Crima de pe Calea Victoriei. Adevărata imagine a unui fenomen nerezolvat în România

Femeia ucisă, joi, a depus în luna decembrie 2015 o plângere pentru hărțuire împotriva fostului său iubit, principalul suspect în cazul crimei, și de atunci mai ceruse de două ori ajutorul la 112.

Ea a depus pe 29 decembrie 2015 o plângere, la Secția 1 de Poliție din Capitală, în care acuza că este hărțuită de fostul său iubit.
Potrivit acestora, de la momentul depunerii plângerii, au mai fost făcute două apeluri la numărul de urgență 112 prin care femeia sesiza că este hărțuită de bărbat. Sursele citate spun că aceasta nu a depus însă alte plângeri pentru fapte de amenințare.

Sesizarea făcută la Secția 1 de Poliție a fost înregistrată pentru fapte de hărțuire, iar femeia și fostul său iubit au fost audiați de polițiști. Pe data de 8 aprilie, polițiștii au înaintat dosarul la Parchetul Judecătoriei Sector 1 cu propunerea de clasare.

„Pentru ca fapta să meargă cu propunere de trimitere în judecată era nevoie de mai multe probe, femeia și polițiștii nu au identificat suficiente dovezi. Decizia aparține însă procurorului, el poate întoarce propunerea”, au mai spus sursele citate.

În data de 29 decembrie, când a înregistrat sesizarea pentru hărțuire, femeia ar refuzat să facă cerere pentru emiterea unui ordin de restricție.

„Îi dădea mesaje în care îi spunea „Dacă nu o să fii cu mine, nu vei fi cu nimeni pentru că o să te omor”

Alina Petre, proprietarul magazinului, a povestit că bărbatul era foarte gelos. „A făcut mai multe plângeri pentru hărțuire și amenințare, de când s-au despărțiti o căuta, de două ori a venit la magazin în stare de ebrietate dar nu a făcut scandal, îi dădea mesaje în care îi spunea „Dacă nu o să fii cu mine, nu vei fi cu nimeni pentru că o să te omor”, a declarat Alina Petre pentru MEDIAFAX.

O apropiată a femeii a declarat și ea pentru MEDIAFAX că cei doi erau împreună de anul trecut, iar bărbatul era foarte gelos. Potrivit acesteia, a amenințat-o în repetate rânduri că o omoară și pe ea și pe băiatul ei în vârstă de șapte ani, și o urmărea frecvent stând prin fața magazinului la diferite ore ale zile purtând o șapcă pe cap.

Începând din 2012, persoanele agresate în familie au la dispoziție instrumentul legal al ordinului de protecție, care teoretic le poate proteja de cei care le supun la violențe. Instanța impune agresorului să păstreze o distanță minimă față de victimă și poate chiar să-l evacueze din propria casă pe agresor. Judecătorii sunt obligați să judece aceste cauze în cel mult 72 de ore și să emită ordinul de protecție.

Pe rolul instanțelor ajung în fiecare zi cel puțin 6 dosare în care se cere un ordin de protecție. Potrivit ultimelor date centralizate ale CSM, în perioada în doi ani de la modificarea legii, nu mai puțin de 4.300 de dosare au fost deschise la tribunale și judecătorii, după cum Gândul a scris aici.

Click pentru a mări

Un studiu al Rețelei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor arată că 91% dintre cererile de ordin de protecție provin de la femei și doar 9% de la bărbați. 98% din cazurile luate în considerare pentru emiterea unui ordin de protecție au fost certificate medico-legale emise pentru sub 20 de zile de spitalizare, pentru lovituri și alte violențe, mai arată studiul.

Dintre femeile care depun o astfel de cerere, 11% își retrag plângerea. De multe ori se ajunge în această situație din cauza mentalității și temerii față de o stigmatizare socială. „Bun, rău, e tatăl copiilor” este un principiu care primează în numeroase cazuri în fața unei analize realiste a pericolului. Exemplu elecvent pentru asemenea situație este un bărbat din comuna Lălești, județul Vaslui, care în decembrie 2014 a fost condamnat la 4 ani și jumătate de închisoare, pentru încălcarea în mod repetat a ordinelor de protecție și pentru că își bătea crunt soția și cei șapte copii. Aceștia erau nevoiți să se ascundă într-o groapă săpată în curtea casei, ca să scape de bătăile soțului alcoolic. Când în sfârșit justiția și-a făcut treaba, Judecătoria din Bârlad băgându-l pe agresor la închisoare, reacția femeii bătute crunt atâta timp a fost stupefiantă.

„Bun, rău, era tata la copii. E tată, e altfel în curte. Eu pot să mă duc să tai lemne la pădure? Bărbatul se descurcă altfel, nu e ca femeia. Pentru o palmă? Dar nu se mai ceartă lumea? Prea mult i-a dat”, a spus soția.

Potrivit statisticilor, o femeie este bătută la fiecare 30 de secunde, iar una din patru femei din România declară că a fost victima unei forme de abuz din partea partenerului. Cu toate acestea, potrivit unui sondaj INSCOP, 30% dintre români sunt de acord cu afirmația că „femeile mai sunt bătute și din vina lor”, iar 6,4% susțin că „un bărbat care nu-și bate femeia nu o iubește cu adevărat”, în timp ce 7,3% sunt de acord cu afirmația că „femeia este proprietatea bărbatului”. Potrivit aceluiași sondaj, 8,1% dintre respondenți cred că „bătaia este ruptă din rai”.

Legea care reglementează ordinele de protecție stabilește că:

„Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligații sau interdicții:

a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;

b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;

c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;

d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;

e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;

f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;

g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;

h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora”.

Durata unui ordin de protecție nu poate depăși 6 luni. Cererea pentru un ordin de protecție poate fi introdusă de victimă, dar și de un procuror, de o autoritate locală cu atribuții în protecția victimelor violenței în familie, de reprezentanții furnizorilor de servicii sociale, cu acordul victimei. Cererea este scutită de taxa de timbru judiciar.

Instanțele sesizate cu astfel de cazuri trebuie să le trateze conform regulilor privind cauzele „de urgență”.