Cum s-a rezolvat românește un conflict izbucnit într-o școală din Pitești din cauza unui elev cu ADHD. Șeful CNCD: „Cerința părinților de a fi îndepărtat copilul este una discriminatorie”

Trei zile consecutiv, de luni până miercuri, elevii din clasa a 7-a B de la Școala „I.L. Caragiale”,împreună cu părinții lor, au protestat în holul de la intrarea în instituția de învățământ, cerând ca un coleg de-al lor să fie transferat la o altă scoală. Copilul în cauză suferă de tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) și, susțin elevii, ar fi fost violent și i-ar fi amenințat cu moartea.

Inspectorul școlar general al ISJ Argeș, Dumitru Tudosoiu, a declarat, pentru corespondentui Mediafax, că joi elevii au intrat la ore, iar elevul contestat a primit scutire medicală până când va ajunge la o clinică din București unde are o programare pentru o evaluare medicală.

„Așteptăm rezultatele evaluării medicale pe care sper ca familia să ni le pună la dispoziție și, în urma acestei evaluări, părinții să agreeze ideea de a merge către un învățământ special, asta dacă recomandarea medicului este în sensul acesta sau către învățământ la domiciliu. Facem eforturi pentru integrarea copilului și respectarea drepturilor lui, dar și pentru respectarea drepturilor celorlalți copii din clasă. Cred că factorul determinant care va lua o decizie este până la urmă familia copilului, iar dacă vor asculta sfatul nostru, s-ar putea să ajungem la concluzia că cel mai bine pentru copil este să meargă în altă unitate de învățământ”, a spus Dumitru Tudosoiu.

Inspectorul școlar general a menționat, de asemenea, că pentru perioada în care au refuzat să intre la ore, elevii clasei respective au primit absențe și vor fi sancționați cu scăderea notei la purtare.

„Noi am înțeles semnalul de alarmă pe care părinții l-au tras și am acționat ca atare și cu toate mijloacele legale. Părinții trebuie să înțeleagă că, pe un principiu corect al acțiunii și interacțiunii, există și această chestiune a numărării absențelor și a scăderii notei la purtare. Acest protest nu avut o bază legală și a produs bulversare la nivelul clasei și la nivelul școlii. Trebuie să înțeleagă, de asemenea, că este nevoie de consiliere pentru toți cei 29 de copii afectați emoțional de acest subiect, au protestat împotriva unui coleg de-al lor, lucru care pentru vârsta lor nu știu cât de mult le face bine, iar eforturile acestea trebuie să le facem din nou împreună, scoală și familie, pentru bunul mers al școlii și copiilor”, a spus Dumitru Tudosoiu.

Totodată, ISJ Argeș arăta, într-un comunicat de presă, că a organizat, alături de inspectorul teritorial, cu reprezentanți ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Argeș, cu directorul și colectivul cadrelor didactice de la școală, pe întreaga durată a anului școlar trecut, întâlniri cu părinții elevilor din clasa a 7-a B, cu părinții elevului care ar avea probleme de sănătate, cu psihologul școlar și cu psihologul desemnat de DGASPC Argeș.

„În cadrul acestor întâlniri i-am invitat pe părinții și profesorii care predau la acea clasă să asigure un climat propice derulării activității instructiv-educative, să-și manifeste disponibilitatea și deschiderea spre promovarea interesului superior al minorului dar și al celorlalți minori participanți la actul educațional. În acest sens, am recomandat părinților și psihologului să însoțească minorul în timpul programului școlar, am discutat și am obținut acordul părinților celorlalți elevi de a accepta prezența minorului însoțit la orele de curs, am invitat părinții celorlalți elevi din clasă la toleranță, considerând că s-au făcut eforturi din partea tuturor celor implicați pentru integrarea elevului. De asemenea, recomandarea noastră către familia minorului a fost pentru o nouă reevaluare medicală, iar din discuțiile purtate recent am aflat că, deși familia și-a luat această obligație, respectivul lucru nu s-a petrecut până în acest moment, urmând a se face în cursul săptămânii viitoare. Până la această evaluare, elevul este scutit medical la domiciliu”, arăta ISJ Argeș.

Psihologul școlii din Pitești aruncă însă vina asupra părinților, susținând că ceilalți elevi din clasa în care învață băiatul respectiv sunt traumatizați.

„Acest elev are un comportament deosebit de violent, pe care nu și-l poate controla, fapt care mă face să cred că problemele lui sunt de natură neuropsihiatrică. Și-a amenințat în nenumărate rânduri colegii că îi va spinteca ori că îi omoară. Copiii plâng, sunt traumatizați. Elevul trebuie să ajungă la un neuropsihiatru. Părinții trebuie să înțeleagă importanța acestui aspect. Fără intervenție medicamentoasă toate eforturile sunt nule”, a declarat psihologul școlii, Simona Mosoia.

„Ca orice adolescent a avut și ieșiri copilăroase, dar nu reacții ca cele de care este acuzat”

Tatăl elevului de la Școala „I.L. Caragiale” din Pitești, pe care colegii îl acuză că îi agresează, susține că fiul său nu a avut niciodată un comportament violent sau un vocabular agresiv acasă.

„Băiatul meu este acum într-un program de recuperare care va dura până se va lămuri situația existentă. Mergem cu el, ca și până în prezent, atât la psiholog și la psihiatru. Colegii îl acuză de mai multe fapte și l-au exclus din colectivitate. Acasă cu noi niciodată nu a fost agresiv, nici măcar din punct de vedere verbal. Ca orice adolescent a avut și ieșiri copilăroase, dar nu reacții ca cele de care este acuzat. Nu spun că tot ce am auzit de la colegii de clasă despre el sunt minciuni, dar copii sunt provocatori”, a spus Viorel Rizoiu.

Tatăl spune că după ce l-a adoptat, băiatul a fost nevoit să treacă prin mai multe operații care l-au afectat psihic. Dar spune că nici colegii nu l-au ajutat să se integreze în colectivitate ci, dimpotrivă, l-au îndepărtat.

„De 8 ani de când l-am luat am știut că are mici probleme de sănătate, cu care s-a născut. În mediul pediatru a fost diagnosticat cu ADHD. La 9 ani a avut două operații inghinale, care i-au afectat mersul, iar de aici s-a pus o amprentă asupra lui și psihic. De atunci am tot stat din spital în spital. Probabil s-a rupt legătură cu copiii, cu mediul normal. În copilărie știa să se joace. După multele probleme de sănătate n-a știut să se facă înțeles. Nu a știut să-și mai facă prieteni. Nu vreau să acuz pe nimeni. Nimeni nu e perfect”, susține bărbatul.

Viorel Rizoiu a explicat că se ocupă permanent de sănătatea fizică și psihică a copilului și că așteaptă chiar un nou diagnostic al celor mai recente teste efectuate.

„Nu-l lăsăm din mână. De la școală e scutit medical 10 zile. Apoi, mai vedem. Nu stăm cu mâinile în sân. Peste două săptămâni vor veni niște rezultate de la un institut din București cu privire la diagnostic, dar nu vreau să comentez acum”, a spus tatăl copilului.

CNCD: „Credem că se impune medierea acolo, dar, cu siguranță, cerința părinților de a fi îndepărtat copilul este una discriminatorie”

Președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Csaba Asztalos, a declarat, pentruGândul, că CNCD nu s-a autosesizat și că nu a primit deocamdată nicio plângere cu privire la acest caz. Totuși, medierea se impune în această situație, iar demersul părinților elevilor din acea clasă este, cu siguranță, unul discriminatoriu.

„Credem că se impune medierea acolo, dar, cu siguranță, cerința părinților de a fi îndepărtat copilul este una discriminatorie”, a spus Asztalos.

Potrivit președintelui CNCD, avem de-a face cu un caz de discrminare. În viziunea sa, „școala trebuia să asigure un profesor de sprijin pentru acel copil”, iar soluția nu este îndepărtarea sa de la clasă.

„Aici e nevoie de o mediere. Ar trebui să se asigure un profesor de sprijin pentru această clasă, pentru acest copil, dar cu siguranță soluția nu este de îndepărtare a acestui copil din educația de masă din acea clasă. Conform evaluărilor, din ce am citit în presă, i se recomandă urmarea unor cursuri într-o școală de masă. O posibilă îndepărtare ar fi o situație de discriminare”, a afirmat Asztalos.

În acest sens, Asztalos a explicat că, dacă recomandarea specialiștilor pentru un copil cu ADHD este „în sensul în care poate urma și trebuie să urmeze cursurile unei școli de masă, atunci acest lucru este dreptul său și este chiar obligatoriu și orice îndepărtare sau orice excludere, restricție constituie o formă de discriminare”.

Întrebat cum ar trebui procedat în astfel de cazuri, președintele CNCD a subliniat că, în primul rând, nu trebuia să se ajungă în această situație de conflict.

„Trebuia o mediere și un sprijin încă din momentul inițial pentru că acum, după toate aceste evenimente, relațiile în clasă și între părinți, părinții copilului și ceilalți părinți sunt afectate și nu va fi simplu să se desfășoare actul educațional în urma acestor evenimente. Trebuie să se intervină în continuare cu mediere în gestionarea acestei situații de conflict”, a conchis Asztalos.

Psiholog: Izolarea nu este o soluție

Psihologii consideră că în cazul ADHD nu este recomandată izolarea și că aceasta nu se manifestă prin agresivitate și violență.

„ADHD este o tulburare atipică de dezvoltare și funcțiile executive sunt afectate. Ce se întâmplă la exterior? Apare un deficit de atenție și o hiperactivitate. Acești copii au o dificultate în a-și controla impulsul. Ei funcționează foarte bine pe recompensă imediată și au o toleranță foarte mică la frustrare și la gratificare, le este foarte greu să aștepte gratificarea. Și-atunci, practic, ei își controlează greu impulsul de a acționa. Ei nu sunt agresivi sau violenți, ci, pur și simplu, au o dificultate în a aștepta. Și-atunci ei nu își pot controla impulsul și se duc să ia”, a explicat, pentru Gândul, psihoterapeutul Bogdana Bursuc.

Aceasta susține că, din exterior, oamenii găsesc, deseori, ușurința de a pune etichete, iar acest lucru poate afecta foarte mult din punct de vedere psihologic.

„Noi, din afară, spunem foarte frecvent că e agresiv sau că e violent, dar nu e vorba de așa ceva. Este pur și simplu dificultatea lor neurologică de a-și controla tendința sau impulsul acesta. Punem foarte ușor etichete: ești obraznic, ești nepoliticos, ești agresiv, dar, în spate nu e o intenție agresivă. Dacă ne gândim la copiii mai mici, când au ei un an, doi și încă nu știu să își controleze impulsul și tu le spui că nu au voie și ei tot se duc sau bagă mâna în castron înainte să îi dai castronul”, susține psihoterapeutul.

Tratamentul pentru ADHD se traduce printr-un antrenament psihologic care se face cu copilul și cu familia și cu cadrele didactice este și ar trebui să se concretizeze în efortul de a-i facilita copilului să funcționeze în mediu în condițiile în care el are această dificultate.

Mai mult, Bogdana Bursuc explică importanța participării și integrării acestor copii în cadrul unor școli normale și susține că izolarea nu este o soluție care să îi ajute în vreun fel pe cei afectați de tulburarea ADHD.

„Participarea acestor copii la ore în școli normale este un lucru care se recomandă. Ei nu sunt niște copii care merită izolați din diverse motive. Ei nu au deficit mental, nu au retard, nu e vorba despre asta, ci pur și simplu au nevoie de niște condiții care să le permită să funcționeze așa cum sunt. Aceste condiții trebuie create de cadrele didactice. Ce se întâmplă la noi este că aceste cadre didactice nu știu prea multe despre această tulburare, nu știu cum să creeze aceste condiții și sunt depășite de astfel de cazuri. Nu au pregătirea necesară. Ei nu sunt de blamat, dar, pe de altă parte, în momentul în care îți vine un astfel de copil în clasă ar trebui să te interesezi, pentru binele tău și al clasei”, spune Bogdana Bursuc.

Psihologul vorbește și despre situațiile în care chiar profesorii, văzându-se față în față cu un copil mai dificil de gestionat, din pricina lipsei lor de abilitate didactică, pun imediat eticheta de ADHD. Se dovedește, de multe ori, în urma controalelor, că acel copil nici măcar nu suferă de această tulburare. De multe ori, această etichetă se pune pe comportamente pe care nu le putem gestiona.

„Noi, ca și adulți, suntem responsabili de gestionarea comportamentelor problematice. Comportamentele copiilor care sunt problematice au doar o funcție ca să le aducă lor niște beneficii de care au nevoie: atenție, jucării, socializare, amuzament. Și, unele comportamente, într-un anumit context, nouă ni se par nepotrivite, dar pentru copil ele sunt, de fapt, niște instrumente. Și-atunci, noi, ca adulți, nu trebuie să-i spunem că e obraznic, să-l punem la colț, ci trebuie, de fapt, să identificăm care este nevoia copilului și să-l ajutăm, să îi dăm alte instrumente care să-i satisfacă nevoia. Sau, pur și simplu, să îl ajutăm să își dezvolte această toleranță la gratificare: „Ok, ai nevoie de asta, dar nu primești acum, primești peste câteva ore”. Deci, cumva, copilul trebuie să învețe de la noi. Dacă noi, pur și simplu le punem o etichetă și le spunem că sunt agresivi, că sunt obraznici, îi mutăm dintr-o clasă și ajung în altă clasă și acolo la fel…

Copilul este afectat de ceea ce i se spune și ceea ce se întâmplă cu el. Odată ce îi pui o etichetă, deja el se identifică, în timp, cu eticheta. Pe el îl afectează mult mai mult decât îl afectează pe un adult. Fără să vrem, ne modificăm noi comportamentul față de el. Unui copil foarte bun și foarte cuminte îi zâmbim mai mult, suntem mai blânzi cu el. Dacă este un copil agresiv, ne uităm mai urât la el și asta deja influențează tot, și relația, și comportamentul”, concluzionează Bogdana Bursuc.