COLECTIV Clubul morții s-a deschis după 4 ani. Pe jos zac un bilet la loto și un flyer cu „Goodbye to gravity”. Pe ușă se văd urme de mâini

În momentul în care pășești în clubul Colectiv simți că localul, și așa mic, te strânge, te cuprinde, îți spune drama pe care au trăit-o oamenii acolo. Este un miros înțepător de ars. Este mirosul morții.

În Colectiv timpul s-a oprit la seara de 30 octombrie 2015. Încă se văd urme de mâini la ieșire, încercuite de criminaliști.

Pe jos zace tot ce nu a ajutat anchetei, iar în aer plutește cenușa. Dacă privești spre scenă vezi haine aruncate. Nu sunt arse, doar cu urme de fum.

Singura ieșire spre exterior este mult prea mică pentru a putea ajunge afară într-un timp scurt.

Pe masă mai sunt pahare, un flyer cu „Goodbye to gravity” și un bilet la loto pe jumătate ars.

65 de oameni au murit după incendiul din anul 2015. Unii au murit pe loc, alții în spitale. Unii din cauza arsurilor, alții din cauza sistemului.

Colectiv, prin ochii supraviețuitorilor:

„Tremur de durere în timp ce femeia mă unge peste plăgi cu Flamazin și îmi curăță înfecțiile cu soluție de Colistin. Ajunge la umărul stâng și încep din nou să plâng. „Nu mai suport” îmi cântă o mantră întoarsă în urechi, pe ritmurile sacadate de panică ale respirației mele. „O așteptăm pe doamna doctor, Alex”, îmi spune ea pe un glas tandru. Dar mie îmi e frig și îmi vine să vomit. Vreau să ajung în pat ca să încerc să dorm și să uit”, – Alexandra Furnea (octombrie, 2017)

„Mi-a fost frică nu de flacără, ci că o sa fiu călcată în picioare. Era mult fum și la un moment dat pentru că amețisem m-am sprijinit de peretele din dreapta ușii, blocat cu oameni. La un moment dat m-am simțit mai bine, se deschisese partea blocată a ușii. Am încercat să ies dar m-a lovit un val de căldură cred că de la o flacăra din spate și am simțit cum ard. M-am cățărat pe grămada de oameni ce se formase la ieșirea din container ce păreau să nu se mai miște și am strigat după ajutor”- Andreea Șuță, victimă Colectiv (19 septembrie 2019)

„Aveam părul ars și arsuri pe mână, asta e ce realizam, din cauza adrenalinei. Peste mine căzuse un om ars grav. Mă uitam la gaura aia neagră din care ieșea foarte mult fum și așteptam să iasă prietenul meu. În jur erau țipete și urlete”, – Ruxandra Marin (19 septembrie 2019).

Efectul Colectiv:

„Am avut multe momente, m-am închis în mine și momente în care am răbufnit și momente în care mă săturasem de tot, momente în care voiam să cedez, da, au fost tot felul de momente (…) Încerc că nu prea iau contact cu oamenii în general, evit”, spune Adina Apostol, victimă Colectiv. ( interviul face parte dintr-un material amplu realizat de Mediafax, care va fi publicat integral în 30 octombrie)

La patru ani de la acel moment, nu a fost nimeni condamnat.