Cum a cerut Vântu să fie înștiințat că dosarul său va fi soluționat favorabil: aprinderea unui trabuc, semn cu pălăria în autobuz și lovituri într-un sac de box

Publicat: 18 03. 2014, 15:32
Actualizat: 01 02. 2019, 23:42

Fostul președinte al Federației Române de Box Rudel Obreja a fost trimis în judecată în dosarul în care este acuzat că ar fi cerut un milion de euro de la Sorin Ovidiu Vîntu, pentru a interveni la judecători de la instanța supremă, în dosarul privind favorizarea lui Nicolae Popa.

Procurorii Secției de combatere a corupției l-au trimis în judecată, în stare de arest la domiciliu, pe Rudel Obreja, fost președinte al Federației Române de Box, pentru infracțiunea de trafic de influență, dosarul urmând să fie judecat de Tribunalul București, arată marți Direcția Națională Anticorupție, într-un comunicat de presă.

Rudel Obreja declara în 13 februarie că denunțătorul din această cauză este Sorin Ovidiu Vîntu, iar dosarul ar fi urmarea unei „înscenări” a acestuia.

În 24 ianuarie, Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat definitiv de instanța supremă la doi ani de închisoare cu executare în dosarul favorizării lui Nicolae Popa, care fusese condamnat în 2006 în legătură cu prăbușirea FNI.

Procurorii DNA arată, în rechizitoriul trimis instanței, că în vara anului 2013, Rudel Obreja ar fi luat legătura cu o persoană (martor în cauză), pe care ar fi rugat-o să îi intermedieze o întâlnire cu denunțătorul, susținând că avea intenția să îi propună o „afacere”. Denunțătorul ar fi transmis că îl așteaptă pe Obreja la locuința sa.

„În consecință, în cursul lunii septembrie 2013, Obreja Rudel l-ar fi întrebat pe denunțător dacă era interesat de o anumită dată calendaristică. Denunțătorul ar fi făcut legătura dintre acea dată calendaristică și un proces penal în care primise o condamnare cu pedeapsa închisorii, fiind inculpat pentru o infracțiune de favorizarea infractorului, dosar în care recursul urma să fie judecat la Înalta Curte de Casație și Justiție, în jurul acelei date. Denunțătorul ar fi afirmat că era interesat de ceea ce putea să îi comunice inculpatul. În finalul întrevederii, cei doi ar fi stabilit o nouă întâlnire, în data de 15 octombrie 2013”, au precizat procurorii.

Denunțătorul ar fi declarat că, inițial, ar fi interpretat propunerea lui Obreja ca fiind o ofertă de informații pe care ar fi putut să le folosească, ca probe, în apărarea sa, în procesul de la ICCJ.

În 15 octombrie 2013, înainte de întâlnirea cu Obreja, denunțătorul l-ar fi chemat la locuința sa pe avocat său, pentru a putea să aprecieze dacă informațiile pe care urma să le primească puteau să îl ajute în strategia de apărare concepută în dosarul respectiv.

„Discuția pe care ar fi avut-o cu inculpatul Obreja Rudel ar fi relevat însă o altă conotație a acestei «propuneri de afaceri», solicitarea inculpatului vizând obținerea sumei de 1.000.000 euro în schimbul influenței pe care a susținut că ar fi putut să o exercite asupra judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru obținerea unei soluții de achitare a denunțătorului”, au arătat procurorii în rechizitoriu.

Potrivit anchetatorilor, Rudel Obreja ar fi impus să primească suma de un milion de euro în două tranșe, respectiv 200.000 de euro înainte de pronunțarea hotărârii și 800.000 de euro după obținerea soluției de achitare.

„În ziua de 15.10.2013 nu s-au discutat detalii legate de momentul sau modalitatea în care banii urmau să intre în posesia lui Obreja Rudel și acesta nu a precizat dacă intenționa să împartă banii și cu alte persoane. De asemenea, inculpatul nu a oferit niciun indiciu cu privire la identitatea persoanei prin intermediul căreia ar fi intervenit pe lângă judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție”, potrivit DNA.

Rudel Obreja ar fi propus ca următoarea întâlnire să aibă loc în perioada 15-20 decembrie 2013, când ar fi urmat să ofere alte detalii legate de intervenția sa pe lângă judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție.

„Ca o dovadă a realității susținerilor inculpatului, denunțătorul ar fi solicitat să i se comunice numele judecătorilor din completul care fusese învestit cu judecarea dosarului său. A considerat în acel moment că era o dovadă suficientă întrucât informația respectivă nu era publică și el personal nu avea cunoștință de componența completului de judecată. Obreja Rudel ar fi fost de acord să facă dovada posibilității sale de a realiza intervenția pe lângă judecători, susținând că va furniza informația solicitată”, au mai arătat procurorii.

Imediat după întâlnirea pe care a avut-o cu Obreja în 15 octombrie 2013, denunțătorul l-ar fi informat pe avocatul său, care nu a asistat la discuție, că vrea „să aducă la cunoștința autorităților judiciare propunerile primite în ziua respectivă”, susțin procurorii.

În 12 noiembrie 2013, Rudel Obreja ar fi reiterat discuția referitoare la subiectul pe care îl abordase în întâlnirile anterioare. În acest context, Obreja ar fi susținut că persoana cu care se afla în contact și care exercita intervenția pe lângă judecători ar fi fost îngrijorată de faptul că denunțătorul era implicat într-un scandal mediatic recent, situație care nu era convenabilă „aranjamentelor” privind dosarul penal, deoarece autoritățile statului sau presa ar fi putut să îl monitorizeze pe denunțător în perioada respectivă.

„În pofida îngrijorării exprimate, inculpatul a afirmat că atât el, cât și persoanele implicate în soluționarea favorabilă a dosarului puteau realiza în continuare intervenția promisă. Obreja Rudel a susținut că putea afla numele judecătorilor din complet cu o săptămână înainte de primul termen de judecată, însă denunțătorul nu a fost de acord cu această «garanție», deoarece într-un asemenea termen informația era mult prea ușor de aflat de către orice persoană”, se mai arată în documentul citat.

Întrebat de Obreja ce „garanții” ar putea să îi dea, denunțătorul i-ar fi sugerat ca persoana implicată în realizarea interveniei să facă în public anumite gesturi prestabilite, cum ar fi „aprinderea unui trabuc, un semn cu pălăria în autobuz sau trei lovituri consecutive în sacul de box într-o sală de sport”.

„Obreja Rudel a evitat să dea un răspuns, susținând că s-ar putea ca persoana respectivă să refuze să se expună într-o asemenea modalitate, dar i-a promis că va transmite mai departe solicitarea sa”, au precizat procurorii.

La aceeași întâlnire, Obreja a reiterat pretenția de a primi un milion de euro, în două tranșe, respectiv 200.000 de euro fără nicio garanție și 800.000 de euro într-o modalitate care să presupună oferirea unei garanții pentru ambele părți implicate.

„Modalitatea prin care Obreja Rudel dorea să confere această garanție era aceea că suma de 800.000 euro trebuia să fie ținută o perioadă de câteva zile de către unul sau doi oameni de încredere ai lui sau, chiar de el însuși, în prezența unor oameni de încredere ai denunțătorului, astfel încât, dacă se pronunța hotărârea favorabilă, banii rămâneau la inculpat iar, în caz contrar, suma de bani îi era returnată în întregime denunțătorului”, au mai scris procurorii în rechizitoriu.

Referindu-se la această modalitate de oferire a garanției, Obreja ar fi folosit expresia „să asigurăm banii” ori „să securizăm banii”.

„În principiu, denunțătorul a fost de acord să remită întreaga sumă de bani pretinsă, cu condiția de a primi dovada implicării unei persoane în măsură să decidă hotărârea judecătorească favorabilă. Denunțătorul a propus și o altă modalitate de a «asigura banii», prin depunerea lor într-un cont bancar în care să se poată opera numai cu două semnături simultane, urmând ca fiecare dintre cei doi interlocutori să își desemneze semnatarul. Această propunere a fost refuzată de inculpatul Obreja Rudel. În finalul discuției, au stabilit o nouă întâlnire”, potrivit DNA.

În 10 ianuarie 2013, Rudel Obreja ar fi afirmat că în dosarul penal în care denunțătorul era inculpat ar fi sosit o hârtie de la „servicii”, despre care a susținut că îi era nefavorabilă, sugerând că avea această informație de la persoana pe lângă care făcea intervenția.

„Denunțătorul s-a interesat despre conținutul acestei «hârtii» sau măcar de la ce instituție provenea înscrisul respectiv, însă inculpatul Obreja Rudel nu a putut să-i ofere nicio informație. Totodată, inculpatul i-a transmis, din partea persoanei pe lângă care făcea intervenția, că trebuia să solicite o amânare la primul termen de judecată din ianuarie 2014”, susțin procurorii.

În acest moment al discuției, denunțătorul i-ar fi atras atenția lui Obreja că primul termen de judecată avusese loc chiar în 10 ianuarie și că deja instanța de judecată amânase judecarea cauzei. În acest context, susțin procurorii, denunțătorul i-ar fi reproșat lui Obreja că nu era la curent cu situația dosarului penal, „exprimându-și bănuiala că era victima unei escrocherii”.

„Obreja Rudel a negat și a promis că se va interesa care era motivul pentru care persoana pe lângă care făcea intervenția i-a comunicat în mod eronat data primului termen de judecată, susținând că va reveni în scurt timp cu niște răspunsuri plauzibile”, a precizat DNA.

În 23 ianuarie 2014, denunțătorul s-a întâlnit din nou cu Obreja, care ar fi susținut că persoana pe lângă care intervenea dorea să solicite un nou termen de judecată și era sigură că i se va aproba amânarea cauzei.

„I-a transmis că intervenția era sigură dacă denunțătorul obținea amânarea cauzei, deoarece posibilitatea de a «aranja» soluția exista doar în situația în care intrau în vigoare noul cod penal și noul cod de procedură penală, începând cu data de 1 februarie 2014. Obreja Rudel a propus ca, din acel moment, să țină legătura cu denunțătorul printr-un intermediar”, au precizat procurorii în rechizitoriu.

În 24 ianuarie 2014, deși denunțătorul a solicitat amânarea cauzei, completul de judecată a respins cererea și a pronunțat decizia, în aceeași zi. Instanța a respins recursul declarat în cauză, denunțătorul fiind încarcerat pentru executarea unei pedepse definitive cu închisoarea, au mai arătat procurorii.