloș a remarcat faptul că una dintre cele mai dificile perioade a fost cea a negocierii bugetului multinanual european, pentru că o reducere semnificativă ar fi afectat reforma „și nu ar fi permis, probabil, nici repartizarea mai echitabilă a subvențiilor, nici ecologizarea practicilor agricole”.
Întrebat dacă în negociere au fost adversari redutabili, dar și aliați neașteptați, comisarul european a spus, pentru MEDIAFAX: „Într-o negociere ai parteneri, nu adversari. Si cu cât partenerii de negociere sunt mai buni și mai angajați, cu atât rezultatul este mai bun. În funcție de subiectele discutate, uneori am avut de partea noastră Parlamentul European, alteori Consiliul de miniștri. A fost un proces complicat însă, de la bun început, am plecat de la o bază solidă și, mai ales, legitimă. Propunerile Comisiei au urmat concluziilor unei dezbateri publice pe care am inițiat-o imediat ce am preluat mandatul de comisar european la începutul lui 2010. A fost un proces necesar, de transparentizare și de relegitimare a acestei politici față de cetățeni. Un proces care, natural, a atras și aliați. Mă gândesc, de exemplu, la Confederația tinerilor agricultori europeni care a susținut pe tot parcursul negocierilor propunerea Comisiei de introducere a unui sprijin suplimentar pentru tineri la scară europeană. Un alt exemplu ar fi presa: în privința măsurilor de ecologizare a PAC, în multe state membre, presa, prin explicarea impactului acestora, a avut un rol capital în conturarea unor poziții politice de negociere”.
Cioloș crede că astfel, toate „așteptările” au fost contabilizate în acordul politic și reforma PAC a fost „cea mai democratică” de acest fel din istoria comunitară.
Întrebat dacă se simte confortabil cu faptul că în unele media și în alte zone această reformă este denumită „reforma Cioloș”, comisarul european a spus, pentru MEDIAFAX: „Sunt prea mulți oameni care au fost implicați, prea multe instituții, prea multe opinii pentru ca această reformă să poarte numele unui singur om. Comisia Europeană este cea care face propunerile și este normal să existe o orientare politică dată de comisarul care vine cu pachetul de reformă. Satisfacția mea e să constat că, practic, toate ideile pe care le-am promovat au fost asumate de cele două instituții codecidente. Mai ales când e un acord politic care s-a bucurat de o largă susținere în Parlamentul European și a fost adoptat fără niciun vot împotrivă în Consiliul de miniștri. Ceea ce, pentru mine, înseamnă că, pe de o parte, venise timpul pentru o astfel de reformă, pe de alta, toți cei implicați în procesul de negociere și de decizie au înțeles că propunerile răspund unor așteptări reale, legitime”.
Parlamentul European, Consiliul de Miniștri al UE și Comisia Europeană au ajuns la un acord privind reforma Politicii Agricole Comune (PAC) care va fi aplicată după 1 ianuarie 2014 și vizează în principal reducerea decalajelor între țările membre privind subvențiile la plățile directe.