#COLECTIV, doi ani după. Supraviețuitor: „Statul a spus la momentul tragediei că va fi alături de noi și că ne va ajuta până ne revenim si ne reintegrăm 100%. Fals!”

Potrivit unei hotărâri emise de către Guvern în 2016, după incendiul din clubul Colectiv, statul român le acordă sprijin financiar răniților în valoare de 2.000 de euro lunar, celor care sunt tratați în străinătate, 100 lei pe zi celor care sunt tratați în țară, dar în alt oraș decât cel în care locuiesc, iar celor care primesc îngrijiri în localitatea în care sunt domiciliați câte 30 de lei pe zi.

Răniții au nevoie, însă, de mai mult decât decontarea operațiilor. Aproape zilnic trebuie să folosească diferite creme pentru ca pielea să se refacă. Sunt scumpe iar statul nu le decontează. De asemenea, cei mai mulți poartă costume compresive, pentru a acoperi urmele tragediei de acum doi ani.

Anul acesta, Ministerul Sănătății a plătit 69 de facturi pentru tratament și consiliere.

ACTUALITATE Dan Puric: „România s-a CONTAMINAT cu viruși găzduiți de ai noștri”

20:50

ACTUALITATE Un fost deputat PSD ar fi vânătorul care a ÎMPUȘCAT un bărbat la o partidă de vânătoare

20:42

Un ordin privind organizarea și funcționarea structurilor care acordă asistență medicală și îngrijirea bolnavilor cu arsuri, semnat de Vlad Voiculescu, fostul ministru al Sănătății, după incendiul din Colectiv, arată că spitalele care se ocupă de acești pacienți trebuie să le asigure materiale consumabile și echipamente specifice post arsură, necesare recuperării.

Mai exact, victimele incendiului din clubul Colectiv ar trebui să primească, potrivit legii, de la spitale, chiar și după externare, creme hidratante și cu factor de protecție solară ridicat, geluri pentru cicatrici, pansamente, alte unghente, sisteme de imobilizare sau mobilizare, feșe.

CITEȘTE ȘI: Realitatea dramatică la doi ani de la Colectiv. Ar face România față acum unei tragedii de asemenea amploare?

Flavia Lupu are 36 de ani, este jurnalist și tehnician dentar. În urma incendiului, a avut arsuri pe 25% din suprafața corpului, pe spate și pe mâini. S-a întors la seriviciu, însă aproape în fiecare zi merge la ședințele de kinetoterapie. Periodic, este nevoită să meargă și în Germania, pentru needling, o intervenție chirurgicală care nu se face în România.

Atât operațiile din străinătate, cât și ședințele de kinetoterapie sunt decontate de către stat. Pentru că trebuie să aibă grijă în permanență ca pielea să se refacă, își începe ziua cu aplicarea cremelor și îmbrăcarea costumelor compresive, costurile acestora fiind de câteva mii de lei. Spune că nu s-ar fi descurcat cu cei 30 de lei de la stat dacă nu ar fi fost ajutată de fundațiile care au organizat acțiuni caritabile pentru răniții din Colectiv.

„Eu sunt fericită că nu am nimic pe față, chiar dacă mâinile și spatele arată cum arată. Când eram în spital, puteam merge, pentru că nu au fost mulți arși pe picioare, dar abia puteai să mergi, pentru că grefele ți se luau de pe picioare ca să le pună unde ai nevoie. (..) Ne trebuie în fiecare zi cremă, vreo două-trei sortimente. Mai am și costume compresive, care costă aproape 3.000 de lei. Până în prezent, nu am adus nimic de acasă, niciun ban. Însă ne-au ajutat și fundațiile mult. Dacă nu ar fi fost ele, nu cred că statul ne-ar fi ajutat cu tot ce aveam nevoie. Acum primesc, pentru că fac kinetoterapie, 30 de lei pe zi de la stat, scrie în lege”, a spus Flavia.

CITEȘTE ȘI: România în care te salvează norocul. Șeful IGSU: „Câteodată trimiți două miljoace de intervenție ca să ajungă măcar unul”

Tot fundațiile au fost salvarea și pentru Dragoș Dincă, un student în vârstă de 20 de ani.

„Până anul trecut, statul m-a ajutat. Dar noi ne-am bazat strict pe fundații. Dacă nu ar fi fost fundațiile, aș fi adus mulți bani de acasă. Din partea fundațiilor sau asociațiilor primesc ajutor când am nevoie de creme – cu silicon, pentru netezire – plasturi, bandaje. Merg cu bon la ei, și îmi returnează banii. Nu a trebuit să aduc bani de acasă. În prezent, statul nu ne ajută deloc. Dacă nu ar fi fost fundațiile ar fi trebuit să aduc de acasă câteva milioane pe lună. Cremele sunt scumpe”, a spus Dragoș Dincă.

Mihai Anghel nu a cerut ajutorul fundațiilor. Pentru fotograful în vârstă de 42, ședințele de kinetoterapie sunt asigurate de stat, însă cremele necesare le cumpără din banii proprii. Una dintre ele costă 200 de lei/250 ml. A avut arsuri pe aproape 30% din suprafața corpului, pe mâini, pe față și pe ceafă.

„Zilnic, folosesc mai multe tipuri de cremă. Nu mă dau toate în aceeași zi. Nici nu le mai știi numele, doar te duci la ele și le recunoști după culori: acum mă dau cu cea portocalie, apoi cu cea albastră, apoi verde (..) Te trezești faci duș, te dai cu cremă, pui compresive. Te duci la spital, dai compresivul jos, îți face masaj, te chinuie, pleci acasă. Înainte de culcare faci duș, te dai cu cremă. (..) Pe mine, fundațiile m-au ajutat destul de puțin. Am apelat la două, la una dintre am sunat la câteva luni de la tragedie, în luna februarie 2016, pentru a deconta câteva bonuri. Mi-au spus că nu au bani, apoi nu am mai insistat. La cealaltă am decontat o singură dată o pereche de mănuși compresive și niște creme, deși inițial am fost refuzat. Apoi nu am mai apelat”, spune Mihai.

Consilierea psihologică, esențială în recuperarea victimelor Colectiv

O altă componentă importantă a recuperării victimelor este consilierea psihologică, prevăzută și în ordinul de ministru (nr. 476 din 27 aprilie 2017) dat după Colectiv. Documentul prevede ca centrele de arși să asigure continuitatea îngrijirii bolnavilor din evidența lor prin prin: urmărirea evoluției după externare, evaluarea nevoilor fizice, psihologice și de dezvoltare ale pacientului, status vocațional, planificarea nevoilor viitoare de reabilitare și de chirurgie reconstructivă, suport psihologic (inclusiv prin contracte/convenții acolo unde aceste servicii nu pot fi asigurate integral sau parțial de centru).

„Centrul pentru arși asigură legătura pacientului cu rețeaua de asistență comunitară în vederea reintegrării socio-profesionale, (…) contribuie la cercetare-dezvoltare și diseminarea cunoștințelor în acest domeniu”, arată actul.

Psihiatrul Gabriel Diaconu a explicat că studiile arată că paciencii afectați de astfel de tragedii pot suferi depresii posttraumatice și la mult timp după eveniment.

„Există studii, la nivel mondial care arată că, într-o populație, care trece printr-o perioadă de pace și este expusă unui eveniment cataclismic, 15-20% dintre acești oameni suferă de depresie posttraumatică chiar și la mai mult de un an. Dintre cei afectați, 50-70% fac o tulburare depresiv-comorbidă”, a spus psihiatrul pentru MEDIAFAX.

„Știu că statul a spus la momentul tragediei, că va fi alături de noi și că ne va ajuta până ne revenim si ne reintegrăm 100%. Fals! Statul nu este alături de noi. Mă așteptam ca după aceasta tragedie să fim „cobai”, să se învețe ceva de pe urma noastră. Am întrebat la spital: „Nu ar trebui să ne chemați măcar o dată pe lună?”. Noi ar fi trebuit să fim sub observație constantă: Ce creme folosești? Cum ai răspuns la tratamentul respectiv? Ce mănânci? Analize periodice. Sunt convins că aceste lucruri ar fi putut ajuta, în viitor, alți arși. Ar fi putut fi salvați. Mă așteptam să fim atenționați: Trebuie să veniți la control! Ar fi trebuit să fie întocmite fișe, evidențe cu evoluția noastră la trei, la 6 luni, la un an. Din punctul meu de vedere, s-a pierdut informație valoroasă”, spune Mihai Anghel.

După incendiu, psihologii îi vizitau zilnic pe răniți la spital. După externare, nu au mai primit consiliere de specialitate.

„O să pară ciudat, dar cel mai mult, psihologic vorbind, ne-au ajutat infirmierele și asistentele. Aveam infirmiere care veneau în salon cu zâmbetul pe buze, deși – am aflat după aceea – se duceau și plângeau în vestiar, nu se puteau stăpâni. De față cu noi erau numai un zâmbet. Ne pupau, ne povesteau lucruri absolut normale: Aseară am ajuns acasă și am făcut gogoși pentru nepoțică. Poate părea banal lucrul acesta, dar cred că exact de asta aveam nevoie. Toți am simțit depresia, cine spune că nu, minte”, povestește Mihai.

„Am pierdut mult, prieteni, speranțe, vise. Târziu am aflat târziu că ei nu mai sunt, pentru că nu ne-au lăsat accesul la informație, întrucât și psihicul are un rost. Prietenii erau instruiți să nu ne spună. Colegul de salon își pierduse prietena și a aflat foarte târziu, deși știa acest lucru, a simțit”, mai spune tânărul.

Traumele îi împiedică pe mulți dintre tinerii răniți să se ocupe de recuperare.

„Din cauza sindromului post-traumatic, sunt nopți în care nu poți dormi, sau adormi foarte târziu la 4-5 dimineața și apoi nu te mai poți trezi să mergi la recuperare. Merg de trei-patru ori pe săptămână”, a explicat Mihai.

Psihologii spun că tragedia trăită în clubul Colectiv a avut un impact mai puternic asupra tinerilor, deoarece ei au trăit nu doar drama individuală, ci au asistat și la drama altor persoane.

„Terapia traumei este una de lungă durată. De aceea, implică multe ședințe în mod constant, pe o perioadă nedeterminată, pentru că nu poți să anticipezi când se va sfârși și când persoana va putea ieși din starea respectivă. Probabil au fost depășite momentele critice, pentru că au trecut doi ani, dar ca o persoană trebuie să își revină și să fie reintegrată total are nevoie de timp. Dar nu timpul este cel care vindecă, ci faptul că este ajutat să se vindece de către terapeut, care-l ghidează cum să privească evenimentul și să-l interiorizeze, ca să treacă mai departe”, a declarat psihologul Keren Rosner pentru MEDIAFAX.

Specialistul a explicat că recuperarea, din punct de vedere psihologic, decurge în mod diferit la fiecare persoană în parte. Există, însă, oameni care renunță la lupta cu amintirile. Este și cazul lui Răzvan, un tânăr de 36 de ani care și-a pierdut iubita în incendiu. În cursul verii, și-a pus capăt zilelor, copleșit de amintiri.

„Noi nu ne dăm seama, dar încă avem nevoie de terapie. Am făcut foarte puțină la început. Dar vreau să mai merg și o să îl iau și pe prietenul meu să facă, pentru că și-a dat seama că are nevoie. Atunci a murit prietena lui cea mai bună, îi era ca o soră. M-a ajutat terapia. Eu o fac și cu prietenii, dar te ajută un terapeut. (..)Trebuie să treci prin o serie de lucruri. La început, știai că trebuie să treci prin durere, să scapi de bandaje. Am scăpat prin martie de ele. De dureri, mult mai târziu. Nu treci peste, ci înveți să trăiești cu asta. Nu ai cum să treci peste asta”, a spune Flavia Lupu.

În urma incendiului din clubul Colectiv, 64 de persoane au murit, alte 146 fiind rănite.