Colonel american în retragere: „Presa pregătește publicul pentru colapsul militar al Ucrainei!”

Colonelul american în retragere Douglas Macgregor a semnat recent un articol în publicația The American Conservative în care arată că prea Occidentală pregătește publicul pentru prăbușirea militară a Ucrainei. Redăm mai jos analiza colonelului, intitulată „Când minciunile vin acasă”.

„Diogene, unul dintre filozofii iluștri ai lumii antice, credea că minciuna este moneda de schimb a politicii, iar aceste minciuni erau cele pe care el căuta să le expună și să le înjosească. Pentru a-și demonstra punctul de vedere, Diogene purta ocazional o lanternă aprinsă pe străzile Atenei la lumina zilei. Dacă era întrebat de ce, Diogene spunea că era în căutarea unui om cinstit.

A găsi un om cinstit astăzi în Washington, D.C., este la fel de dificil. Diogene ar avea nevoie de o lanternă cu xenon în fiecare mână.

ACTUALITATE Clotilde Armand s-a prezentat la Parlament, pentru preluarea mandatului. Potrivit deciziei ANI, fosta primăriță a fost declarată INCOMPATIBILĂ

16:05

INFRASTRUCTURĂ Sorin GRINDEANU anunță noi tronsoane de autostradă finalizate/ „Vom deschide circulația pe încă 21 de km din A7, între Dumbrava și Mizil”

15:53

Cu toate acestea, există scurte momente de claritate în interiorul instituției din Washington. După ce a mințit prolific timp de luni de zile publicul american cu privire la originile și desfășurarea războiului din Ucraina, mass-media pregătește acum publicul american, britanic și alte publicuri occidentale pentru colapsul militar al Ucrainei. Acesta este așteptat de mult timp.

Mass-media occidentală a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a da apărării ucrainene aparența unei forțe mult mai mari decât cea pe care o posedă în realitate. Observatorii atenți au sesizat că aceleași clipuri video cu tancuri rusești atacate au fost difuzate în mod repetat. Contraatacurile locale au fost raportate ca și cum ar fi fost manevre operaționale.

Erorile rusești au fost exagerate peste orice proporție față de importanța lor. Pierderile rusești și adevărata amploare a pierderilor Ucrainei au fost distorsionate, fabricate sau pur și simplu ignorate. Dar condițiile de pe câmpul de luptă s-au schimbat puțin în timp. Odată ce forțele ucrainene s-au imobilizat în poziții defensive statice în interiorul zonelor urbane și în centrul Donbasului, poziția ucraineană era fără speranță. Dar această evoluție a fost prezentată ca un eșec al rușilor de a obține „obiectivele lor”.

Forțele de luptă terestre care își imobilizează soldații în apărări pregătite vor fi identificate, vizate și distruse de la distanță. Atunci când mijloacele de informații, supraveghere și recunoaștere aeriene persistente, cu sau fără echipaj uman, sunt legate de arme de precizie cu lovituri ghidate sau de sisteme de artilerie moderne informate de date de țintire exacte, „menținerea terenului” este fatală pentru orice forță terestră. Acest lucru este cu atât mai adevărat în Ucraina, deoarece a fost evident încă de la prima acțiune că Moscova s-a concentrat pe distrugerea forțelor ucrainene, nu pe ocuparea orașelor sau pe capturarea teritoriului ucrainean la vest de râul Nipru.

Rezultatul a fost anihilarea fragmentată a forțelor ucrainene. Doar infuzia episodică de arme americane și aliate a menținut pe câmpul de luptă legiunile zdrobite ale Kievului; legiuni care acum mor în număr mare datorită războiului prin procură al Washingtonului.

Războiul dintre Kiev și Moscova este pierdut. Forțele ucrainene sunt însângerate. Înlocuitorii antrenați nu există în număr suficient de mare pentru a influența bătălia, iar situația devine din oră în oră mai disperată. Niciun ajutor sau asistență militară din partea SUA și a aliaților, cu excepția unei intervenții militare directe a forțelor terestre ale SUA și NATO, nu poate schimba această realitate dură.

Problema de astăzi nu este cedarea teritoriului și a populației către Moscova în estul Ucrainei, pe care Moscova le controlează deja. Viitorul regiunilor Herson și Zaporojie, împreună cu Donbasul, este decis. De asemenea, este posibil ca Moscova să securizeze Harkov și Odesa, două orașe care sunt istoric rusești și rusofone, precum și teritoriul care le este adiacent. Aceste operațiuni vor prelungi conflictul până la vară. Problema acum este cum să se oprească luptele.

Dacă luptele se vor opri la începutul toamnei va depinde de doi factori cheie. Primul implică conducerea de la Kiev. Va consimți Guvernul Zelenski la programul Biden de conflict perpetuu cu Rusia?

Dacă administrația Biden își va urma calea, Kievul va continua să funcționeze ca o bază pentru acumularea de noi forțe gata să amenințe Moscova. În practică, acest lucru înseamnă că Kievul trebuie să comită o sinucidere națională, expunând centrul Ucrainei la vest de râul Nipru la lovituri masive și devastatoare ale forțelor rusești de rachete și rachete cu rază lungă de acțiune.

Bineînțeles, aceste evoluții nu sunt inevitabile. Berlinul, Parisul, Roma, Budapesta, Bucureștiul, Sofia, Vilnius, Riga, Tallin și, da, chiar și Varșovia, nu trebuie să urmeze orbește exemplul Washingtonului. Europenii, la fel ca majoritatea americanilor, privesc deja în abisul unui declin economic atotcuprinzător pe care politicile lui Biden îl creează acasă. Spre deosebire de americani, care trebuie să se confrunte cu consecințele politicilor prost concepute ale lui Biden, guvernele europene pot opta să nu participe la planul de război perpetuu al lui Biden pentru Ucraina.

Al doilea factor implică Washingtonul însuși. După ce a vărsat peste 60 de miliarde de dolari sau puțin peste 18 miliarde de dolari pe lună în transferuri directe sau indirecte într-un stat ucrainean care acum se prăbușește, întrebarea importantă este: ce se întâmplă cu milioanele de ucraineni din restul țării care nu au fugit? Și de unde vor veni fondurile pentru a reconstrui societatea distrusă a Ucrainei într-o situație de urgență economică globală în curs de dezvoltare?

În condițiile în care inflația costă gospodăria americană medie cu 460 de dolari în plus pe lună pentru a cumpăra aceleași bunuri și servicii în acest an ca anul trecut, este foarte posibil ca Ucraina să se scufunde liniștită sub valuri precum Titanicul, fără a stârni prea multă îngrijorare în rândul electoratului american. Politicienii experimentați știu că durata de atenție a americanilor față de chestiunile din afara granițelor Americii este atât de scurtă încât o recunoaștere a înfrângerii în Ucraina ar avea probabil puține sau deloc consecințe imediate.

Cu toate acestea, efectele eșecurilor strategice repetate din Afganistan, Irak, Libia și Siria sunt cumulative. În anii 1980, General Motors a vrut să dicteze tipul de automobile pe care americanii le vor cumpăra, dar consumatorii americani aveau alte idei. De aceea, G.M., care a dominat piața americană timp de 77 de ani, și-a pierdut locul de lider în favoarea Toyota. Washingtonul nu poate dicta toate rezultatele și nici nu poate scăpa de răspundere pentru cheltuielile sale risipitoare și pentru că a ruinat prosperitatea americană.

În noiembrie, americanii vor merge la urne. Alegerile în sine vor face mai mult decât să testeze integritatea procesului electoral american. De asemenea, este probabil ca alegerile să asigure că Biden va fi ținut minte pentru intransigența sa; refuzul său de a schimba cursul, precum Herbert Hoover în 1932. Democrații își vor aminti că predecesorii lor din Partidul Democrat au luptat efectiv împotriva lui Hoover timp de mai bine de o jumătate de secol. Republicanii ar putea sfârși prin a alerga împotriva lui Joe Biden pentru următorii 50 de ani.”

Autor

Radu Cristian

Radu Cristian ... vezi toate articolele