Cum vrea Guvernul să rearanjeze România

În expunerea de motive care însoțește proiectul de act normativ se arată că legea actuală care stabilește Planul de Amenajare a Teritoriului Național(PNAT), Secțiunea a IV- Rețeaua de localități, ierarhia orașelor și comunelor( 6 ranguri: 4 urbane și 2 rurale), „induce confuzie, deoarece în mediul urban se referă la unități administrative teritoriale de bază, iar în mediul rural la localități (sate)”, scrie Mediafax.

„Categoria de localități componente ale muncipiilor și orașelor nu este cuprinsă în mod explicit și nu sunt clarificate din punct de vedere terminologic și juridic diferențele dintre satele aparținătoare și localitățile componente ale orașelor. Sunt definiți indicatori minimali de trecere de la oraș la municipiu și de la comună la oraș și sunt definite condițiile necesare pentru înființarea de noi comune. Unii indicatori propuși în 2001 și modificați parțial în 2007 nu mai corespund realității sau nu sunt centralizați / disponibili, alți indicatori sunt accesibili doar la recensăminte”, se spune în document.

Sunt identificate 17 zone lipsite de orașe pe o rază de 25-30 km în vederea susținerii dezvoltării unor centre rurale existente. Din cele 55 de orașe noi, doar 14 au fost declarate în 9 din cele 17 zone identificate. Totodată aceste orașe noi nu îndeplinesc decât parțial indicatorii minimali care atestă statutul urban.

„Tendința de creștere a numărului de localități urbane în ultimele două decenii nu este fundamentată de tendința națională de scădere a populației în ambele medii, dar cu o proporție mai mare în mediul urban: în perioada 1992-2011 numărul de UAT urbane a crescut cu 23% în timp ce populația din mediul urban a scăzut cu 19% (în ciuda creșterii numărului de UAT urbane) – gradul de urbanizare a scăzut de la 54.3% în 1992 la 52.8% în 2011 (cf. date RPL 1992 și RPL 2011). În perioada 2002-2011, de asemenea, se remarcă fenomenul de creștere a numărului de UAT urbane cu 21%, (creșterea numărului de municipii cu 11% și creșterea numărului de orașe cu 26%) în timp ce numărul populației urbane cunoaște o scădere de 14% (cf. date RPL 2002 și RPL 2011). În aceste condiții creșterea constantă a numărului de UAT urbane, cu precădere a municipiilor, nu este justificată de situația demografică lanivel național”, se arată în nota explicativă.

Potrivit documentului, s-a înregistrat tendința unor comune de a se divide și a unor sate din componența lor de a se constitui în unități administrativ-teritoriale de sine stătătoare, un proces „destul de activ” până în 2007.

Totodată, au fost delimitate areale rurale și comune cu scăderi accentuate de populație în vederea revitalizării lor.

„Din păcate, situația și datele prezentate nu au determinat politici guvernamentale specifice și nu au fost utilizate în elaborarea PNDR 2007-2013 și în procesul de monitorizare/implementare a acestuia. Printre alte prevederi ale legii se numără și definirea zonelor metropolitane și necesitatea adoptării unui program de dezvoltare a zonei, dar nu a fost oferit un cadru metodologic”, se precizează în document.

O altă deficiență constatată de inițiatorii proiectului de lege arată faptul că nu au fost constituite centuri verzi aferente Capitalei și municipiilor de rang I, ci doar a fost pusă în discuție centura verde-galbenă în jurul capitalei în PATJ Ilfov.

O altă deficiență o constituie absența definirii razelor de servire și a niveluri de dotare generală pentru localitățile urbane stabilite pentru rangurile 0-3, dar se consideră că aceste niveluri sunt dificil de cuantificat și măsurat în contextul actual.

Având în vedere cele relalate, inițiatorul propune noua versiune a legii privind Secțiunea a IV-a a PATN – Rețeaua de localități, ca să reflecte mai bine situația reală la nivelul teritoriului național care, din punct de vedere statistic, indică faptul că există 3.181 unități administrativ – teritoriale de bază dintre care 103 sunt municipii, 217 sunt orașe și 2.861 de comune care cuprind 13.750 de localități astfel: 320 de orașe/municipii reședință, 2.861 de sate reședință, 473 de localități componente ale orașelor/municipiilor, 470 de sate aparținătoare de orașe/municipii și 9.626 de sate componente ale comunelor.

Principiul de structurare a propunerii legislative poate fi enunțat astfel: rețeaua de localități din România este formată din toate localitățile urbane și rurale organizate în unități administrativ teritoriale de bază (UATB), care reprezintă arii funcționale primare.Criteriul nou utilizat în clasificarea localităților este rolul teritorial conferit de: statutul administrativ, poziția geografică, poziția în rețeaua de localități, nivelul de echipare și dotare, valențele de natură culturală și ecologică.

„Se propune clasificarea unităților administrativ teritoriale urbane în 7 categorii după cum urmează: municipiu capitală, de importanță națională; municipii poli regionali principali; municipii poli regionali secundari; municipii poli județeni principali; municipii și orașe poli județeni secundari; municipii și orașe centre urbane cu rol zonal; municipii și orașe centre urbane cu funcții specializate. Localitățile componente ale municipiilor și orașelor sunt incluse în rețeaua localităților urbane”, se arată în expunerea de motive.

Documentul precizează că pentru unitățile administrativ teritoriale rurale se propune o grupare pe 2 categorii după cum urmează: comune poli rurali (comune cu funcție de loc central) și alte comune.

„Satele componente ale polilor rurali și comunelor, precum și satele aparținătoare municipiilor și orașelor își păstrează caracterul rural și aparțin rețelei de localități rurale. În funcție de categoria în care sunt încadrate, localitățile vor fi monitorizate cu ajutorul unor indicatori privind populația, profilul economic, nivelul de echipare cu infrastructuri tehnice, servicii sociale sau calitatea factorilor de mediu”, se spune în document.

Proiectul de lege va reglementa și procedurile de trecere de la o categorie de unități administrativ teritoriale la alta și cea de actualizare a clasificării localităților urbane și rurale.

„Trecerea de la o categorie la alta se va putea face la propunerea consiliilor locale, cu consultarea populației prin referendum și a instituțiilor implicate, doar cu respectarea dotărilor prevăzute în anexe și cu îndeplinirea a minim 6, respectiv 9 din numărul prevăzut de indicatori pentru unitățile administrativ-teritoriale urbane și rurale sau la propunerea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice Locale (MDRAP) va elabora anual analiza privind evoluția rețelei de localități”, se precizează în document.

Totodată, proiectul de lege prevede că modificarea anexelor acesteia, în vederea actualizării clasificării localităților urbane și rurale în categorii și componența acestora, se face periodic, la fiecare trei ani, la inițiativa Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Astfel, în vederea asigurării și monitorizării măsurilor necesare pentru creșterea calității vieții și pentru asigurarea accesului tuturor cetățenilor la servicii publice și infrastructură, proiectul de act normativ stabilește valori țintă pentru anul 2025 în cadrul setului de indicatori prevăzuți pentru localitățile urbane și cele rurale.

În acest sens, vor fi modificate și anexele legii în vederea actualizării clasificării localităților urbane și rurale în categorii și componența acestora, în conformitate cu valorile țintă pentru anul 2025, modificări care se vor face, la inițiativa Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, pe baza rezultatelor recensământului populației și locuințelor.

De asemenea, se propune utilizarea noțiunii de „arie funcțională primară” ca formațiunea teritorială, respectiv teritoriul și structura instituțională care se constituie între limitele unei unități administrativ-teritoriale de bază și care cuprinde una sau mai multe localități, precum și componente ale cadrului natural și antropic (terenuri agricole și neagricole, ape, căi de comunicații etc.) și care prin relațiile funcționale stabilite între mediul său natural, social, economic și cultural reprezintă principala formă de organizare a comunităților locale cu o puternică stabilitate în timp și în spațiu.

Totodată este definită și „aria funcțională” ca fiind formațiunea teritorială, respectiv teritoriul și structura instituțională organizată conform prevederilor legislației din domeniul administrației publice locale ale uneia sau mai multor unități administrativ-teritoriale de bază, în cadrul căruia se desfășoară relații funcționale de ordin social, economic, cultural și/sau legate de infrastructură.

Ariile funcționale integrate teritorial pot fi constituite în jurul Capitalei și a reședințelor de județ (de tip metropolitan), în jurul orașelor de peste 20000 locuitori fără funcție administrativă dar cu un potențial de polarizare semnificativ (arii funcționale urbane) sau în jurul polilor rurali, respectiv orașelor cu caracteristici rurale (arii funcționale potențiale).

Proiectul de lege introduce câteva categorii speciale: comune, municipii și orașe cu scăderi semnificative de populație, municipii, orașe, comune cu localități sub 100 de locuitori la recensământul din 2011, orașe cu caracteristici rurale. Astfel se propune introducerea noțiunii de „oraș cu caracteristici rurale”, un oraș care îndeplinește cel puțin 3 dintre următorii 4 indicatori: scăderea numărului de locuitori în intervalul 1990-2012, peste 30% din populație e ocupată în sectorul primar(la ultimul recensământ), peste 40% din populația totală localizată în sate aparținătoare și localități componente, altele decât localitatea reședință de unitate administrativ-teritorială și peste 50% din străzi sunt nemodernizate.

Clasificările propuse pot fi utilizate pentru direcționarea anumitor tipuri de investiții spre localități / arii cu probleme de dezvoltare. Este necesară revizuirea sistemului actual ineficient de stabilire a statutului urban / rural care a permis, în lipsa unui mecanism de monitorizare, trecerea în categoria urbană a unor comune fără potențial de urbanizare și fragmentarea administrativă a altor comune.

„Totodată, având în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 457 din Legea 227/2015 privind Codul fiscal, valoarea impozabilă a clădirilor se ajustează în funcție de rangul localității și zona în care este amplasată clădirea, este necesară modificarea și completare Titlului IX „Impozite și taxe locale” din Codul fiscal, în conformitate cu prevederile prezentei legi”, se mai arată în expunerea de motive a proiectului de act normativ.

Toate detaliile despre proiectul de lege și anexele pot fi consultate aici.