#COLECTIV: Mărturiile medicilor: S-au făcut pași foarte mici. Doamne ferește de un cataclism
Fac parte din grupul celor care nu au luat drumul străinătății, ci au ales să rămână în țară, să încerce să salveze viețile pacienților greu încercați de soartă. Este vorba despre medicii români care au rămas să lucreze la spitale din Capitală, pe zona de urgențe majore, zone unde nimeni nu și-ar dori să ajungă. Medicii, asistentele, infirmierele din 11 spitale din București au trăit, în noaptea de 30 spre 31 octombrie 2015 și în săptămânile de după, momente pe care nu le vor uita niciodată. Le cataloghează simplu: „covârșitoare”, „de cotitură”.
Acum, la un an de la tragedie, emoția a rămas aceeași atunci când își aduc aminte prin ce au trecut, alături de victime: „Chiar fusese o zi foarte aglomerată și, la început, nici nu mi-am dat seama de amploarea evenimentului. Asta a durat de ordinul minutelor, pentru că pe măsură ce s-au derulat evenimentele și au început să apară pacienții arși, deja nu aveai cum să nu te implici. Și ne-am mobilizat toți, au sunat acasă și în jumătate de oră, toată secția eram aici. Și ne-am organizat aici, fiecare, toți dintre noi. (…) Un impact și emoțional, și covârșitor prin oboseală, s-a acumulat foarte multă oboseală în zilele alea”, mărturisește medicul Ruxandra Mihai, de la Spitalul Bagdasar Arseni, amintindu-și acum, la un an, momentul în care tinerii arși au ajuns la unitatea medicală.
Medicii și-au pus și ei speranța în fenomenul „Colectiv”, speranța că va veni o schimbare, că aceasta nu va fi de moment și că se vor putea asigura tratatamente la fel de moderne ca în țările „civilizate”. La un an de atunci, recunosc însă că s-au făcut „pași mici, foarte mici”, este „încă foarte puțin” și că multe au rămas doar pe hârtie.
„Sunt foarte multe lucruri care încă nu s-au împlinit, au rămas numai pe hârtie și noi sperăm în continuare că dacă s-au pornit pe un drum bun, să se continue! Pentru că este, încă, mult prea puțin, mult prea puțin.(…) Din păcate, noi speram la mult mai mult. Adică, speram să vedem mijloace moderne de tratament pentru arsuri, cu investiții importante, pentru că e foarte important dacă vrei să faci medicină de calitate, atunci investițiile sunt foarte mari. Casa de Asigurări nu a adus banii necesari spitalului, din câte am înțeles de la managerul spitalului, ba chiar nu s-au acoperit cheltuielile spitalului pentru pacienții arși care au fost aduși la noi în spital și, practic, cele trei paturi au fost ocupate în permanență toată această perioadă „, a declarat, pentru MEDIAFAX, șeful secției de chirurgie plastică de la Spitalul Bagdasar Arseni, Andrei Carantino.
Medicul spune că pentru tratarea arșilor nu este încă o sală de tratament și nici personal: „Este nevoie de o sală, încă o sală pentru operație special pentru tratamentul arșilor, nu putem să îi amestecăm cu alți pacienți din alte secții. De asemenea, e nevoie de personal, poate nu neapărat doctori, ci asistente, infirmiere care să ajute la tratamentul unui astfel de pacient. Tot timpul trebuie să fie schimbat, să fie întors de pe o parte pe alta. Noi astea am ajuns să le facem noi, doctorii. (…) Doamne ferește, dacă vine un cataclism (…) este, ar fi groaznic! Și trebuie să ne gândim foarte bine…”, spune Carantino.
„Deci, mulți ne-am pus foarte multe speranțe în momentul acela. Că au fost sau nu au fost înfăptuite, asta e mai puțin, cum să vă zic, poți să le ,«iei» că sunt în curs de desfășurare. Și sperăm ca acel moment să fi schimbat ceva. Dar pașii sunt foarte, foarte mici, totuși!”, completează medicul Ruxandra Mihai.
Doctorii mărturisesc că au rămas cu „multe regrete” și sunt destul de multe lucrurile pe care și le impută. Cadrele medicale vorbesc însă și de arși de la Colectiv care le-au dat lecții de veselie și putere.
„Am avut și pacienți foarte gravi și pacienți mai puțin gravi, cu care au fost momente nesecate de veselie și de faptul că «viața merge mai departe». Și viața a mers mai departe și cu bune și cu rele și …în viață este cuprinsă și moartea. E partea noastră. Și am mers mai departe. Dar noi am vrea să se schimbe ceva în sistem, am vrea să se schimbe ceva. Pur și simplu privești în ochii lor și atunci trebuie să fii deschis și onest și cu tine însuți, ca să poți să fii onest cu ei (…) Ei sunt niște băieți minunați, cei care au fost aici. Ne-au și cântat… Deci eu îi iubesc, din toată inima mea îi iubesc! Și pe Alex Pâncu, și pe Marian Leușteanu, și pe Andrei Trifu, și pe Andrei Bud”, spune medicul Ruxandra Mihai.
Despre prietenii vorbește și șeful secției de chirurgie plastică care descrie momente „extraordinare” organizate de unii dintre tinerii tratați la Bagdasar-Arseni, după externare.
„Ce mi-a rămas în cap a fost un moment absolut extraordinar. La un moment dat, eu din dorința de a schimba puțin psihicul lor, am spus «hai, vindecați-vă mai repede ca să mergem să bem o bere cu toții!». Ei bine, s-a împlinit! Când ei au plecat din spital, la un moment dat s-au organizat, ne-au sunat și au zis «haideți, că noi ne-am făcut bine, haideți să mergem la o bere împreună!» și am fost, într-adevăr împreună, la un local civilizat. Poate pentru noi era un lucru obișnuit, dar pentru ei a fost un moment extraordinar. Și l-am simțit și l-am văzut. Pentru ei era prima ieșire după nenorocire. A fost un moment în care toți au simțit că trăiesc iar. A fost un moment în care toți ne-am bucureat că eram împreună, cu toții ne-am bucurat. Ei au simțit mult mai intens, au trăit mult mai intens momentul ăla, un moment fantastic, pentru că și-au dat seama că trăiesc și că pot să revină la viața normală pe care o duceau înainte, chiar dacă erau încă bandajați, chiar dacă erau încă…dar a fost un moment fantastic”, spune Andrei Carantino.
Medicul regretă însă anumite declarații făcute atunci de unii colegi, de autorități și de presă: „Regret că au fost declarații, trebuie să le spun, chiar dacă se supără cineva, la un moment dat prostești și din partea unor colegi, dar și din partea unor autorități și din partea presei chiar. Și am spus prostești nu fiindcă nu mi-a venit alt cuvânt, dar mi-au demonstrat că nu se știe despre ce e vorba într-o asemenea situație, nu s-a înțeles prin ce au trecut oamenii ăștia și nu s-a înțeles foarte bine ce ar trebui făcut ca să ne putem descurca mai bine și noi și ei în astfel de situații”, adaugă doctorul.