CRIZA REFUGIAȚILOR. Cum a ajuns România în „CLUBUL REPETENȚILOR” UE. „Este o atitudine de țară mică, care își trage șapca pe ochi”

România a plecat la război cu Bruxelles-ul, cramponându-se de o cifră – 1.785 de refugiați. A sfârșit prin a accepta, din postura de perdant al unei negocieri politice în care nu a avut nicio miză, o cifră mult mai mare – 1.705 refugiați din primul mecanism de relocare, plus 2.475 de refugiați din prima etapă a celui de-al doilea mecanism de relocare, adică în total 4.180. La ei se vor mai adăuga, negreșit, din 2016, cel puțin alți 2.100 de refugiați, din partea a doua a mecanismului adoptat marți la Bruxelles. Din acest moment, discuția pe cotele de refugiați nu mai poate fi negociată, ele putând fi doar crescute.

Poziția României față de criza refugiaților și de mecanismele de urgență privind relocarea lor, prin cote proporționale, care au fost negociate și decise la Bruxelles, în Consiliul JAI (Justiție și Afaceri Interne), este inexplicabilă, lipsită de logică și de-a dreptul periculoasă în contextul european, au explicat pentru gândul fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu, fostul consilier prezidențial pe probleme de securitate națională Iulian Fota, analistul politic Cristian Ghinea, precum și un cadru universitar, doctor în istorie, care a dorit să își păstreze anonimatul.

„Nu am înțeles niciun moment pozițiile atât de radicale ale președintelui Iohannis, zicând că nu primim niciun azilant mai mult decât cei 1.700. Pentru că acum este într-o postură jenantă. Este o atitudine de țară mică, care își trage șapca pe ochi. Nu e ca și cum vor dispărea oamenii aceia de la graniță, dacă ridici un gard. Nu poți să zici mereu că România este a șaptea țară din UE și să te comporți ca Slovacia. Nu e clar ce am vrut. Am înghițit gălușca, pentru că așa a ieșit la vot. Picăm și în tabără cu repetenții clasei„, evaluează rezultatul obținut la Bruxelles de România, analistul politic Cristian Ghinea, de la Centrul Român de Politici Europene.

Președintele Klaus Iohannis, prim-ministrul Victor Ponta și vicepremierul Gabriel Oprea au făcut un nebănuit front comun, agățându-se cu obstinație de o cifră de refugiați acceptată deja – celebrul plafon de 1.785, peste care România nu poate trece. Deși se știa că Tratatul UE prevede posibilitatea ca o decizie de acest gen să se ia prin vot majoritar, nu doar prin consens, așa cum se întâmpla înainte de Tratatul de la Lisabona, România a insistat să se opună, fără să poată invoca vreun motiv credibil și fără să negocieze ceva cu miză importantă la nivel european, în contul acestei opoziții. A pierdut la vot, după cum arăta dinainte orice calcul aritmetic simplu, nefiind în stare să își adapteze poziția nici în al 12-lea ceas, așa cum a făcut-o Polonia de exemplu, care a votat pentru noile cote de relocare, deși se opusese la fel de vehement, alături de România, Cehia, Slovacia, Ungaria și Letonia.

Din cauza acestei lipse de strategie, astăzi România se vede într-o postură pe care foști oficiali și analiști o consideră fie inoportună, fie de-a dreptul jenantă. Cel mai grav lucru este că țara noastră este acum, fără absolut nicio miză în joc, într-o companie neadecvată, cu „repetenții clasei”, așa cum îi numește analistul politic Cristian Ghinea: Cehia, Slovacia și Ungaria, țări cu o atitudine vădit anti-europeană în perioada recentă, care practică un joc dublu cu UE și cu Rusia, după cum arată fostul consilier prezidențial pe securitate națională Iulian Fota. Din această cauză, România riscă să rateze o poziție favorabilă în dosare mult mai importante care se vor negocia la nivelul UE, precum un nou Acord Schengen sau modificarea instituțională a zonei Euro, crede fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu.

Apoi, există fracturile logice la nivel înalt. Tripleta Iohannis-Ponta-Oprea a invocat până la obsesie plafonul de 1.785 de refugiați, iar România a votat împotriva cotelor suplimentare, doar pentru ca a doua zi președintele Iohannis să declare că cifra impusă de Consiliul UE, la care România s-a opus prin vot, nici nu este chiar așa de importantă pentru țara noastră. „Numărul de refugiați pe care ar urma să-l primească România în realitate nu este mare și nu trebuie să-i primim în următoarele săptămâni, este vorba despre următorii 2 ani. Problema poate fi gestionată ușor în România și cred că este bine să ne arătăm solidaritatea cu celelalte state membre”, a declarat miercuri Klaus Iohannis, înainte să plece la Bruxelles, pentru reuniunea Consiliului European.

„Oameni de bună credință se întreabă la Bruxelles ce i-a apucat pe români, au luat-o razna? Poți să joci dur la Bruxelles, uitați-vă la polonezi sau la unguri, joacă dur pe niște dosare. Dar trebuie să ai niște obiective clare, nu să-ți dea peste ceafă și să-ți zică uite, nu e cum zici tu, e cum zicem noi – iei 4.000, iei 5.000. Apoi acolo hotărârile se iau prin consens, tu votezi împotrivă, apoi ești de acord cu ce s-a decis. Mai înțelegeți ceva? E o nebunie„, a explicat pentru gândul un conferențiar universitar, doctor în istorie, care a dorit să își păstreze anonimatul.

O altă ruptură logică la nivel înalt o constituie poziționarea României în aceeași tabără cu Ungaria, votând împotriva unor cote suplimentare de refugiați, dar purtând în același timp certuri cât se poate de violente verbal, pe relația prim-ministru de la București – ministru de Externe de la Budapesta, pe aceeași problemă a atitudinii față de refugiați.

„Este o poziție, ca și consecințe, confuză, ușor de neînțeles, cu atât mai mult cu cât nu numai că noi am criticat Ungaria, dar la un moment dat Ungaria, prin măsurile luate, în afara cadrului juridic european, dincolo de aspectele morale, s-a situat în afara UE. Deci situarea de facto lângă Ungaria este cel puțin stranie, acolo unde ne-a dus poziția noastră, chiar dacă nu s-a dorit acest lucru”, consideră diplomatic fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu.

Între consecvență și incoerență periculoasă: România, alături de cele mai anti-europene membre UE

Prin poziționarea sa în acest dosar al refugiaților, negociat la Bruxelles, România a ajuns să facă parte dintr-o minoritate nesemnificativă din punct de vedere politic, la nivel european, ba mai mult, care are un discurs anti-european, uneori pro-Rusia.

Fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu poate găsi o singură scuză pentru poziționarea României în aceste dezbateri de la Bruxelles: „Dacă au dorit neapărat să rămână într-o zonă de principialitate, sigur că din acest punct de vedere România a marcat un punct. Dacă judecăm însă poziția din perspectiva consecințelor și a modului în care aceste consecințe pot fi folosite, am rezerve că s-a procedat corect. Faptul că am rămas consecvenți pe o poziție este într-un fel o soluție decentă. Pe de altă parte, și în relațiile internaționale, ca și în drept, funcționează principiul „rebus sic stantibus”, adică ne adaptăm situației de la data când se ia o decizie. Or, din acest punct de vedere, mi se pare relativ inconfortabil faptul că, pe de o parte decizia UE a fost impusă, iar pe de altă parte, politic, ne-am situat alături de un grup nu suficient de onorant din interiorul UE, cu care nu împărtășim interese comune, dacă ar fi să mă gândesc doar la modul în care aceste țări au relativizat situația vizavi de sancțiunile impuse Federației Ruse sau prezența militară a NATO în statele de frontieră precum România„.

Iulian Fota, fostul consilier prezidențial pe probleme de securitate națională, consideră de altfel că asocierea cu cele trei state este cel mai mare pericol în acest moment pentru România: „Mi se pare o problemă că la final ne-am trezit asociați cu țări care au atitudini din ce în ce mai anti-europene. Marea problemă a noastră, ca țară, nu este numărul refugiaților, eu nu sunt panicat, nu văd o catastrofă, cred că putem gestiona situația, avem ce ne trebuie. Cel mai periculos aspect mi se pare asocierea cu cei trei. Sunt state care în mod constant în ultima perioadă au dezvoltat o poziție anti-europeană și chiar anti-occidentală, România nu are ce căuta într-o astfel de companie„.

„Este SF ce poziționare are România, cu consecințe dramatice pe termen lung. La Bruxelles se comentează, la nivelul Parlamentului European, al Comisiei, oamenii sunt cu mari semne de întrebare: ce se întâmplă la București? Ce am avut de câștigat? Absolut nimic. Nici măcar ca principiu. Înțelegeam dacă urmam Polonia, partenerul strategic, dar Polonia a făcut pasul în spate. Te răzbuni pentru Schengen? Tu nu ești un stat în măsură să te răzbuni, nu ai poziția să faci asta. Acolo te duci să negociezi niște poziții, sigur că ai niște interese. Dar mă întreb, care sunt interesele noastre?”, este tranșant profesorul de istorie consultat de gândul.

Cum a ajuns România să „pice ca proasta” în tabăra perdanților, iar Iohannis să dea din colț în colț

„Noi am picat ca fraierii de partea pierzantă a dezbaterii. Să nu uităm că Juncker (președintele Comisiei Europene – n.r.) și ceilalți aveau voturile de săptămâna trecută (Consiliul JAI de pe 14 septembrie – n.r.), dar ne-au făcut, așa, un fel de favor: nu votăm. Și în loc să pleci de acolo cu un plan B, tu vii și zici – mamă, ce i-am bătut, i-am dat cu capul de masă, România a îngropat cotele. Acela a fost momentul stupid, pentru că venea alt consiliu și se putea vota oricând. Cred că ei nu au crezut că se va trece la vot. Au crezut că va fi o dezbatere grea și că Juncker și Comisia vor evita votul, ca să nu dezbine UE. Cred că l-au subestimat pe Juncker, care este un președinte al Comisiei mult mai politic decât ceilalți și nu are niciun fel de greață să treacă la vot. Și nu și-au dat seama cât de minoritară e România în această dezbatere. Au rămas numai patru care au votat contra, ceea ce e copleșitor ca pondere și înseamnă că ne-am plasat într-un grup foarte minoritar, pe o dezbatere foarte importantă„, explică Cristian Ghinea.

„Singura noastră scuză este că se obișnuia să nu se voteze în Consiliul JAI„, mai arată Ghinea, explicând însă că această procedură nu mai este însă obligatorie după Tratatul de la Lisabona, chiar dacă „foarte puține decizii s-au luat prin vot în Consiliul JAI”.

„Dar chestia este acolo, în Tratat, și din moment ce s-a pus problema, de când a venit Comisia cu această propunere (a cotelor de refugiați), se știa că se poate vota. Dacă știi că se poate vota, începi să numeri voturile, asta ar fi reacția normală. Și când vezi că dacă Germania, Franța, Spania, Italia – și ai făcut deja multe procente din populația UE – zic o chestie, ei pot vota„, adaugă Ghinea.

Fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu arată că discuțiile privind refugiații se poartă de un an la Bruxelles, iar în luna iunie s-a ajuns la un prim acord politic asupra unui mecanism de relocare a 40.000 de refugiați, bazat pe cote voluntare, la care România a acceptat 1.705 persoane extracomunitare aflate deja în Grecia și Italia. Ulterior, pe baza acestui acord, au început să se discute cifre mai mari, iar România știa acest lucru.

„Cred că a fost o problemă de comunicare destul de stângaci tratată, pentru că de la nivelul conducerii statului s-a ieșit cu o cifră fixă, deși mulți știam de faptul că se rediscută cifre de refugiați mult mai mari„, consideră Cristian Diaconescu.

Iulian Fota arată că negocierea României nu a funcționat la Bruxelles și că ne-am poziționat greșit, fără să ținem cont că Polonia și-a reconsiderat poziția, iar Ungaria a fost practic dur sancționată, prin decizia de marți. Astfel, președintele Klaus Iohannis a ajuns într-o postură „delicată”.

„De ce nu am negociat mai bine? Este o întrebare pe care instituțiile statului trebuie să și-o pună și să-și dea un răspuns în interior, nu am pretenția să o facă public. Eu nu cred că tot mecanismul de negociere cu UE a funcționat corespunzător și din păcate l-a pus și pe președinte într-o postură delicată. Statul român nu a intuit, deși avea posibilitatea, modul în care va fi abordată această chestiune. De la început ne-am poziționat prost”,spune Iulian Fota.

Fostul consilier prezidențial dă exemplu Polonia, care și-a dat seama ce se întâmplă în timpul negocierilor și a susținut până la urmă cotele. În același timp, Ungaria a fost pedepsită tehnic prin decizia de marți, nemaifiind considerată națiune-front în criza refugiaților și intrând în sistemul de cote, spre deosebire de Italia și Grecia. „După ce că rămâne cu refugiații pe care îi are, trebuie să mai ia și de pe la alții. Cred că este o sancționare tehnică a guvernului Orban, pentru atitudinea anti-europeană adoptată. Ungaria a fost pusă oarecum pe coji de nucă„, crede Fota.

Bâlbâiala lui Klaus Iohannis în jurul cifrelor nu este iertată de cadrul universitar consultat de gândul: „În momentul în care președintele ieșea prima oară cu acea cifră de 1.705 refugiați, acum trei săptămâni, la Bruxelles deja cu 40 de ore înainte se decisese asupra unei alte cifre și s-a comunicat. La 30 de ore după ce a ieșit președintele, Comisia a ieșit și a anunțat oficial acele cifre. A fost cum nu se poate mai neinspirat”.

Ce urmează pentru România: rămâne cu „neadaptații” sau face pasul către viitorul „federal” al UE

În acest moment, discuția privind cotele de refugiați este închisă la Bruxelles, decizia fiind „bun luată”, după cum a recunoscut și președintele Klaus Iohannis miercuri. Ea nu va mai fi reluată și nici renegociată, a explicat președintele României, în ciuda speranțelor nutrite în mod public de prim-ministrul Victor Ponta.

Prin pasul înapoi făcut miercuri de Iohannis pe această temă, România dă semne că intră pe făgașul european corect, oricât de penibil arată această repoziționare bruscă. „Ieșirea de astăzi este inteligentă. Era o mare capcană să începem, alături de state precum Slovacia sau Cehia, să ne luptăm cu UE, mai ales că unii de la noi din păcate o vor. Mi se pare un pericol și o capcană ce fac unii, acest spirit de frondă împotriva UE„, consideră Iulian Fota.

Fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu arată că România trebuie să se concentreze acum pe dosarele mult mai importante care vor urma să fie negociate la Bruxelles și pe care riscăm să le ratăm, din cauza inadecvării dovedite în problema refugiaților. „România trebuie să-și facă mult mai vizibile capacitățile pe proiectele ulterioare ale UE, în ceea ce privește întărirea Frontex, paza frontierelor exterioare, statele de origine. Cramponarea pe cifre, chestiunea cotelor este depășită în acest moment. Situația se complică extrem de serios, la orizont se prefigurează două decizii foarte complicate – un nou acord Schengen și o zonă Euro mult mai puternic instituționalizată. Deci mai avem în a fi extrem de interesați pentru o poziție a României de substanță și din acest punct de vedere important este să stăm alături de partenerii din nucleul dur al UE, pentru că izolarea României indiferent pe ce criterii în acest moment ne poate face rău„, explică fostul șef al diplomației de la București.

Iulian Fota consideră că asistăm la un moment istoric pentru UE, pe care România nu trebuie să îl rateze, având în acest moment două variante: fie merge înainte cu UE, fie rămâne la braț cu „neadaptații”.

„Care este semnificația politică a acestui moment? Bruxelles-ul face în acest moment un pas foarte important către Statele Unite ale Europei. Este un vot atipic, este prima oară când o problemă de suveranitate națională, care până acum era tratată numai pe bază de consens, este tranșată pe baza votului majoritar. Deci intrăm într-o nouă etapă de dezvoltare a UE, facem pasul spre modelul federal, Comisia Europeană devine din ce în ce mai mult un Guvern al UE. În momentul ăsta avem două variante. Susținem următoarea etapă de dezvoltare a UE, cum cred eu că a înțeles Polonia și și-a dat seama că nu poate fi în partea cealaltă și s-a pliat. Sau ne vom poziționa în rândul unor neadaptați, care se vor țărăni, cu ghilimele de rigoare, cu UE, neînțelegând momentul istoric pe care UE trebuie să îl treacă„, explică fostul consilier prezidențial.

Analistul Cristian Ghinea avertizează că România s-ar putea trezi în postura de a mulțumi pentru existența cotelor obligatorii și că mai bine s-ar pregăti cum trebuie pentru gestionarea refugiaților: „Cred că ar trebui să ne pregătim cum trebuie pentru oamenii care vor veni, probabil că nu vor veni atâția câți sunt prevăzuți în cotă, și să mai așteptăm să vedem ce se întâmplă. Să vedem ce se acumulează în Serbia și Macedonia, pentru că eu cred că la un moment dat (refugiații) o vor lua și spre România. Și atunci o să fim mulțumiți că există cote, ca să mai ia și alții din ei„.