Curtea Supremă redeschide DOSARUL MINERIADEI din 13-15 iunie 1990. Reacția lui Ion Iliescu

Decizia vine după ce, la începutul lui februarie, procurorul general al României, Tiberiu Nițu, a dispus infirmarea a trei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale din anul 2009, care au legătură cu Mineriada din 1990, precum și redeschiderea urmăririi penale în acest caz. Una dintre rezoluții viza neînceperea urmăririi penale a fostului președinte Ion Iliescu pentru omor calificat, omor deosebit de grav și tentative la cele două infracțiuni, sub forma participației improprii, întrucât faptele nu există. Astfel, potrivit deciziei de astăzi fostul președinte va putea fi urmărit penal pentru evenimentele din 13-15 iunie 1990.

„Nu am ce comenta, este treaba justiției să vadă, să analizeze, să finalizeze. Nu am motive nici să am surprize, nici să nu am surprize. Nu am ce comenta”, a declarat, pentru gândul,  Ion Iliescu, imediat după decizia Curții Supreme.

Întrebat dacă redeschiderea dosarului este o problemă care să îl vizeze personal, fostul șef al statului a răspuns: „Justiția dacă consideră necesar să mai clarifice aspecte, asta e”.

Istoricul dosarului

Cercetările în cazul Mineriadei din 13 – 15 iunie 1990 vor fi, astfel, reluate după 25 de ani de la evenimente, perioadă în care au fost emise mai multe decizii de neîncepere a urmării penale, unele victime ajungând să fie despăgubite la CEDO în absența unei hotărâri judecătorești în țară.

De atunci până în prezent, pe rolul Parchetului de pe lângă instanța supremă au fost deschise mai multe dosare, fără însă a fi găsiți vinovații pentru acele crime.

Primul dosar, 74/P/1998, înregistrat la data de 23 octombrie 1998, la Secția Parchetelor Militare, are ca obiect cercetarea împrejurărilor în care au fost omorâți prin împușcare, în perioada 13 – 15 iunie 1990, Mitriță Lepădatul, Mocanu Velicu Valentin, Dunca Gheorghiță și Drumea Dragoș. În acest dosar au fost trimiși în judecată, în 18 mai 2008, generalii în rezervă Mihai Chițac și Gheorghe Andrița, precum și coloneii Traian Ștefan Călin, Dumitru Costea și Vasile Constantin, pentru instigare și tentativă la ucidere.

Dosarul a fost restituit la procurori pentru completarea urmăririi penale, iar prin rechizitoriul din 27 iulie 2007 s-a dispus, din nou, trimiterea în judecată a lui Chițac, Andrița, Costea și Constantin. Dosarul a fost din nou restituit procurorilor, în 23 iunie 2008, pentru refacerea urmăririi penale.

În același dosar, prin rezoluția din 19 iunie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale față de fostul președinte Ion Iliescu. Ulterior, procurorul general a dispus, în 7 decembrie 2007, infirmarea rezoluției din 19 iulie 2007 prin care a fost începută urmărirea penală față de Ion Iliescu și continuarea ceretărilor de către procurori desemnați din cadrul Secției de urmărire penală și criminalistică.

Prin rezoluția 1122/P/2007 din 3 septembrie 2008 a Secției de urmărire penală și criminalistică, procurorii au dispus neînceperea urmăririi penale față de Ion Iliescu pentru omor calificat, omor deosebit de grav și tentative la cele două infracțiuni, sub forma participației improprii, întrucât faptele nu există.

Referitor la redeschiderea dosarului mineriadei, fostul șef de stat, Ion Iliescu, a declarat, în 5 februarie, pentru MEDIAFAX, că oricine este liber să analizeze și să comenteze evenimentele de atunci și că nu este nicio problemă dacă cei interesați sau istoricii se ocupă și de acele momente.

Întrebat dacă el crede că redeschiderea acestui dosar îl vizează în vreun fel sau îl va afecta, Iliescu a răspuns: „De ce? Nu. Am fost contemporan cu evenimentele și am avut niște răspunderi, dar asta (redeschiderea dosarului, n.r.) e cu totul altceva”.

Fostul președinte a arătat că în 13-15 iunie 1990 au fost „niște fenomene și niște manifestări” pe care le-a trăit și care au constituit „factori perturbatori ai vieții sociale, începând cu organizarea societății românești”.

Un alt caz, înregistrat la 23 octombrie 1998 la Secția Parchetelor Militare este dosarul 76/P/1998. El are avea ca obiect cercetarea împrejurărilor în care, deși prezenți în perioada 14 – 19 iunie 1990 la București, minerii din Valea Jiului și din alte bazine carbonifere au fost pontați în mod fictiv, situație în care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fals intelectual, uz de fals, fiind conexat prin ordonanța din 8 ianuarie 2001 la dosarul 75/P/1998.

Dosarul 77/P/1998, înregistrat la Secția Parchetelor Militare în data de 23 octombrie 1998, având ca obiect prezumtiva moarte suspectă a 60 de persoane, care ar fi fost îngropate la Cimitirul „Străulești II”, aspecte sesizate de „Asociația Victimelor Mineriadelor 1990 – 1991”, a fost conexat, prin ordonanța din 8 ianuarie 2001, la dosarul 75/P/1998.

Mai târziu, prin ordonanța din 23 iunie 2005, emisă în dosarul 75/P/1998, Secția Parchetelor Militare a declinat competența în favoarea Secției de urmărire penală și criminalistică, ca urmare a unei plângeri a Mariei Necula, care a invocat încălcarea prevederilor legale cu ocazia arestării preventive efectuate de către procurorii Procuraturii Tribunalului București a celor 72 de inculpați menționați în cuprinsul rezoluției.

Ca urmare a acestei declinări, la nivelul Secției de urmărire penală și criminalistică a fost înregistrat dosarul 751/P/2005, în care s-au efectuat cercetări față de procurorii Petre Buneci, Dinu Emil Dumitru, Alexandru Țuculeanu, Horia Ghibănescu și Valentin Leancă.

Prin rezoluția din 31 mai 2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Sintetizând, dosarul 75/P/1998 a fost instrumentat de Secția Parchetelor Militare în forma finală conturată din 8 ianuarie 2001 până în 28 decembrie 2007, având trei obiective.

În primul rând, s-a urmărit elucidarea împrejurărilor în care un număr cuprins între 60 și 100 de persoane, a căror moarte ar fi fost violentă ca urmare a evenimentelor din 13 – 15 iunie 1990, ar fi fost îngropate la Cimitirul „Străulești II”, fără a se fi efectuat cercetări la momentul survenirii decesului acestora.

Apoi, au fost vizate împrejurările în care au fost întocmite, în mod fictiv, pontajele de prezență pentru perioada 14 – 19 iunie 1990, în ceea ce îi privește pe minerii care s-au deplasat din zonele carbonifere ale țării în București, în perioada respectivă. Este de menționat că procurorii Secției Parchetelor Militare au efectuat cercetări în acest sens, ridicând documente și făcând referiri tangențiale și în ceea ce privește prima și cea de-a doua mineriadă din 29 ianuarie, respectiv 18 – 19 februarie 1990.

În al treilea rând, în acest dosar s-a urmărit elucidarea împrejurărilor în care s-au declanșat și au avut loc evenimentele din 13 – 15 iunie 1990 în București, contribuția și rolul unui număr de 27 de învinuiți civili, printre care și Ion Iliescu și Virgil Măgureanu, precum și a unui număr de șapte persoane care erau militari la momentul desfășurării evenimentelor, printre care Mihai Chițac și Corneliu Diamandescu.

Procurorii Secției Parchetelor Militare au stabilit că în urma evenimentelor au rezultat un număr de aproximativ 1.300 de persoane care au suferit vătămări și în jur de 100 de persoane au decedat.

România a fost obligată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) să continue investigațiile în dosarul Mineriadei. Curtea a subliniat obligația statului de a face dreptate victimelor crimelor împotriva umanității, indiferent de timpul scurs de la săvârșirea acestora. CEDO a arătat în decizia sa că ceea ce s-a întâmplat în 1990 la București „constituie o crimă împotriva umanității, comisă ca parte a unui atac extins și sistematic, direcționat asupra populației civile”.

„În cauza ce formează obiectul dosarului penal nr. 47/P/2014, privind circumstanțele în care, în cadrul evenimentelor produse în municipiul București, în perioada 13-15 iunie 1990, s-a produs decesul sau rănirea prin împușcare a mai multor persoane, prin referatul din data de 22 ianuarie 2015, procurorii din cadrul Secției parchetelor militare au propus infirmarea parțială a rezoluției nr. 175/P/2008 din 17 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică, și redeschiderea urmăririi penale în această cauză, precum și infirmarea rezoluțiilor nr. 7335/3341/II/2/2009 din 25 august 2009 și 7301/3419/II/2/2009 din 03 septembrie 2009 ale procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică”, a precizat Parchetul General într-un comunicat.

Redeschiderea urmăririi penale urmează să fie supusă, conform legii, confirmării unui judecător de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Întrebat dacă crede că redeschiderea acestui dosar îl vizează în vreun fel sau îl va afecta, Ion Iliescu a răspuns: „De ce? Nu. Am fost contemporan cu evenimentele și am avut niște răspunderi, dar asta (redeschiderea dosarului, n.r.) e cu totul altceva”.

„Oricine este liber să analizeze, să comenteze evenimente trăite, mai apropiate, mai îndepărtate, nu e nicio problemă”, a adăugat Iliescu.