Comemorarea victimelor Revoluției, în Piața Universității. La ceremonii a ajuns și președintele Klaus Iohannis

Anterior, Klaus Iohannis a transmis un mesaj, pe Facebook, precizând că investigațiile din dosarul Revoluției trebuie finalizate, iar crimele și abuzurile din decembrie 1989 pedepsite pentru ca victimelor să li se facă dreptate.

„La 28 de ani de la Revoluția Română, gândul meu se îndreaptă către românii care s-au opus în stradă dictaturii și au luptat pentru libertate și democrație. Ei sunt eroii care au făcut posibil, prin sacrificiul și curajul lor, miracolul eliberator care va rămâne pentru totdeauna în cărțile de istorie. Am așteptat prea mult ca adevărul să iasă la iveală. Investigațiile din Dosarul Revoluției trebuie finalizate, iar crimele și abuzurile din decembrie 1989 pedepsite pentru ca victimelor să li se facă, în sfârșit, dreptate. În 1989, românii au cerut în stradă „Jos comunismul!”. Astăzi se aude din nou acest strigăt. Este semnalul hotărât dat acelor politicieni care dovedesc în aceste zile că nu vor să se desprindă de metehnele trecutului. Apărarea idealurilor Revoluției Române înseamnă apărarea instituțiilor statului de drept, apărarea valorilor libertății și democrației, precum și respectul pentru cetățean”, a scris Klaus Iohannis, pe Facebook

SPORT Handbalistele străine, problemă NAȚIONALĂ? Ce măsuri propune Constantin Din, șeful FRH

12:03

FOTO Circulația tramvaielor 41 a fost blocată două ore în urma unui accident. Un șofer a ajuns cu mașina pe linie

11:59

În urmă cu 28 de ani, în București izbucnea Revoluția care a dus la căderea regimului comunist. După o noapte de foc, Nicolae Ceușeascu fugea, puterea rămânând scurtă vreme în mâinile poporului din stradă. Manifestațiile începute la Timișoara, în 15 decembrie 1989, ca răspuns la încercarea guvernului de a-l evacua pe pastorul reformat Laszlo Tokes, însoțite de o reprimare sângeroasă, dar și de declararea orașului liber de comunism, în 20 decembrie 1989, și-au găsit ecoul la București în 21 decembrie.

Într-un discurs televizat, Nicolae Ceaușescu, întors din Iran în 20 decembrie 1989, îi etichetează pe cei de la Timișoara drept dușmani ai revoluției socialiste. Pentru a doua zi, convoacă o mare adunare populară menită să exprime sprijinul populației față de conducerea de partid și de stat, în fața Comitetului Central. De la balconul CC, în vremea prânzului, Ceaușescu se adresează mulțimii evocând realizările revoluției socialiste și ale „societății socialiste multilateral dezvoltate” din România, însă reacția mulțimii nu este cea așteptată. Este aplaudat doar în primele rânduri.

La un moment dat se aude o explozie, despre care se știe acum că a fost provocată de un grup de timișoreni veniți la București, și mulțimea începe să se agite. „Alo! Alo! Alo! Tovarăși, așezați-vă liniștiți la locurile voastre!”, încearcă Ceaușescu să îi potolească pe oamenii care începuseră să se împrăștie, aruncând pe jos steagurile și pancartele cu lozinci. Încep în schimb să se audă alte lozinci, precum: „Jos dictatorul!”, „Moarte criminalului!”, Noi suntem poporul, jos cu dictatorul!”, „Jos Ceaușescu!”, „Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!”.

Imaginea lui Ceaușescu din acel moment – cu figura schimonosită de mirare și frică, cu buzele încercând fără succes să articuleze câteva cuvinte și cu mâna dreaptă ridicată – a fost transmisă în foarte scurt timp la televiziunile din toată lumea. Cu această imagine se întrerupea transmisia în direct a Televiziunii Române. După o scurtă pauză, Televiziunea și-a reluat transmisia, continuând ca și cum nimic deosebit nu s-ar fi întâmplat, cu câteva imagini de închidere grăbită a marii adunări populare din Capitală. Înainte de a se retrage în sediul CC, Ceaușescu promite creșterea salariilor cu 100 de lei.

Între timp, participanții la adunare se regrupaseră la Universitate. La Intercontinental a fost improvizată o baricadă din mese și scaune. Tot mai mulți oameni ies în stradă ocupând tot centrul Capitalei, din Piața Rosetti până în Piața Mihail Kogălniceanu și de la Romană până la Unirii. Apar și steagurile naționale cu stema comunistă tăiată și începe să se cânte „Deșteaptă-te române”, interzis în timpul regimului comunist.

Ceaușescu cere mobilizarea tuturor forțelor armate pentru lichidarea manifestației. Spre seară începe represiunea, coordonată de ministrul Apărării Naționale Vasile Milea, care va dura până a doua zi. Sunt detașați soldați, tancuri, TAB-uri, ofițeri ai Unității Speciale de Lupta Antiteroristă (USLA) și ofițeri de Securitate îmbrăcați în haine civile. Se trăgea asupra mulțimii de pe clădiri, străzi laterale și din tancuri. Au fost oameni împușcați, înjunghiați, striviți de vehiculele armatei. Alții erau bătuți și reținuți de milițieni, fiind duși la Jilava. Baricada de la Inter a fost spulberată după miezul nopții. Măcelul a continuat până la 3.00 dimineața, când nu mai era nimeni pe stradă. Caldarâmul a fost spălat de sânge de mașinile pompierilor și Salubrității. În acea noapte au fost omorâți 49 de oameni, aproximativ 500 răniți și peste 1.000 reținuți și duși la Jilava.