Cum sunt verificați polițiștii? Teste psihologice vechi de peste 40 de ani, fără licență și care se găsesc pe Google. 100 de exemple relevante din grila de testare

Informația este confirmată de Dumitru Coarnă, președinte SNPPC, precum și de Cosmin Andreica, președintele Sindicatului Polițiștilor Europeni „EUROPOL. „Sunt într-adevăr întrebări din bateria de testare psihologică, însă mi-e greu să spun pentru ce categorie de personal”, a declarat Coarnă, pentru Gândul, precizând că există grile diferite de testare în funcție de grade. 

„Testarea psihologică în MAI a ajuns să fie o formalitate”, a declarat, pentru Gândul și Cosmin Andreica, președintele Sindicatului Polițiștilor Europeni „EUROPOL”. 

Mai mult el acuză că situația este păstrată intenționat, în acest stadiu, de șefii din poliție. 

EXTERNE Un om al străzii din Germania a trecut de la agonie la extaz și invers, după ce a primit o MOȘTENIRE mare. S-a îmbătat și a pierdut banii într-o gară

20:00

ACTUALITATE Victor Ponta: „Nu am dat BANI să-l cunosc pe Trump. Sunt mai zgârcit”

19:30

„Ce este și mai grav este că, în prezent, este utilizată de șefi ca instrument împotriva polițiștilor incomozi. Spun asta în condițiile în care psihologii se află în subordinea inspectorilor șefi, iar aceștia le dictează pe cine să evalueze psihologic. În 99% din cazurile în care șeful indică testarea unui subordonat, pentru acele persoane se stabilește că nu mai corespund cerințelor de ocupare a postului, astfel că, de cele mai multe ori, li se retrage armamentul din dotare, sunt mutați abuziv și, uneori, hărțuiți sau stigmatizați în fata colegilor. Bateria de teste este folosită din 1970 și nu mai corespunde cu realitățile societății în care trăim. Permite ca persoane cum ar fi  criminalul de la coaforul din zona Perla sau agresorul minorilor din Drumul Taberei să rămână în sistem”, a declarat, pentru Gândul, Cosmin Andreica. 

Ministrul de Interne, Carmen Dan, a cerut, marți, refacerea întregii proceduri de testare, după verificările efectuate ca urmare a arestării polițistului suspectat de pedofilie, pentru că, în majoritatea unităților Poliției, se folosesc teste psihologice fără licență. 

„Am discutat astăzi (marți, n.r.) cu șeful centrului de psihologie din cadrul Ministerului și am cerut ca împreună cu celelalte departamente cu competențe să refacă întreaga procedură prin care se organizează activitatea de testare în Minister. Aceste testări trebuie să fie însoțite de fișe de cunoaștere, întocmite de superiorii ierarhici. În plus, este sarcina structurilor de integritate și a celor de protecție sa dețină informații despre posibilele vulnerabilități ale unui angajat. Toate aceste aspecte, coroborate, oferă o imagine completă despre vulnerabilitățile unui angajat. Cu această ocazie, am aflat cu stupefacție că în majoritatea unităților din Poliția Română se folosesc teste psihologice fără licență. (…) Anul acesta urmează să încadrăm în Minister 7.000 de oameni. Am transmis un avertisment foarte clar și structurilor de protecție internă și de integritate să accentueze verificările pe care aceștia le fac pe linie de personal”, a declarat ministrul Carmen Dan, în cadrul unei declarații de presă.

În prezent, testarea psihologică pentru angajații MAI cuprinde un set de exerciții destinate identificării nivelului de inteligență al celui investigat, urmat de un set de 100 de întrebări pentru stabilirea profilului său psihologic. Un astfel de test durează aproximativ 2 ore, iar întrebările sunt astfel construite încât repetă aceleași idei, formulate diferit, la un interval anume, în încercarea de a elimina tentativele de influențare a rezultatului. Testarea psihologică este urmată de un interviu realizat de psihologul unității care durează, cu aproximație, 5 minute, susțin surse din Poliție. O altă problemă ar fi și numărul psihologilor, un specialist testând aproximativ 1.000 de politiști. 

Pentru rezultate mai bune, psihologul ar trebui să fie mai aproape de polițiști, să intre în contact cu aceștia frecvent,  pentru a-i putea cunoaște mai bine. În realitate, polițiștii se întâlnesc cu psihologul o dată la 3 ani.

Psiholog: Nicio testare psihologică nu poate, niciunde în această lume, să evidențieze persoana în toată acuratețea ei 

De cealaltă parte, psihologii spun că este  imposibil ca un astfel de test să dezvăluie înclinațiile sexuale ale celui intervievat. Totuși, testarea poate să scoată la iveală un profil psihologic înclinat spre violență, depresie sau acțiuni antisociale.

Iată cum arată unele dintre problemele date polițiștilor la testarea psihologică și care, în funcție de răspunsuri, ar trebui să indice personalitatea acestuia:

Răspundeți cu DA sau NU

    Spun adesea „da” când aș vrea să spun „nu”
    Îmi apăr drepturile fără a le încălca pe ale altora
    Prefer să ascund ceea ce gândesc sau ceea ce simt dacă nu cunosc bine persoana cu care vorbesc
    Sunt mai de grabă o persoană autoritară și decisă
    În general, cred că este mai ușor și mai abil să acționezi prin persoane interpuse, prin intermediari, decât direct
    Mă tem să critic oamenii și să le spun  ce gândesc.
    Nu îndrăznesc să refuz anumite sarcini, chiar dacă nu intră în atribuțiile mele.
    Nu mă tem să-mi exprim părerea chiar dacă acest lucru este primit cu ostilitate.
    Când are loc o dezbatere prefer să stau de-o parte, pentru a vedea în ce sens, în ce direcție o va lua.
    Mi se reproșează adeseori că am spirit de contrazicere.
    Nu-mi place să ascult pe alții.
    Mă aranjez astfel încât să fiu în apropierea celor cu funcții mari pentru că aceasta aduce foarte multe beneficii.
    Sunt considerat destul de descurcăreț și de abil în relațiile cu alții.
    Întrețin cu ceilalți raporturi întemeiate mai curând pe încredere, pe cooperare și mai puțin pe dominare și calcul.
    Prefer să nu cer ajutor colegilor mei, ar gândi că nu sunt competent.
    Sunt timid și mă simt blocat de îndată ce trebuie să realizez o acțiune neobișnuită.
    Se spune că sunt nedescurcăreț și deși este adevărat, asta mă supără, mă enervează.
    Mă simt bine în contactele directe, nemijlocite, de tipul ” față în față”.
    Pentru a-mi realiza scopurile, adesea mă prefac, joc teatru.
    Sunt cam guraliv și adesea retez vorba celorlalți, fără să-mi dau seama de asta în timp.
    Pentru a reuși ceea ce mi-am propus sunt gata întotdeauna să fac totul.
    În general, știu la cine trebuie să fac apel și mai ales când să fac apel; acest lucru m-a condus la reușită.
    În caz de dezacord caut compromisuri realiste pe baza unor interese reciproce.
    Prefer să joc „cu cărțile pe față”.
    Am tendința de a amâna ceea ce trebuie să fac.
    Las adesea un lucru început fără a-l termina.
    În general, mă manifest așa cum sunt, fără a-mi ascunde sentimentele.
    E greu să fiu intimidat.
    Cred că a-i speria pe alții prin a fi mai dur cu ei, este un mijloc bun pentru a obține ascultarea lor.
    Dacă am fost prins cu ceva ( „pe picior greșit”) știu să-mi iau revanșa când se ivește ocazia.
    Consider că pentru a determina pe cineva să fie de acord cu tine, este suficient să-i reproșezi că nu-și urmează propriile principii.
    Știu să profit de pe urma unui sistem de relații.
    Sunt capabil să fiu eu însumi, continuând să fiu acceptat și de majoritatea celorlalți.
    Când nu sunt de acord cu cineva îndrăznesc să i-o spun și reușesc să mă fac înțeles.
    Am grijă să nu-i inoportunez, să nu-i supăr și să nu-i plictisesc pe alții.
    Deși mă străduiesc să iau hotărâri, ezit îndelung și uneori evit chiar să aleg.
    Dacă părerea mea este singulară într-un grup prefer să tac.
    Vorbesc fără teamă în public, în adunări.
    După părerea mea viața constă în raporturi de forță, de luptă.
    Îmi asum fără teamă riscuri mari în situații periculoase.
    Consider că prin crearea conflictelor poți fi mai eficient (poți obține mai mult) decât prin reducerea tensiunilor.
    Cred că mimarea sincerității este un mijloc bun de a câștiga încrederea.
    Știu să ascult cu răbdare, fără să tai vorba altora.
    Duc până la capăt ceea ce am hotărât să fac.
    Îmi exprim sentimentele așa cum le simt.
    Știu cum să-i fac pe oameni să accepte și să adere la ideile mele.
    Consider că a-i flata pe oameni, a-i măguli, a le face complimente, sunt mijloace bune de a obține ceea ce vrei.
    În conversațiile cu alții fac tot posibilul să-mi impun punctul de vedere.
    Știu să mânuiesc ironia mușcătoare.
    Sunt sensibil și ușor de influențat și-mi dau seama că adesea mă las exploatat.
    Prefer să observ evenimentele și discuțiile decât să particip la ele.
    Prefer să stau de o parte, în umbră, decât să mă fac remarcat.
    Manevrarea și manipularea celorlalți nu sunt, după părerea mea, soluții de folosit.
    Opinia mea este că nu trebuie să-ți anunți prea repede intențiile; acest lucru este o probă de neîndemânare.
    Șochez adesea prin faptele și opiniile mele.
    Prefer să fiu „lup” și să-i mănânc pe alții, decât să fiu  „miel” mâncat de ceilalți.
    Cred că a-i manevra și manipula pe alții reprezintă adesea singurele mijloace de a obține ceea ce vrei.
    În general știu să protestez cu eficacitate dar fără agresivitate excesivă.
    Uneori, întârzii prea mult în rezolvarea unora dintre problemele mele.
    Evit situațiile care m-ar pune într-o lumină neplăcută.
    Ai greșit vreodată în viață?
    Distanța în kilometri dintre două localități este mai mare dacă este parcursă pe jos decât cu mașina?
    Te aștepți ca în permanență să ți se întâmple o nenorocire?
    Plângi cu ușurință?
    Te entuziasmezi și te descurajezi ușor?
    Sunt persoane care îți doresc răul?
    Ești mai sensibil decât restul oamenilor?
    Ai simțit nevoia să faci ceva rău?
    O săptămână de vară este mai lungă decât o săptămână de iarnă?
    Te obișnuiești ușor cu o muncă desfășurată în condiții mai grele (muncă de teren, schimbul III, umezeală, etc)?
    Treci cu ușurință de la supărare la bucurie?
    Ești nefericit?
    Starea ta sufletească se schimbă ușor chiar fără nici un motiv?
    Legi prietenii cu greutate?
    Îți place mai mult să câștigi decât să pierzi?
    Ai pe cineva în familie care s-a sinucis sau a încercat să se sinucidă?
    Îți este frică să traversezi spații largi, deschise (piețe, intersecții mari, câmpii întinse)?
    De obicei ești trist, supărat, amărât?
    Îți pierzi ușor stăpânirea de sine în situații neprevăzute sau periculoase?
    Ai impresia că ceva nu prea merge (nu este în regulă) în mintea ta)?
    Ți se fac des nedreptăți?
    Ai avut vreodată crize în timpul cărora, deși erai conștient, nu puteai nici să vorbești nici să te miști?
    Ai simțit uneori nevoia să bați pe cineva?
    Ionel s-a născut la doi ani după Petrică. Este Petrică cu doi ani mai mic decât Ionel?
    Primești cu ușurință și execuți imediat indicații (dispoziții cu care nu ești de acord)?
    Te simți neliniștit în fața unei schimbări neașteptate, a unei situații noi?
    Crezi că succesele și eșecurile profesionale te vor căli, dezvoltându-ți însușiri folositoare și pentru viața personală?
    Ai mințit vreodată?
    Ai avut vreodată o boală pentru care ai fost internat în spitalul de boli nervoase?
    Grijile te împiedică câteodată să adormi?
    Ești frământat uneori de „gânduri negre”?
    Spui uneori lucruri pe care apoi le regreți?
    În viață ți s-au întâmplat multe lucruri ciudate și neobișnuite?
    Ai uneori impresia că ești supravegheat sau urmărit?
    Ai avut vreodată perioade scurte de timp în care ți-a paralizat sau amorțit o parte din corp fără nici un motiv?
    Îți vine câteodată să strici și să sfărâmi totul?
    Un kilogram de fân este mai ușor decât un kilogram de cuie?
    Te emoționezi când alții se uită la tine cum muncești?
    Ești neliniștit în timpul furtunilor?
    Te simți foarte descurajat?