Conferința de Risc de Țară COFACE – Mediafax: principalele teme și declarații

Prezentarea lui Issing a pornit de la întrebarea „Este războiul valutar o amenințare reală?”, fostul economist-șef al BCE vorbind despre fluctuațiile masive ale ratelor, manipularea și controlul acestora sau intervențiile de pe piața valutară, dând ca exemplu în ceea ce privește fluctuațiile semnificative francul elvețian și rubla rusească.

Issing a vorbit și despre tipurile de regimuri valutare, prezentând în acest context flotarea administrată (exemple fiind leul românesc, realul brazilian sau won-ul sud-coreean) sau cea liberă (dolarul american, yen-ul, euro etc).

Conferința, organizată în parteneriat cu Agenția de presă Mediafax, a fost deschisă de guvernatorul Băncii Naționale a României Mugur Isărescu și a reunit peste 350 de reprezentanți de prim rang din mediul de afaceri intern și internațional, academicieni și jurnaliști. Conferința și-a propus să facă un bilanț al anului trecut, să dezbată tendințele macroeconomice majore la nivel mondial și european care modelează economia lumii, să analizeze principalele probleme ale României în perioada de criză și să dezbată strategii de politică monetară.

ACTUALITATE Cum prepari CÂRNAȚI de casă. 3 rețete tradiționale pe care trebuie să le încerci și tu

19:59

EXTERNE Volodimir Zelenski: Ucraina are nevoie de GARANȚII din partea țărilor europene și a SUA după încheierea războiului cu Rusia

19:47

Evenimentul a fost structurat în trei sesiuni, pe parcursul întregii zile.

În deschidere, guvernatorul BNR Mugur Isărescu a apreciat că România trebuie să finalizeze ajustările majore de politică economică înainte de intrarea în mecanismul ratelor de schimb care precede zona euro, precum liberalizarea pieței energiei sau presiunile bugetare viitoare, dar și alinierea ratelor rezervelor minime obligatorii.

„Apare întrebarea dacă noi suntem pregătiți să facem primul pas, să intrăm în mecanismul cursurilor de schimb (ERM II). (…) Reașezarea raporturilor dintre principalele valute ale lumii, care are loc inclusiv pe fondul recentei relaxări cantitative recent adoptate de BCE, complică indentificarea cursului de echilibru al leului la care ar trebui să se realizeze intrarea în ERM II și ulterior adoptarea euro”, a declarat guvernatorul BNR.

Din punct de vedere tehnic, data țintă stabilită pentru 2019 printr-un consens verbal presupune intrarea în ERM II în prima jumătate a anului viitor și participarea la acest mecanism pentru o perioadă minimă de doi ani.

„Dincolo de dificultatea stabilirii parității centrale, participarea la ERM II reclamă și un anumit nivel de pregătire al economiei, dat fiind că regimul comportă unele riscuri. Minimizarea unor astfel de riscuri, dar și îndeplinirea criteriilor de la Maastricht la orizontul la cel puțin al doilea an de participare la ERM II accentuează importanța finalizării ajustărilor majore de politică economică înainte de adoptarea acestui regim de curs de schimb”, a spus Isărescu.

Acestea vizează eliminarea surselor de inflație reprimată, fiind relevantă finalizarea liberalizării pieței energiei, deficitele cvasifiscale de tipul celor care rezultă din restructurarea întreprinderilor de stat cu pierderi substanțiale, precum și alte surse de presiuni bugetare viitoare, precum cheltuielile inevitatbile de modernizare a infrastructurii rutiere.

Șeful BNR a punctat că trebuie efectuate și ajustări de natură monetară înainte de intrarea în mecanismul ratelor de schimb, respectiv încheierea procesului de armonizare a ratelor rezervelor minime obligatorii cu cele prevalente în zona euro.

„Volumele importante implicate de reducerea RMO la BNR și impactul potențial asupra cursului de schimb fac necesară o abordare graduală a procesului posibil într-o perioadă de un an, un an și jumătate, ceea ce este încă un motiv pentru care intrarea în ERM II în 2016 și, în consecință, trecerea la euro în 2019 sunt obiective foarte ambițioase”, apreciază Isărescu.

El a menționat că asumarea unei date țintă este o idee bună în măsura în care asemenea țintă contribuie la un consens politic, constituind deopotrivă o ancoră generatoare de coerență în sfera politicilor macroeconomice și un catalizator pentru reforme structurale, însă dacă data țintă devine nerealistă sau dacă angajamentul formal nu este însoțit de un plan de acțiune cu obiective intermediare concrete și clar definite, credibilitatea procesului de adoptare a euro este pusă la îndoială și-și pierde valențele pozitive.

România este singurul stat membru UE fost comunist din estul Europei, în afara zonei euro, care are în prezent o dată țintă pentru adoptarea monedei unice.

„În celelalte state prevalează o atitudine de expectativă motivată nu neapărat de dificultatea încadrării în criteriile de convergență nominală, (..) ci de o revizuire de substanță a abordării procesului de trecere la euro în ansamblul său. Această revizuire s-a produs pe fondul estompării avantajului adoptării euro, concomitent cu creșterea vizibilității costurilor acesteia, la care se adaugă dispariția avantajului pe care statutul de membru al zonei euro îl oferă din perspectiva costurilor de finanțare. În plus, beneficiile procesului de integrare comercială apreciate anterior ca fiind incontestabile au fost sensibil diminuate de trenarea creșterii economice în țările din zona euro”, a adăugat guvernatorul.

În ceea ce privește costurile adoptării euro, faptul că reculul economic din țările Europei Centrale și de Est cu regim de curs de schimb flotant s-a dovedit mai moderat decât cel înregistrat în statele cu regim fix a evidențiat importanța existenței acestui element de flexibilitate în politica economică.

„A devenit mai evident ca oricând că, fără acest ajutor, o trecere prematură la euro este cel puțin din perspectiva imediată un proces indezirabil”, a precizat guvernatorul băncii centrale.

Isărescu a accentuat și apariția unor costuri directe ale intrării în zona euro provocate de criza datoriilor suverane și de instituirea mecanismelor de rezoluție, iar suportarea acestor costuri presupune un efort substanțial suplimentar.

„Din punct de vedere politic, este dificil de explicat publicului necesitatea contribuției financiare la mecanisme de care deocamdată beneficiază țările mai bogate”, a adăugat guvernatorul. El a arătat că este esențială pregătirea riguroasă a procesului de adoptare a monedei euro.

La conferință a participat, în prima sesiune, profesorul Daniel Dăianu (membru al Consiliului de Administrație al BNR, economist, profesor SNSPA), cu prezentarea „Liniște aparentă și neclarități («confusion») în politici. Ce pot face economiile emergente (EMs)?”.

Dăianu a abordat marile întrebări pe care și le pun economiștii și finanțiștii în momentul de față, contextul financiar global, a trecut în revistă principalele lecții ale crizei și a vorbit despre situația economiilor emergente și specific despre țările Europei de Est și România.

El a prezentat problemele legate de îndatorare și credit la nivel mondial și european, arătând că Romania a cunoscut o creștere a datoriei sale publice (interne si externe) în anii de criză, de la sub 14% la cca 39% din PIB între 2008-2014, iar stabilizarea la un nivel sub 40% din PIB s-a datorat corectării marilor dezechilibre bugetare (de la 9% în 2009 la cca 2% în 2014) și a celui de cont curent (de la 12-13% intre 2007-2008 la 0.6% în 2014). „Cheltuielile cu dobânzile în contul datoriei publice, deși au crescut brusc din 2009, s-au menținut sub 2% din PIB. Serviciul datoriei poate crește drastic dacă intervin șocuri la care reacția este inadecvată sau dacă se produc deraparaje majore în politica economică sau dezechilibre”, a spus Dăianu.

Daniel Dăianu a trecut în revistă riscurile globale, precum și cele din Europa, insistând pe situația României. El a arătat că, dacă Europa, mai exact Uniunea Europeană, nu va avea creștere economică relevantă, îi va fi greu și economiei românești. „Țesutul industrial și economic al României este mișcat de decizii care, frecvent, țin cont de rațiuni internaționale. Avem nevoie de o politică industrială, a științei și tehnologiei, de educarea oamenilor, de reforme în sectorul companiilor de stat care să sprijine pistoanele interne”, a afirmat Dăianu.

În ceea ce privește aderarea României la zona euro, Daniel Dăianu a declarat că aderarea presupune două precondiții mari. Prima dintre acestea ar fi ca zona euro să funcționeze ca o veritabilă uniune monetară (acum este o arie cu monedă unică, cu mari neajunsuri de design și politici – amortizarea șocurilor asimterice), Dăianu arătând că aceeastă precondiție este trecută sub tăcere la noi, din varii motive. A doua precondiție menționată de Daniel Dăianu a fost ca România să înregistreze o convergență reală corespunzatoare, respectiv PIB/locuitor de peste 70% (acum 53-54%) din media UE și schimbări structurale în economie. „Există o dimensiune geopolitică a zonei euro, dar este limitată”, a mai spus Dăianu.

Fostul viceguvernator BNR Cristian Popa a apreciat că economia românească are nevoie de investiții pentru a putea stimula creșterea PIB-ului potențial, până la 80% din acesta reprezentând stoc de capital productiv, iar o o rată de creștere economică mai mare decât PIB potențial ar putea crea mai multe probleme.

„Care este marea problemă a unui PIB potențial în creștere, fără investiții? La noi, PIB-ul potențial este între două treimi și 80% stoc de capital productiv, iar fără investiții nu are cum să se producă. Iar a ne propune o rată de creștere economică mai mare decât PIB-ul potențial poate crea în timp mai multe probleme decât rezolvări, pentru că ceea ce poate rezolva problema nu numai a României, dar a economiilor emergente, este capacitatea acestor economii de a asigura, fără crearea în paralel a unor dezechilibre majore, a unor rate de creștere decente, similare PIB-ului potențal și creșterii acestuia de-a lungul a 5-10 ani, nu a unui an de excepție”, a afirmat Popa în aceeași sesiune a Conferinței de Risc de Țară Coface.

Fostul viceguvernator BNR a arătat că deja România are avantajul unui diferențial de creștere care o face „interesantă” pentru investitorii străini.

„Mă întâlnesc cu foarte mulți investitori în România și singurul răspuns, de unde înainte mai aveau temeri, este că iubesc România ca niște apucați, ca să zic așa. Ei bine, chestia asta mai degrabă mă sperie decât să mă încurajeze. Asta înseamnă că, pe de o parte, oferim niște posibilități de investiție, ceea ce este foarte bine, dar nevoia de monitorizare de către piețe, și la nivel intern și extern este una constantă”, a afirmat Popa.

La sesiunea a doua a conferinței, președintele Consiliului Fiscal, Ionuț Dumitru, a spus că la o creștere economică de 4%, fără o creștere de PIB pontențial pe termen lung, ar putea apărea probleme macro, iar echilibrele din prezent trebuie susținute pentru ca economia să ajungă la convergența reală necesară aderării la zona euro.

„Are sens să gândești măsuri de relaxare fiscală focusată pe stimularea cererii, în condițiile în care economia poate să ajungă peste potențialul său? Nu poate fi susținută dacă nu stimulăm creșterea economică potențială, care nu se poate face fără investiții în infrastructură”, a punctat Dumitru.

Ionuț Dumitru a mai apreciat că reducerea TVA la 9% ar fi trebuit anunțată foarte rapid, cu puțin timp înainte de a fi aplicată, pentru a nu lăsa „spațiu de manevră” comercianților de a crește prețurile produselor.

„Cea mai bună strategie la reducerea TVA pentru alimente ar fi fost să se anunțe: de mâine, în trei zile sau de la data de 1 luna următoare TVA scade, pentru că ajungem deja la discuții despre posibile creșteri de prețuri în anticiparea reducerii de TVA. Agenții se acomodează și încorporează în deciziile lor astfel de măsuri”, a declarat Dumitru. El a arătat că o astfel de decizie trebuie luată și anunțată rapid, fără prea mult „spațiu de manevră”, pentru a avea efectul scontat.

Președintele Consiliului Fiscal a mai spus că, în general, agresivitatea foarte mare în reducerea taxelor și impozitelor prin proiectul noului Cod Fiscal, urmată de modificări și anularea unor măsuri în Parlament nu pot contribui decât la neîncredere.

„Agenții economici și populația, văzând că există o incertitudine, că anumite măsuri se vor implementa sau nu, se vor gândi de două ori înainte de a angaja oameni. Dacă măsura nu este sustenabilă sau credibilă, evident nu va avea efectul scontat”, a mai spus Dumitru.

Iancu Guda, analist economic Coface, a declarat că numărul insolvențelor s-a redus în primul trimestru cu 58% față de aceeași perioadă a anului trecut, după ce anul trecut a scăzut pe ansamblu cu 28%, însă cu impact social și financiar în economie mai mare, concedierile salariaților crescând cu 24%.

„Aproximativ 98% din scăderea numărului de insolvențe se înregistrează în rândul companiilor mici, cu cifră de afaceri sub 100.000 de euro. Aceste deviații rămân relevante doar din punct de vedere statistic, pentru că, în ciuda scăderii majore a numărului de insolvențe deschise, impactul social și financiar propagat în economie este mai mare. Numărul locurilor de muncă pierdute odată cu intrarea în insolvență a acestor companii este mai mare cu 24%”, a afirmat Guda.

Numărul de insolvențe în România raportat la 1.000 de companii este cel mai ridicat din regiune, de 45 companii insolvente, de patru ori mai mare decât media pe plan regional. El a precizat că ponderea companiilor care reușesc să se reorganizeze este de 3%, de zece ori mai mică decât media la nivel regional.

„Din punct de vedere financiar, companiile intrate în insolvență, deși își colectau creanțele de două ori mai lent, plăteau la furnizorii lor de trei ori mai lent, pentru a face investiții în active fixe, care nu s-au revăzut nici în venituri mai mari, care din contră au scăzut cu 18%, arată analizele noastre pe șase ani în urmă în bilanțurile insolvențelor”, a adăugat Guda.

Contracția numărului de insolvențe a fost determinată de un efect de bază, comparativ cu o valoare istorică foarte ridicată, și se suprapune cu o perioadă în care mediul de afaceri învață noul cod al insolvenței.

În ultimii 5 ani și-au întrerupt activitatea din cauza insolvenței circa 100.000 de companii, dintr-un total de 450.000 de firme active în România, astfel că una din patru companii au intrat în insolvență.

„La nivelul întregii economii, insolvențele vor scădea în continuare ca număr, însă nu este relevant pentru că impactul în economie este dat de insolvența companiilor mari, cu afaceri de peste 1 milion de euro”, a mai spus analistul Coface.

Ultima sesiune, intitulată „România în era crizelor. Oportunități și amenințări”, a fost susținută de conferențiarul universitar doctor Iulian Chifu, președintele Centrului de Prevenire a Conflictelor și Early Warning, fost consilier prezidențial pentru Afaceri strategice, Securitate și Politica externă, Lucian Anghel, președinte, BVB & CEO, BCR Pensii, Ștefan Nanu, director general al Trezoreriei și membru în Consiliul de supraveghere, BRCI, și Ian Watts vicepreședinte Executiv, Marsh Global Trade Credit Team, Regiunea EMEA & Practice Leader, Marsh Africa Trade Credit Team. Sesiunea a cuprins o analiză a oportunităților și amenințărilor în era crizelor economice internaționale și un studiu specific asupra situației României.

Iulian Chifu, președintele Centrului de Prevenire a Conflictelor și Early Warning, a declarat că o criză este fundamental o amenințare, dar este și o oportunitate. „Situațiile globale se apropie de ceea ce am putea numi o furtună perfectă, marele avantaj este că suprapunerea crizelor nu vine cu o creștere a amplitudinii, ci uneori ele se domolesc reciproc. Există formule în această direcție și eu cred că cel mai important lucru la nivel global pe care trebuie să-l reținem este, spre deosebire de înclinația noastră uzuală de a considera că o tranziție înseamă plecarea de la o situația stabilă, echilibrată, a căror reguli le cunoaștem, la o altă situația de aceeași natură, trebuie să constatăm astăzi că tranziția s-a încheiat, ceea ce vedem astăzi este lumea în care vom trăi în următorii 30-40 de ani”, a spus Chifu.

El a precizat că s-a ajuns în situația, una care se repetă în anumite intervale de timp, prin care chiar regulile sistemului sunt puse sub semnul întrebării.

„Această tranziție ne dă o realitate în care trăim și care va fi constantă în care avem o instabilitate politică cronică, cu roluri din ce în ce mai mari ale grupurilor și persoanelor și, de asemenea, semne de întrebări asupra regulilor care au gestionat până astăzi sistemul”, a susținut Chifu.

Iulian Chifu a mai spus că. în momentul de față la nivel global, contează fiabiliatatea, reziliența și capacitatea instituțiilor de a învăța în timp real. „Instituțiile nu învață decât dacă le învățăm noi cum să învețe, dacă le construim regulile, capacitatea de a reacționa în timp real și, eventual, automat, nedepinzând de o comandă umană la toți stimuli și la toate evoluțiile”, a spus Chifu.

El a precizat că toate aceste intituții trebuie să funcționeze ca un fel „de ambulanțe sau SMURD”.

„Trebuie să ne asumăm faptul că vom trăi într-o perioadă de criză care se vor succeda, trebuie să avem instrumentarul de a fi un fel de SMURD, și că trebuie să acceptăm, că, în toată această perioadă, la anumite intervale vor exista momente de magnitudine pe care nu am luat-o în considerare și vor zdruncina sistemul, că e vorba de instituție, că e vorba de societate comercială, organizație”, a mai spus acesta.

„Tocmai m-am întors recent din Africa. Am constatat că există multe oportunități acolo, dar un potențial uriaș există și în alte zone, precum India și România”, a afirmat la rândul său Ian Watts, la evenimentul organizat la Athenee Palace Hilton Bucharest Hotel.

De asemenea, el a precizat că „managerierea riscului reprezintă o etapă esențială pentru realizarea unei tranziții către o piață de business funcțională, iar democrația reprezintă un element cheie pentru obținerea acestui deziderat”.

El a mai spus că identificarea oportunităților și găsirea unor modalități de scădere a riscurilor reprezintă calea de urmat pentru stimularea economiei unei țări.

Pe de altă parte, Lucian Anghel a declarat că multe decenii piața a fost obișnuită de faptul că ceea ce înseamnă cash este minim care se poate obține. „Acum, lumea este cu susul în jos pentru că cash-ul este maximul”, a spus acesta, completând că dobânda la nivel mondial este la nivel negativ, „ceea ce ar trebui sau nu să ne îngrijoreze”.

„Dacă ne uităm, în general, când a fost consens în piețele financiare, nu prea a fost OK. În general s-au creat bule, s-au creat crize, s-au spart, întotdeauana când există un consens este posibil să avem probleme, precum este în momentul de față dolarul, care se întări, majoritatea analiștilor văd dolarul-euro chiar sub 1. (…) Va fi interesant de urmărit ce se întâmplă în momentul în care avem un astfel de consens”, a spus Anghel.

Ștefan Nanu, director general al Trezoreriei și membru în Consiliul de supraveghere BRCI, a vorbit în panel despre administrarea datoriei și la politica de finanțare. „Cred că dacă ne-am uita la managementul datoriei înainte de criza declanșată de subprime și momentul de față și perioada care s-a scurs de la declanșarea crizei sunt practic niște schimbări majore”, a spus el.

Nanu a declarat că a devenit foarte clar că diversificarea este extrem de importantă pentru managementul datoriei. Ștefan Nanu a spus că, o privire la practicile dinaintea crizei din 2008, arată că erau foarte mulți emitenți de datorii care nu erau îngrijorați de atractivitatea titlurilor de stat, a activelor financiare sau de deținerile rezidenților pe piața internă.

„Lucru care a creat mari probleme unora dintre țările din momentul crizei, probabil cel mai bun exemplu este Ungaria, din zona noastră. Ulterior crizei, managerii de datorii s-au concentrat foarte tare pe diversitate, pe o comunicare mult mai strânsă cu investitorii, cu încercarea penetrării unor medii investiționale diferite, chiar plata unor prime mai mari în scopul diversificării”, a adăugat Ștefan Nanu.

El a spus că, ulterior crizei, în România, comportamentul s-a schimbat, după o perioadă foarte grea în 2009 din punct de vedere al finanțării.

„Atât pe plan intern, cât și pe plan extern s-au constituit strategii foarte clare, cu planuri financiare, transparență, calendar anual, calendar trimestrial, comunicări lunare cu investitori”, a mai spus Nanu.

Conferința de Risc de Țară Coface s-a adresat top managerilor, președinților de corporații, managerilor din cadrul corporațiilor care își asumă riscuri de export, lansează proiecte sau iau decizii privind investițiile, credit risk managerilor, managerilor de politică internațională ai firmelor care profesează în domeniul bancar și în cel de asigurări și reasigurări, precum și cercetătorilor și experților din domeniul academic interesați de analiza riscului de credit.