CNSAS: Marian Munteanu a semnat angajament cu Securitatea și a turnat un an, sub numele de cod „Ioan”. Reacția lui Munteanu

CNSAS a stabilit marți că Marian Munteanu nu a fost colaborator al Securității, însă în preambulul adeverinței publicate joi, se arată că Munteanu a semnat în 1988 un angajament cu Securitatea, primind numele conspirativ „Ioan”, sub care a turnat până în 1989, dând relații despre colegii săi străini de la Facultatea de Filologie a Universității București, cât și despre un profesor portughez. Pentru informațiile sale, la dosar există o chitanță care arată că „Ioan” a primit 500 de lei.

Marian Munteanu a negat în repetate rânduri că a semnat angajamentul cu Securitatea. Contactat de gândul, Munteanu a respins din nou faptul că semnătura de pe angajamentul la Securitate îi aparține, spunând că va comanda o contraexpertiză asupra semnăturii.

„Nu am semnat nimic. Sunt tare ostenit de chestiile astea, chiar am obosit de 20 de ani. O să comand o expertiză grafologică, ca să vin cu o dovadă, eu ce să fac mai mult? Dacă expertul ăla spune că eu am semnat, o să întreb un alt expert, să vedem ce spune. Nu știu de ce spun ei că am semnat, semnătura aia e indescifrabilă, se vede că nu e semnătura mea de la un kilometru, are un G. Dacă un expert a spus că aia e a mea, mă rog, eu ce să-i fac?”, a declarat Marian Munteanu pentru gândul.

El a negat de asemenea că a primit bani de la Securitate: „Nu am luat nici 5 bani. Să-mi dea chitanța să o văd și eu”, a spus Munteanu.

„Sunt înainte de a depune dosarul de candidați. E ultima mea grijă acum ce spune nu știu ce expert. Dacă a spus expertul, de ce mi-au spus că nu sunt colaborator? După ce mi se zice că nu sunt colaborator, mi se spune că dădeam informații despre mine însumi. Eu eram un informator care spunea ce făcea Marian Munteanu”, a mai spus Marian Munteanu, pentru Gândul.

Într-un interviu acordat Gândul, în august, Marian Munteanu a susținut că nu a semnat un angajament cu fosta Securitate, deși acest lucru i s-a cerut în nenumărate rânduri.

„Mi s-a cerut de vreo 20 de ori. N-am semnat niciodată. Sigur, vreau să înțelegeți foarte bine, eu nu fac din asta un motiv de laudă. Pentru că nu pot avea pretenția ca oricine să aibă nebunia pe care o aveam eu când eram tânăr, aceea de a pune în primejdie și libertatea, și – știu și eu – o anumită carieră profesională, numai pentru că nu îmi doream să fac lucrul acesta. Alți oameni probabil că au semnat. Eu nu îi condamn. Problema cea mai importantă în acel timp era să nu faci rău oamenilor”, spunea Munteanu în august.

CNSAS arată că din dosarul fond rețea al lui Marian Munteanu, aflat atât pe suport de hârtie, cât și pe microfilm, reiese că acesta a fost recrutat de Securitate pentru a-l urmări pe un lector universitar portughez la București, care era suspectat că face parte din spionajul Portugaliei.

Pe 28 martie 1988, Marian Munteanu a semnat un angajament cu Securitatea, preluând numele conspirativ „Ioan”, arată CNSAS. Conform unui raport din decembrie 1988 și unei chitanțe aflate la dosar, Marian Munteanu a primit 500 de lei de la Securitate, pentru serviciile sale.

Legătura lui Munteanu cu Securitatea a încetat pe 2 martie 1989, pentru că lectorul portughez plecase din România, iar Munteanu devenise membru PCR.

Ulterior, în 1989, Marian Munteanu a fost cercetat penal de Securitatea București pentru a fi compromis și a-l determina să renunțe la relațiile sale cu Petre Țuțea, Munteanu făcând parte dintr-un grup de studenți care îl ajutau pe Țuțea să-și transcrie lucrările și îl îngrijeau, mai arată CNSAS.

Securitatea susținea că acești studenți, printre care și Marian Munteanu, erau influențați de Petre Țuțea „în spirit legionar, anticomunist și dușmănos la adresa politicii țării noastre, denigrarea partidului și a conducerii acestuia”. Marian Munteanu a dat două declarații la anchetă, în mai 1989, în prezența căpitanului de Securitatea Paul Bogdănescu, mai arată CNSAS.

CITEȘTE ADEVERINȚA CNSAS PENTRU MARIAN MUNTEANU

Ce a turnat la Securitate Marian Munteanu

CNSAS arată că Marian Munteanu a înaintat Securității o „listă de relații” pe care apăreau lectorul portughez, trei studenți chinezi, unul iugoslav și unul american.

Într-o „informare” semnată Ioan, se vorbește despre lectorul portughez de la Filologie, în vârstă de 33 de ani, „născut într-un sat din nordul Portugaliei, într-o familie de țărani agricultori”. Îi este prezentat orarul de la facultate și grupele de studenți cărora le predă. Sursa îi face o mini-biografie portughezului, arătând că are doi copii, dar că „se pare că nu întreține relații bune cu mama copiilor, fapt ce constituie unul dintre motivele care l-au determinat să lucreze în afara Portugaliei”.

Profesorul este descris de „Ioan” ca având simpatii politice socialiste și comuniste, dar precizând că „nu discută politică decât la modul foarte general” și nu despre România.

„Dintre studenți, relații oarecum mai strânse are cu Munteanu Marian, datorită apropierii de vârstă. De câteva ori singuri, de cele mai multe ori împreună cu alte colege, au fost să bea o cafea, în pauze. Au fost continuate discuțiile de la orele curs, s-a ascultat muzică, s-a băut cafea. Niciun incident. O dată au fost acasă la studentul Munteanu”, se arată în informarea Securității prezentată de CNSAS.

„Relațiile subiectului cu studentul său Munteanu Marian devin din ce în ce mai amicale. Continuă vizitele reciproce. La două dintre întâlniri, la domiciliul subiectului (ultima înaintea plecării acestuia în Portugalia), a fost de față și F.G., angajată a Ambasadei Portugheze împreună cu o tânără (româncă), absolventă a Facultății de filologie, studentă a fostului lector portughez cu care urmează, se pare, să se căsătorească. Subiectul se află în relații amicale cu F.G., fiind destul de mult timp împreună. O conduce uneori cu mașina ambasadei la cumpărături, merg în excursii, etc”, arată o altă informare a Securității semnată „Ioan”.

O altă informare descrie cum Marian Munteanu a participat la aniversarea zilei de naștere a lectorului portughez, care s-a întors în octombrie 1988, în România, să predea. La aniversare participa și ambasadorul Portugaliei. „În timpul discuțiilor purtate la petrecerea amintită nu s-au vorbit probleme cu caracter politic sau referitoare la țara noastră”, arată informarea semnată de „Ioan”.

Lectorul portughez a părăsit România pe 20 februarie 1989, pentru că postul de la Universitate nu i-a fost reînnoit, el urmând să plece să predea în Zimbabwe, la Harare, conform unei alte informări date la Securitate de „Ioan”.

De ce a primit Munteanu verdict de „necolaborare”, dacă a avut nume de cod și angajament la Securitate

CNSAS arată că legea privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității prevede că o persoană poate să primească calitatea de colaborator al Securității doar dacă a furnizat informații „prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Aceste două condiții sunt cumulative, iar în cazul lui MArian Munteanu nu a fost îndeplinită decât una dintre ele – cea privind îngrădirea drepturilor omului, fără ca informațiile respective să vizeze activități anti-comuniste, arată CNSAS. Astfel, verdictul legal pentru Marian Munteanu este de „necolaborare”.

CNSAS arată că cele două declarații date la Securitate ulterior perioadei „Ioan”, despre Petre Țuțea, nu pot fi considerate drept colaborare cu Securitatea, pentru că Munteanu se afla sub anchetă penală, iar conform legii aceste declarații nu atrag calitatea persoanei de colaborator al Securității.

Decizia CNSAS poate fi atacată la secția de contencios administrativ de la Curtea de Apel București în termen de 30 de zile de la data publicării.