CNSAS: Traian Băsescu nu a colaborat cu Securitatea. Cum a refuzat Băsescu o șpagă de 1.000 de dolari și mobilier gratuit, înainte de 1989

Colegiul CNSAS a decis, în urma verificării unor noi dosare, că președintele Traian Băsescu nu a colaborat cu Securitatea.

”(…) Astfel, domnului Băsescu Traian, fiul lui Dumitru și al Elenei, născut la data de 04.11.1951, în Basarabi, jud. Constanța, nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securității”, se arată în hotărârea CNSAS.

CITEȘTE HOTĂRÂREA INTEGRALĂ AICI

Decizia a fost luată în unanimitate de către membrii Colegiului CNSAS.

Hotărârea CNSAS reconfirmă decizia anterioară dată de Colegiu, în 2006, privind necolaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea.

În nota CNSAS sunt prezentate detalii din două note informative scrise de Traian Băsescu la Securitate, în calitate de reprezentant al NAVROM în Belgia și Olanda, cu reședința la Anvers. Pe 6 iulie 1988, Băsescu descria într-o notă la Securitate cum a negociat cu reprezentantul unei firme (G.), care deținea monopol pe furnizarea de piese de schimb, dar și de țigări, băuturi alcoolice sau alimente pentru navele românești, menținerea relației comerciale, încercând însă eliminarea acestui monopol.

În cursul acestor negocieri, Băsescu descrie cum a refuzat o șpagă de 30.000 de franci belgieni (aproximativ 1.000 de dolari) și mobilarea gratuită a garsonierei în care stătea cu chirie, la Anvers. El are grijă să informeze partidul că, în ciuda faptului că i-a lăsat de înțeles patronului de firmă că va apela la serviciile sale dacă va dori să își schimbe mobilierul, a făcut acest lucru doar din politețe și că „nu va simți această nevoie”.

„Pe data de 11.05.1988, am fost invitat la un restaurant de dl. R – directorul (și proprietarul firmei G.). Dl. R. mi-a făcut o amplă prezentare a relațiilor vechi ale firmei sale cu NAVROM, exprimându-și dorința continuării relațiilor și solicitându-mi în același timp exclusivitatea pentru firma sa, a aprovizionării cu piese și echipamente (urmărea eliminarea firmei N.), sens în care se arăta dispus a face investiții pentru stocarea unor importante cantități de piese. M-am arătat foarte rezervat în posibilitatea acordării exclusivității aprovizionării și nu am făcut un secret din faptul că începusem deja tatonări cu mulți alți furnizori din Belgia, Anglia, Franța, Olanda și RFG. Față de această poziție, dl. R a fost extrem de sceptic asupra acceptării de către furnizori a sistemului nostru de plată. În final, dl. R mi-a oferit , scria Traian Băsescu în nota informativă.

Băsescu descrie relația comercială a NAVROM cu firma G. propunând ca această firmă să nu fie îndepărtată „brutal” din relația comercială cu NAVROM, ci „menținerea sa la periferia relațiilor noastre de afaceri în Anvers, astfel ca la momentul potrivit să putem negocia eficient reducerea prețurilor la piesele și materialele stocate de această firmă și care ne sunt necesare”.

Pe scurt, NAVROM era în oarecare măsură captivă în relația comercială cu G. Firma respectivă dispunea de un stoc foarte mare de piese pentru navele mai vechi de 10 ani, care nu se mai fabricau, explica Băsescu. Firma profita de acest fapt și vindea celelalte piese noi la prețuri foarte mari (diferențe de 1.600-2.000 de dolari) față de alte firme.

Totuși, Băsescu remarcă în notă că firma G. oferea țigările, băuturile alcoolice și alimentele la prețurile cele mai mici de pe piață. Firma profita în impunerea acestui monopol și de faptul că, atunci când o navă NAVROM avea nevoie de o piesă de schimb, era reținută în port de autoritățile belgiene, astfel căse afla în nevoie. O altă componentă a acestei relații comerciale era că doar firma G. și încă o firmă acceptau un anumit sistem de plată utilizat de NAVROM, alți furnizori refuzându-l.