Prima pagină » Știri » Curtea de Apel București explică de ce nu a fost Columbeanu colaborator al Securității

Curtea de Apel București explică de ce nu a fost Columbeanu colaborator al Securității

Curtea de Apel București explică de ce nu a fost Columbeanu colaborator al Securității
Irinel Columbeanu nu a fost colaborator al Securității, arată Curtea de Apel București, pentru că notele informative predate de el "nu denunță activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist cu consecința îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".

Irinel Columbeanu nu a fost colaborator al Securității, arată Curtea de Apel București, pentru că notele informative predate de el „nu denunță activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist cu consecința îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Curtea de Apel București a dat publicității, luni, motivarea deciziei de respingere a acțiunii prin care Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNAS) a cerut să se constate că Irinel Columbeanu a fost colaborator al Securității.

În documentul citat sunt incluse notele informative ale lui Columbeanu.

Curtea redă, astfel, nota olografă din 16 septembrie 1982, semnată de Columbeanu sub pseudonimul de informator, în legătură cu opiniile unor străini, reprezentanți ai unor firme daneze: „P.R. manifesta o atitudine profund anticomunistă și în multe din comentariile pe care le făcea își exprima opoziția față de regimul nostru și față de persoana tovarășului secretar general Nicolae Ceaușescu. De asemenea, era foarte curios să afle cât mai multe lucruri despre starea de spirit în rândurile poporului nostru, în general, și asupra unor subiecte speciale în particular, cum ar fi: situația alimentară, unele evenimente internaționale sau orice alt subiect. L-am observat că de câte ori cunoștea o persoană română era foarte curios să afle cât mai multe lucruri despre această persoană și mai ales să-i pună cât mai multe întrebări cu substrat politic și uneori chiar provocatoare direct, ajungând chiar până la limita politeții, iar dacă i se riposta prompt să dea înapoi cu un zâmbet, ca și cum ar fi fost doar o joacă. (…). În cursul convorbirilor pe care le-am avut cu el, și mai ales studiindu-l în timp ce discuta cu alte persoane române, mi s-a părut a-l interesa foarte mult păreri ostile regimului nostru si persoanele, dacă era cazul, care eventual le-ar fi exprimat. Pe celălalt delegat, R. B., l-am cunoscut mai puțin. (…) Vorbea mult mai puțin și era, în majoritatea părerilor, dominat de soția sa. /…/Avea o atitudine foarte arogantă, de parcă, din moment ce avea un statut aparte, de delegat și de , i s-ar fi cuvenit totul. Căuta cel mai mic pretext, de orice fel, pentru a-l generaliza, umfla și în ultimă instanță a defăima turismul românesc și, în cele din urmă, regimul nostru. (…) Și ea mi s-a părut a avea o atitudine ostilă regimului nostru și folosea orice defecțiune în activitatea turistică, în serviciile asigurate de ONT Litoral, pentru a face comentarii ostile. Am constatat la ea o teama aproape obsesivă, ca este urmărită de organele de securitate”.

Pe baza informațiilor furnizate de către Columbeanu, organele de Securitate au propus măsuri informativ-operative: „Aspectele prezentate sunt interesante, elementele semnalate urmând să mai revină în țară ca ghizi. Propun să fie identificată M. B., pentru a fi lucrată atunci când va reveni în țară”, „Materialul va fi exploatat la Serviciul 310 din cadrul I.M.B. Securitate” și „P.R. este o persoană care ar merita să ne ocupăm pe perioada cât se află în țară. Nota în copie la Constanța și Brașov”, după cum se arată în motivare.

Instanța redă și alte astfel de note informative furnizate de Columbeanu, dar arată că acesta nu a fost „colaborator” al Securității, deoarece notele sale „nu denunță activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist cu consecința îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

„Curtea remarcă generalitatea afirmației reclamantei (CNSAS – n.r.) că respectivele comentarii privind conducerea de partid sau exprimarea interesului față de situația economico-politică din România conduceau la acțiuni informative asupra cetățenilor străini. Desigur, afirmația în sine, ca ipoteză, este corectă, însă ea trebuie demonstrată ca fiind îndeplinită și în speță. Nu se poate reține calitatea de colaborator a unei persoane cu fosta Securitate, cu toate efectele juridice care derivă de aici, doar pe temeiul unor susțineri cu caracter general. Reclamanta nu a probat că respectivilor cetățeni străini le-ar fi fost vizată încălcarea drepturilor la viață privată și/sau a dreptului la libertatea de exprimare, din moment ce nu s-a probat că persoanele respective ar fi fost urmărite de fosta Securitate. Astfel, s-a propus ca M.B. să fie lucrată când va reveni în țară, însă din probe nu rezultă că s-a întâmplat acest lucru. Nici nu s-a probat dacă «materialul a fost» în mod efectiv «exploatat la serviciul 310 din cadrul IMB Securitate». Cât despre PR, nota menționează că acesta este o persoană de «care ar merita să ne ocupăm pe perioada cât se află în țară»”, arată instanța.

Tot în motivare, instanța notează că „nu s-a probat dacă s-a întâmplat acest lucru în mod efectiv”.

„Cum nota de informare viza cetățeni străini, îngrădirea drepturilor acestora nu se putea efectua de către fosta Securitate decât în perioada în care se aflau în țară. Reclamanta nu probează dacă și ce măsuri concrete s-au luat de fosta Securitate în acest sens. Așa fiind, nu se poate reține că reclamantul ar fi putut să vizeze îngrădirea drepturilor lor. A viza înseamnă a avea reprezentarea concretă a consecințelor faptelor (echivalența intenției – colaboratorul prevede rezultatul furnizării informațiilor și urmărește producerea lui sau doar acceptă producerea lui). În circumstanțele speței, Curtea apreciază că pârâtul nu putea viza o atare îngrădire, neavând reprezentarea concretizării rezultatului – îngrădirea unor drepturi fundamentate – în condițiile în care prezența delegaților străini pe teritoriul românesc era sporadică sau chiar supusă incertitudinii (necunoscându-se dacă și când vor reveni pe teritoriu)”, motivează Curtea.

Curtea de Apel București a decis, în 9 septembrie, că Irinel Columbeanu nu a fost colaborator al fostei Securități, și a respins ca neîntemeiată acțiunea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).

Instanța a luat act de faptul că pârâtul Irinel Adrian Columbeanu și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Decizia Curții de Apel București nu este definitivă, CNSAS putând face recurs la instanța supremă.

CNSAS a cerut, în 26 aprilie, Curții de Apel București să constate calitatea de colaborator al fostei Securități a lui Irinel Columbeanu.

Direcția de specialitate a CNSAS a constatat că Irinel Columbeanu a fost colaborator al fostei Securități. Nota de constatare a fost înaintată Colegiului CNSAS, însoțită de întreaga documentație care a stat la baza întocmirii ei.

Colegiul CNSAS a aprobat nota, dispunând introducerea unei acțiuni în constatare a calității de colaborator al fostei Securități a lui Irinel Columbeanu.

Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ și fiscal în 26 aprilie.

Potrivit unor surse judiciare, Irinel Columbeanu a fost verificat de CNSAS în calitate de candidat la Primăria Capitalei, la alegerile din 2012. Acesta ar fi fost recrutat de fosta Securitate în 1980 și ar fi avut numele conspirativ „Ivănescu”.

Citește și