COPII LA COMANDĂ. Fenomenul mamelor singure care fac copii cu DONATORI DE SPERMĂ. Investigație Gândul

Am găsit-o, într-o zi, pe Simona în micul ei magazin de haine pentru copii. Acolo unde fusese și cu un an, și cu doi, și cu trei în urmă, când împacheta și punea cu grijă în pungi haine care aveau să îmbrace istoria personală a unor copii și a unor familii. Haine strălucitoare ce urmau să rămână pentru totdeauna în fotografiile de la serbări, haine de toată ziua ce urmau să fie boțite, pătate de mâncare, stropite de noroi, în aventura neobosită a fiecărei zile mici care face un pui de om mare. Pe atunci, toate hainele erau de dat. Nici măcar una singură de luat acasă, de spălat, de călcat, de potrivit pe trup de copil și de văzut cum se strâmtează și cum se împuținează la mâneci de la o săptămână la alta.

Astăzi, hainele de copii au ajuns să însemne și altceva decât o marfă pentru Simona. Astăzi și discuțiile pe care le are în magazin, cu clientele sale, s-au schimbat. „Discuțiile despre copii mă emoționau și, uneori, se încheiau chiar și cu lacrimi. Îmi sunt dragi, cred că dintotdeauna mi-am dorit copil. Cred că de la 20 de ani mi-am dorit o familie”, a spus Simona, într-o zi în care și-a scos fetița la plimbare în parc. Înainte ca fetița să apară în viața ei, simțea tot timpul că îi lipsește ceva. „În adâncul sufletului aveam un gol. Sufeream că nu am și eu un copil al meu, pentru care să muncești, pentru care să trăiești, pentru care să te scoli dimineața cu noi forțe”.

„Stați liniștiți că în viața asta o să fac un copil. Cu sau fără tătic. Voi avea un copil pe lumea asta”

Pe la vreo 30 de ani, terminase de ceva vreme o relație de lungă durată, era singură și, în timpul unei discuții cu prietenii, a îndrăznit un gând. „Mă tot întrebau când o să mă căsătoresc și când o să fac un copil și le-am spus: Stați liniștiți că în viața asta o să fac un copil. Cu sau fără tătic. Și atunci, replica a venit că e un gând egoist. Și am spus că nu sunt egoistă, dar că voi face un copil. Trebuie să am un copil pe lumea asta”, își amintește Simona. Și anii au trecut. „Ca dovadă că tot am sperat, am așteptat, a mai apărut și o relație. Am sperat într-o căsnicie, într-o relație serioasă”. Spune că nu este pretențioasă, că tot ce își dorea de la bărbatul de lângă ea era să-și câștige singur traiul și să fie implicat în viața de familie.

„Am întâlnit pe cineva, care n-a îndeplinit în niciun caz aceste criterii. Stătea acasă, orice serviciu era prea mult pentru el și totul s-a terminat cu o palmă care pentru mine a spus totul. Nu. Eu nu trăiesc așa. Nu fac compromisuri. Și nu accept să fiu într-o relație, să fiu ca toată lumea, doar ca să fiu măritată. Nu, pentru mine căsnicia are un alt sens”, mărturisește Simona ce nu a fost capabilă să facă pentru a avea un copil.

Alegerea donatorului: „Șaten, cu ochi albaștri, înalt, deștept”

În 2012, s-a dus la medicul ei ginecolog care a întrebat-o de ce nu face un copil. I-a spus ceea ce simțea și ea prea bine: că timpul trece. Că, pe nesimțite, „într-o zi” se transformă în „prea târziu”. „Când i-am spus ce vreau să fac, m-a întrebat dacă exclud varianta unei adopții. I-am zis că nu, dar că în România durează. Și, dacă eu sunt sănătoasă, nu putem să facem pasul acesta?”. I-a mărturisit mamei sale, care a susținut-o în dorința ei și, încet-încet, le-a spus și altora. „N-au mai fost atât de sceptici, li s-a părut foarte curajoasă ideea și pasul. Inițial nu am vrut să fac o tevatură, pentru că mi-era teamă că nu o să se mai împlinească. Până și tatălui meu i-am spus abia după o lună. Pentru că nu voiam să gândească nimeni negativ. Voiam să mi se întâmple, să mi se realizeze acest vis”, își amintește de zilele în care a stat cu inima strânsă.

• În România, inseminarea mamelor singure cu donatori anonimi este permisă în clinici. Veți citi pe parcursul articolului care sunt țările europene în care legislația nu permite acest lucru și cum ajung femeile să își comande de pe internet materialul genetic și să facă inseminarea acasă.

A făcut o serie de analize și a fost pusă de medic să își aleagă donatorul. „Nu știam de la ce donator o să fie. Mi se spusese că noi nu avem donatori în țară și că e din Danemarca, de la cea mai mare bancă de spermă din Europa. Am spus că vreau șaten cu ochi albaștri, cu gândul să nu-mi apară cine știe ce copil. Am spus că vreau să fie înalt, să fie deștept și m-am cam blocat. Și doctorița mi-a spus: Stai liniștită, că o să îți placă ce o să iasă. Mi-au dat și lacrimile, nu-mi venea să cred că o să se întâmple minunea”, spune Simona.

Prezentarea extinsă a donatorului: fotografii din copilărie, mostră de scris, mesaj audio

Pe site-ul celei mai mari bănci de spermă din lume, profilurile extinse ale donatorilor conțin fotografii din copilărie ale acestora, mesaje scrise de mână, mesaje audio, impresiile pe care le-au creat angajaților clinicii, dacă există sau nu sarcini raportate de la ei. Și, tot acolo, sunt afișate prețurile pentru mostrele de spermă, care, în funcție de calitate, pot costa între 82 de euro și circa 600 de euro.

• Printre donatorii de pe site-ul Cryos se află și trei români. Mai jos, puteți citi ce spun doi dintre aceștia

Pe atunci, Simona nu știa toate aceste lucruri și poate că nici nu ar fi contat prea mult. „Ce era în mintea mea…Un amalgam de criterii, nespuse de altfel. Copil să fie, sănătos să fie”.

Pe 3 martie 2013, a avut loc inseminarea, pe 10 martie, cuprinsă de mari emoții, Simona a plecat într-un pelerinaj. Când s-a întos, în aceeași zi, și-a făcut testul. „Bineînțeles că n-a ieșit și mi-a înflorit așa o îndoială, dar peste încă o săptămână mi-am repetat testul, a fost ok, a fost pozitiv și mi-a umplut sufletul de bucurie”. Când i-a spus tatălui său că va deveni mamă cu ajutorul unui donator, acesta a exclamat: „Bravo, taică!”. „Nu mă așteptam. Cred că ei erau foarte dornici de un nepot”, spune Simona.

Astăzi, are o fetiță care îi seamănă leit. „Până la ea am trăit degeaba, asta am simțit, și pot să spun că totul în viață este ea. Totul se învârte în jurul ei, totul e special”.

Simona, împreună cu fetița ei. Sursa: Captură video Gândul

„Fiecare își trăiește propria viață. Eu nu o trăiesc pe a altcuiva, ei nu o trăiesc pe a mea”

Îi va povesti odată cum a ajuns să o aducă pe lume. Iar gândul la acea zi îi face ochii să se umple de lacrimi. „Cred că voi găsi puterea să-i explic copilului meu într-o zi, sper că ea va înțelege și că mă va ierta dacă consideră că nu am făcut o alegere bună. Va fi și ziua în care mă va înțelege”.

Simona privește cu încredere spre oamenii care i-au aflat și care îi vor afla povestea. „Am încredere, deși unii spun că s-ar putea să fiu judecată. Dar am încredere, ar trebui să fim deschiși către viitor. Astea sunt lucruri care se întâmplă și, zic eu, ne vor ajuta pe viitor. Nu e de râs, nu e de judecat și fiecare își trăiește propria viață, până la urmă. Eu nu o trăiesc pe a altcuiva, ei nu o trăiesc pe a mea”.

„O avalanșă de mame singure” care apelează la donatori

Simona este parte a unui fenomen. Povestea ei, trăită și simțită, este o cifră dintr-o statistică. O statistică pe care, dacă o privești bine, spune o poveste.

Statistica Cryos arată că 50% dintre femeile care apelează la serviciile băncii de spermă sunt singure, spune Ole Schou. La începutul businessului, în 1991, 100% dintre clienți erau cupluri heterosexuale, reiese din datele furnizate pentru gândul de către Cryos. Până în anul 2009, compania ținea legătura exclusiv cu clinicile. Modelul business to business făcea ca informațiile despre clienți care ajungeau în Danemarca să fie destul de puține, iar rapoartele din acea vreme se bazează doar pe estimări.

Cum s-a schimbat, în timp, profilul clienților băncii de spermă. Sursa: Cryos

Potrivit acestora, în 2000, 10% dintre clienți erau femei singure, 10% lesbiene, iar 80% cupluri heterosexuale. În 2009, compania a început să țină legătura direct cu clienții care fac rezervări pe site și comandă direct mostrele de spermă, datele furnizate se bazează pe estimări. În 2010, procentul femeilor care se declară singure a ajuns la 30%, cel al lesbienelor s-a menținut la 10%, iar cel al cuplurilor heterosexuale a scăzut la 60%. În 2013, 50% dintre cliente erau mame singure, iar procentul ar putea ajunge la 70% până în 2020, estimează Cryos.

Ole Schou vorbește despre „o avalanșă” de femei singure care își doresc să devină mame în acest fel. Aceasta reprezintă, de fapt, marea schimbare din statistici, care dau măsura schimbărilor petrecute în lume de astăzi. „Aș numi-o o avalanșă a femeilor singure și este exact tipul pe care l-ați descris: femei în jurul vârstei de 30 de ani, poate aproape de 40, femei care nu au fost capabile să găsească un bărbat sau poate nu au vrut să găsească un bărbat. Dar ceasul biologic ticăie… Poate sunt și mai selective, ești mult mai selectiv atunci când ai 35 de ani decât atunci când ai 20. De aceea este dificil pentru ele să găsească un bărbat, chiar dacă vor să-și întemeieze o familie. Iar aceasta ar putea fi o soluție pentru ele. Nu prima opțiune, dar poate ultima. Și, poate, mai târziu, vor căuta un bărbat care să fie un tată pentru copilul lor, dar trebuie să acționeze acum”, a văzut Ole Schou.

Fondatorul Cryos, Ole Schou. Sursa foto: AFP/Mediafax Foto/ SLIM ALLAGUI

Sperma poate fi comandată de pe internet, inseminarea făcută acasă

Potrivit datelor prezentate de acesta, 3.000 de femei din întreaga lume au rămas însărcinate, în 2013, apelând la Cryos. Numărul real al sarcinilor poate fi însă dublu, pentru că, spune Schou, multe femei comandă mostra de la Cryos și își fac singure inseminarea acasă, iar unele clinici fac raportările cu dificultate. Expedierea materialului genetic către persoane particulare este o practică legală spune Schou. „Numărul poate fi aproape dublu, în special în țările unde acest lucru este interzis. În Germania, de exemplu, lesbienelor și femeilor singure le este refuzat accesul la tratamente de fertilitate și atunci fac direct comanda pentru inseminare la domiciliu. Acest lucru se întâmplă în UE, unde bunurile pot circula liber, iar sperma poate fi expediată pentru inseminare la domiciliu. Ele nu raportează sarcinile, iar aceasta este o problemă. Însă există și clinici care raportează foarte greu sarcinile. Nu este cu adevărat posibil să știm câte sarcini avem, dar ar putea fi 5.000 – 6.000 pe an”, susține Ole Schou, a cărui companie furnizează material genetic în 75 de țări din toată lumea.

În urmă cu cinci ani, compania a început să facă livrări direct către clienți. Femeile sau cuplurile infertile pot face acum comanda de pe internet, ca în oricare magazin online. Pe site-ul Cryos există 425 de profiluri ale donatorilor, pe care îi poți selecta în funcție de rasă, culoare a părului, culoare a ochilor, înălțime, grupă sanguină. Unele dintre profiluri sunt extinse și oferă informații detaliate despre donatori, hobby-uri, performanțe academice, limbi străine vorbite. Arată ce scor a obținut bărbatul un test de inteligență emoțională, prezintă fotografii din copilăria lui, conțin un mesaj audio al acestuia și unul scris de mână.

Sunt câteva mostre din umanitatea bărbatului din spatele mostrelor.

SURSA FOTO: cryosinternational.com

Sperma este mai apoi expediată în azot lichid sau în gheață carbonică, costul transportului fiind, potrivit informațiilor de pe site, de 169 de euro pentru gheață carbonică și de 219 euro pentru azot lichid. E trimisă la o clinică, la un spital sau direct acasă, dacă femeia alege să facă inseminarea de una singură. În acest ultim caz, companie are pe site tutoriale video care le arată viitoarelor mame cum să desfacă recipientele și cum să pregătească mostra pentru inseminare.

Potrivit lui Ole Schou, procedura nu este una dificilă, în condițiile în care femeia nu are probleme de sănătate. „Dacă nu suferi de ceva, ca femeie, poți cu ușurință să faci inseminarea singură. Sperma este testată, este verificată și rezultatul nu este unul mai bun dacă un doctor face inseminare. Dar, bineînțeles, dacă femeile au probleme de fertilitate este nevoie de asistență medicală”, spune acesta.

Calitatea vieții unui copil născut de o femeie singură nu are de suferit, este de părere Ole Schou. „Partea bună, este că toate cercetările științifice în ceea ce privește bunăstarea copiilor născuți de mame singure și în cupluri de lesbiene arată că nu pare să fie vreo problemă. Dimpotrivă, beneficiază de o calitate generală a vieții mai bună decât copiii născuți în restul populației. Probabil pentru că aceste femei au o situație bună, sunt bine educate și este o decizie conștientă. Știu ceea ce fac, iar multe sarcini normale pot fi accidentale, nu sunt atât de bine planificate. Utilizarea spermei de la donator este o decizie conștientă, iar ele arată că s-au gândit foarte bine înainte să o facă”.

Cine alege să fie donator non-anonim

În unele țări, în urma unor dezbateri etice, clinicilor le-a fost interzis să folosească sperma de la donatorii anonimi. Acest lucru se întâmplă în Suedia, Norvegia, Finlanda, Marea Britanie, Olanda, Elveția, Austria, Australia, Noua Zeelandă, unde este folosită, în clinici, doar sperma care provine de la donatori non-anonimi. Donatorii non-anonimi sunt aceia care își dau acordul ca identitatea lor să fie dezvăluită copiilor pe care îi fac, odată ce aceștia împlinesc 18 ani.

Din motive etice, doar bărbații care au împlinit cel puțin 25 de ani își pot da consimțământul pentru a deveni donatori non-anonimi. „Este mai dificil să alegi să nu fii anonim. Dacă copiii vor apărea în viitor, ar putea fi interesant să întâlnești unul sau doi copii, dar ce te faci dacă sunt 25 de copii, ce faci cu familiile lor? Dar cu familia ta? Ei vor fi expuși. Este dificil, dacă ai 18 ani, să înțelegi toate consecințele”. Tocmai aceste consecințe fac ca numărul donatorilor non-anonimi să fie mult mai mic decât cel al donatorilor anonimi. Din cele 425 de profiluri de donatori prezentate pe site-ul Cryos, doar 56 aparțin donatorilor non-anonimi. Aceștia sunt și mai maturi, având, de obicei, vârste între 31 și 33 de ani, atunci când fac prima donare, pe când ceilalți au, de regulă, vârste cuprinse între 23 și 25 de ani, spune Ole Schou.

Însă chiar dacă identitatea donatorului poate fi dezvăluită, doar 11% dintre părinți aleg să le povestească copiilor despre felul în care au venit pe lume.

Profilul unuia dintre donatorii anonimi, care poate fi accesat pe site-ul cryosinternational.com

Cât câștigă un donator de spermă în Danemarca

80% dintre donatorii de spermă de la Cryos sunt studenți. „Un donator primește în jur de 250 de coroane daneze. Ceea ce înseamnă în jur de 30 de euro. Avem dreptul să plătim până la 500 de coroane daneze, dar nu ca plată pentru spermă, pentru că este ilegal, ci drept o compensație pentru transport și alte inconveniente”, spune Ole Schou.

Îl întrebăm dacă banii sunt principalul motiv care îi determină pe bărbați să facă această alegere. „Este o întrebare bună, pentru că am crezut dintotdeauna că este o combinație între motivație altruistă și bani. Recent am făcut însă niște chestionare în rândul donatorilor, în 2012, am aflat că banii sunt o chestiune secundară. O fac pentru ca să ajute, dar nu o fac fără să primească niște bani pentru asta. Și am aflat că între 4 și 9% dintre donatorii de spermă sunt și donatori de sânge, donatorii sunt cu adevărat altruiști”, spune acesta.

Doar 20% dintre candidați ajung să fie donatori

Când cineva vine la sediul Cryos din Danemarca și spune că vrea să devină donator, echipa îl tratează ca pe un candidat. „Selctăm donatorii după criterii stricte, 20% dintre candidații donatori sunt acceptați. Trebuie să fie sănătoși, să nu aibă nicio boală genetică, trebuie să treacă prin numeroase teste, să răspundă la chestionare, să treacă printr-o examinare medicală. Medicii fac o examinare care durează în jur de o oră, le fac analize de sânge pentru o serie de boli, HIV, hepatită, sifilis, gonoree etc, și o serie de teste genetice în funcție de backgroundul donatorului. De exemplu, îl testăm pentru anumite boli dacă este alb, pentru altele dacă este mediteraneean, negru… Facem multe teste, apoi donatorul începe să doneze, într-o perioadă de trei luni, apoi păstrăm sperma încă o perioadă de șase luni, apoi retestăm donatorul și, dacă totul este în regulă, este acceptat și prezentat pe site”, explică Ole Schou.

Din punct de vedere statistic, un donator poate ajunge să facă maximum 25 de copii, iar unele țări limitează numărul maxim de copii pe care îl poate face un singur donator. „În această țară (n.r. Danemarca), limita este 12 copii per donator, în Marea Britanie este de 10 copii, în altă țară nu există nicio limitare a numărului de copii. În profilul extins precizăm numărul sarcinilor raportate, unii donatori sunt însemnați cu roșu și acest lucru înseamnă că dacă vii dintr-o anumită țară, respectiva mostră nu poate fi folosită decât în cazul fraților. Nu există o limită la nivel internațional, dar fac parte dintr-un grup internațional și încercăm să vedem dacă putem ajunge la niște concluzii legate de care ar fi limita în ceea ce privește numărul de copii. Acest lucru nu pare să fie important. Cel mai important factor pare să fie cel psihologic. Nu este factorul genetic, așa cum s-ar putea gândi unii, ci factorul psihologic. Un număr mare de copii poate fi o povară atât pentru copii cât și pentru donator, dar poate fi și un lucru pozitiv. Depinde de la individ la individ”, arată Schou.

Cum este stocată sperma. Sursa foto: AFP/Mediafax Foto/ SLIM ALLAGUI

Mesajul unui român: Îmi place să rezolv problemele oamenilor

Printre donatorii care au pe site profiluri extinse se află și doi români, prezentați drept Otte și Vittus. În mesajul audio postat pe site-ul Cryos, Vittus povestește de ce a decis să devină donator. „Sunt o persoană rece, care evită să-și exprime sentimentele, dar nu am putut să mi le reprim atunci când am auzit că, din cauza sarcinilor pierdute, mătușa mea nu poate avea copii. Tristețea din ochii ei m-a făcut să încerc să rezolv problemele. Îmi place să rezolv problemele oamenilor, cred că este principalul motiv pentru care fac asta. O fac pentru ca oamenii să nu mai fie triști. Să rezolvi problemele lumii, una câte una… De asemenea, în ceea ce privește planurile mele de viață, s-ar putea să nu am copii niciodată și sunt fericit să mă gândesc că linia mea va continua, undeva în lume. Ca să nu mai menționez rata natalității care este în scădere în Danemarca. Fac un serviciu societății. Asta e tot. Pace”, spune Vittus pe site.

La rândul său, Otte se descrie drept un cetățean român, venit să studieze business în Danemarca, iar planurile lui sunt să își termine facultatea, să își ia licența și să facă un masterat. Spune că este un băiat „cu mintea deschisă, gata să învețe lucruri noi”, un tip care nu se teme de muncă și care a lucrat ca barman, chelner, vânzător și agent de marketing.

Problema cu care se confruntă Cryos: prea mulți blonzi cu ochi albaștri. „Aveți pe cineva care seamănă cu Bruce Willis?”

„Este o problemă pentru noi, că avem mulți donatori blonzi”, recunoaște Schou. „În țările din sudul Europei, vor să aibă copii cu ochi căprui, în special în cazul cuplurilor heterosexuale. Acolo întotdeauna se pune problema să găsești un donator care ar putea arăta ca bărbatul. Este altfel în cazul lesbienelor, dar situația este mai asemănătoare cu ceea ce se întâmplă în cazul cuplurilor heterosexuale. În cazul femeilor singure este diferit, pentru că ele caută genul lor de bărbat. Auzim lucruri de genul „Aveți pe cineva care seamănă cu Bruce Willis?” sau cu un sportiv. Iar unele spun: Caut pe cineva care să semene cu fratele meu sau cu tatăl meu. Probabil, caută pe cineva care să semene cu ele însele, apropiat de backgroundul lor cultural. Pentru noi, chestiunea este să avem o selecție bună, diversitate. Dar problema este că noi facem recoltările în Danemarca unde nu avem o mare diversitate a populațiilor. De aceea încercăm să stabilim filiale în alte părți ale lumii”, continuă acesta.

Ce își doresc femeile

Îl întrebăm pe Ole Schou cum arată donatorul perfect. „Am auzit această întrebare de multe ori și nu putem vădea un trend în acest sens. Singurul lucru pe care îl putem vedea este dacă donatorii își pot scrie un profil bun, cinstit și sensibil. Nu trebuie să arate ca un star de cinema, ceea ce contează este un profil bun. Ceea ce este de înțeles. Pentru că dacă ai fi o femeie care alege un bărbat, în viața normală, ai alege un bărbat drăguț ca persoană, nu doar un bărbat care arată bine. Selecția este extrem de asemănătoare cu ceea ce se întâmplă în viața de zi cu zi”.

Specialist în fertilitate: „Există concepția că tratamentul de fertilizare poate să depășească vârsta. Nu poate”

Ionela Anghelescu, specialist în tratamentul infertilității la clinica Gynera, care oferă servicii de inseminare și fertilizare in vitro, le sfătuiește pe pacientele care vor să își aleagă un donator, să pornească de la criterii medicale. „De regulă, ne sfătuim pacientele să plece de la grupa de sânge și de la grupul RH. Dacă sunt mămici cu RH negativ, este bine să țină cont să își aleagă un partener cu RH negativ, ca să nu se supună unui risc suplimentar”, spune aceasta. Pacientele sănătoase pot apela la o simplă procedură de inseminare, în timp ce cele care suferă de infertilitate au nevoie de fertilizare in vitro. „Există două posibilități. Folosirea spermei de la donator cu inseminare sau, dacă există patologie asociată, atunci vor apela la procedura fertilizării in vitro. În primul rând, pacienta trebuie să treacă printr-un consult ginecologic, care să pună una dintre indicații. Inseminarea, care este o metodă naturală de a obține o sarcină, adică proba de spermăse prepară, se introduce la fundul uterului, iar, de acolo, spermatozoizii vor trebui să se descurce singuri, să migreze pe trompe, să întâlnească ovocitul, doamna trebuie să aibă ovulație prezentă. Asta este inseminare. Procedura de fertilizare in vitro obține embrionii în afara organismului femeii și, ulterior, se introduc în uter. Inseminarea, care se poate face lună de lună, este o metodă mult mai simplă, dar cu șanse mai mici de succes față de procedura de inseminare in vitro, explică Ionela Anghelescu.

Precedura de inseminare costă, în sine, 250 de eur, în timp ce fertilizarea 2.500 de euro, spune ea. Cei care sunt dispuși să cheltuiască acești bani pot ajunge să aducă un miracol în viața lor. Însă, în multe cazuri, nici banii, nici medicina nu pot face miracole. „După 35 de ani, fertilitatea începe să scadă dramatic. După 42-43 de ani șansele de a obține o sarcină sunt mult mai mici. Există o concepție că procedura de fertilizare poate să depășească vârsta. Nu poate”, spune Ionela Anghelescu.