De ce a devenit Germania PĂMÂNTUL FĂGĂDUINȚEI pentru refugiați

La două decenii de la ultima criza a refugiaților, atitudinea Germaniei față de migranți este până acum surprinzător de pozitivă. Contrar titlurilor din ziare, nu este prima dată când Europa se confruntă cu o criză a migrației. După cel de-al doilea război mondial, aproximativ 40 de milioane de refugiați au traversat continentul. Numai că oamenii care ajungeau în vestul Europei împărtășeau aceeași credință și aceleași valori cu locuitorii occidentali, așa cum au fost cazul polonezilor forțați să plece în Ucraina de Stalin sau, mai târziu, al francezilor nevoiți să plece din Algeria.

Astăzi, migranții vin în mare parte din Africa și din Orientul Mijlociu. Europa nu a fost așa de primitoare cu acești refugiați, după cum se poate vedea și din imaginile cu containerele de locuit din Franța, amplasate în ghetouri din afara orașelor care nu oferă nici un viitor pentru africani și pentru imigranți arabi, potrivit Wall Street Journal.

Aceste mase de azilanți nu sunt încă binevenite cu adevărat, după cum arată certurile dintre state privind împărțirea cotelor de solicitanți de azil. Este un caz clasic de pasare a responsabilității de la unul la celălalt al membrilor Uniunii Europene care vor să tranfere sarcina vecinilor lor.

În acest context, al pasării responsabilității de la o țară la alta și al neluării al unor măsuri concrete, Comisia Europeană a propus miercuri, 9 septembrie, cote obligatorii de refugiați pentru fiecare țară. Președintele Comisiei Europene a spus atunci că pe lângă cei 40.000 de refugiați, pentru care europenii au deja un mecanism de relocare, Europa propune un alt mecanism obligatoriu de relocare de urgență de încă 120.000 de refugiați. „Trebuie să existe cote deschide și legale pentru a descuraja traficul. Suntem un continent ce îmbătrânește. Migrația trebuie să se schimbe dintr-o problemă într-o resursă”, a spus Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene.

Germania și Franța urmează să accepte cele mai multe persoane – 31.443 și, respectiv, 24.031. Spania, Polonia și Olanda sunt următoarele – cu 14.931, 9.287 și, respectiv, 7.214 de azilanți, potrivit acestui sistem obligatoriu de cote, care are ca criterii populația, economia, șomajul și acceptarea în trecut a unor refugiați de către statele membre.

României i-ar reveni în total 6.351 de imigranți, 4.646 repartizați miercuri, la care se adaugă cei 1.705 propuși în luna mai 2015. Mandatul României va fi însă să nu accepte cote obligatorii de refugiați, după cum a declarat președintele Klaus Iohannis care a spus că nu este oportun și nu este o soluție să fie stablite astfel de cote și că este nemulțumit de anunțul Comisie Europene. Iohannis a mai spus că decizia CE nu va duce la rezolvarea situației.

Poziția lui Iohannis este contrară față de cea a europarlamentarilor români care au votat în majoritate pentru cotele obligatorii de refugiați. Potrivit informațiilor de pe site-ul PE, Victor Boștinaru, Daniel Buda, Andi Cristea, Mircea Diaconu, Damian Drăghici, Monica Macovei, Ramona Mănescu, Sigfried Mureșan, Norica Nicolai, Emilian Pavel, Cristian Preda, Theodor Stolojan, Claudiu Tănăsescu, Adina Vălean și Renate Weber au susținut rezoluția privind cotele obligatorii de migranți. Csaba Sogor și Iuliu Winkler au votat împotrivă. Doru Claudian Frunzulică, Maria Grapini, Cătălin Ivan, Victor Negrescu, Laurențiu Rebega, Daciana Sârbu, Mihai Țurcanu și Traian Ungureanu s-au abținut de la vot. Cristian Bușoi, Viorica Dăncilă, Marian-Jean Marinescu, Sorin Moisă, Dan Nica, Ioan Mircea Pașcu și Claudia Tapardel nu au votat.

În anii ’90, Germania primea 300.000 de refugiați pe an

Și Ungaria lui Viktor Orbán îi ține afară pe refugiați prin construirea unui zid. Mult noroc, tinând cont de faptul că Mediterana a fost un fel de șanț de care nu se trecea. Ungaria este doar o parte a show-ului. Țara cea mai importantă este de fapt Germania, care are cel mai mare număr de refugiați.

În mod paradoxal, Germania nu permite imigrația legală așa cum se întâmplă în SUA sau în Canada. Dar cu toate acestea, azilul este ușor de obținut în Germania. Conștientă de trecutul său nazist, Germania are cea mai liberală lege a azilului din Europa. Odată ce ați pus piciorul pe pământ german ați fost acceptat. Prelucrarea actelor durează aproximativ 5 luni și riscul de deportare se apropie de zero. La asta se adaugă și faptul că în Germania sunt 1,5 milioane de locuri de muncă neocupate.

De asemenea, Germania este statul bunăstării pentru un azilant, îi oferă locuință gratuită, hrană, îmbrăcăminte, mobilier și îngrijire medicală, dar și 140 de euro pe lună de persoană. După câteva luni o familie de patru persoane primește aceeași sumă de bani ca și o familie germană.

Aceste beneficii care duc la bunăstare pot să explice de fapt de ce refugiații preferă Germania ca țara lor de reședință. Dar cum să explicăm această atitudine din partea Germaniei, se întreabă autorul articolului publicat în Wall Street Journal?

În anii `90, Germania s-a confruntat cu un val de migranți de proporții. În primii 10 ani, a primit 300.000 de azilanți anual, vârful fiind atins în 1992 când au venit 420.000 de azilanți care au scăpat de războiul din Balcani. În acea vreme publicul nu era de acord să primescă refugiați. Sondajele arătau că două treimi din germani se opuneau imigranților și aproape la fel de mulți au spus că legea azilului trebuie înăsprită.

Ce spun germanii de rând despre noul val de refugiați

Schimbarea de atitudine de astăzi pare greu de crezut. În mod normal Guvernul ia o decizie și societatea civilă o urmează. Dar de această dată societatea civilă are prima voce. În stilul ei caracteristic, Angela Merkel a testat spiritele timp de câteva săptămâni. Spunând că anul acesta sunt așteptați 800.000 de azilanți, cancelarul german a vorbit despre „o mare misiune națională” și a promis că „obstacolele vor fi depășite făcând aluzie la trecutul întunecat al Germaniei. „Lumea ne privește ca pe un teren al oportunităților, ceea ce nu a fost întotdeauna așa”, a spus Angela Merkel.

Opinia publică este cea care confirmă redresarea. În acest an, 6 din 10 germani au spus că nu se tem de prea mulți refugiați. Aproape 90% dintre cei chestionați arată că le este rușine pentru violențele comise împotriva noilor veniți. Surpriză: mai mult de jumătate dintre cei chestionați s-au opus tăierilor din avantajele pentru azilanți. Brațele deschise nu au fost încă transformate în pumnii încleștați.

Cum se explică această schimbare incredibilă? Germanii au văzut recent imaginea sfâșietoare a un copil sirian mort pe o plajă după ce s-a înecat încercând să ajungă în Europa și au aflat despre cei71 de migranți care au murit sufocați într-un camion în Austria în drum spre o viață mai bună. Aceasta este de fapt o chestiune de viață și de moarte, și nu o invazie de „refugiați economic”, așa cum se întâmpla în anii anii 1990.

Mai mult, în Germania are loc un schimb de generații. Germanii de astăzi au trăit alături de oameni de diverse credințe și culori suficient de mult ca să-i vadă pe aceștia ca făcâbd parte din normalitatea în care trăiesc.

Consecințele valului de migranți asupra Germaniei

Cu toate acestea, un val de refugiați mai mare va suprasolicita sistemul german. Din cauza războaielor din Africa și din Orientul Mijlociu valul de imigranți nu se va opri prea curând. Între timp, Germania va continua să-și asume să aibă grijă de cea mai mare parte dintre ei. Tărâmul german va fi un fel de America pentru cei care vor să fie liberi, numai că Germania nu este proiectată să facă față fluxului de azilanți. Una este să le oferi acestora adăpost și îmbrăcăminte, și alt lucru înseamnă să-i transformi pe cetățenii străini în cetățenii tăi.

Comparația cu SUA este instructivă. Într-o țară populată de către imigranți, nou-veniții devin americani printr-un act de voință. Dar, în Europa, oamenii se nasc ca germani, italieni sau spanioli. Naționalitatea se bazează pe credință, limbă și tradiție. Apartenența este înrădăcinată în sol și în trecutul îndepărtat al unei națiuni. Sute de mii de cetățeni în devenire sunt acum la distanță mare de ideea veche de secole a volk-ului (care înseamnă ideea că unui sentiment de superioaritate al culturii germane și al misiunii universale a germanilor), așa cum o aveau germanii.

Cultura lui „bine ai venit” este doar primul pas spre modernizare Europei în care naționalitatea nu va mai depinde de rasă sau credință. În aceste condiții, continentul va trebui se folosească oportunitatea de deschide pieța sclerotică a forței de muncă, de a modifica legile restrictive pentru locuințe și rețelele confortabile din interior. Nu există nici o modalitate mai bună a demnității și incluziunii „decât aceea de a o face”. Adevăratul test abia a început, potrivit Wall Street Journal.

Cine sunt migranții de astăzi

Totuși, o analiză realizată de The Economist arată că, cu toate că migranții de astăzi sunt foarte diferiți de cei din urmă cu jumătate de secol, ei au o anumită educație, resurse materiale mai mari decât predecesorii lor, dar și legături de familie sau prieteni care se află deja în Europa, cu care ei păstrează legătura prin telefon și pe Facebook. Pe unii dintre acești refugiați îi ajută rudele lor să-și facă planul pentru a ajunge în Europa, alții au ei înșiși strategii coerente.

Analiștii The Economist spun că absorbția rapidă a musulmanilor din Europa va depinde foarte mult de modul în care se face această absorbție. Dacă migranții vor fi ținuți în centre speciale administrate de guvern, atunco costul pentru ei va fi cu 100 de euro pe zi mai mare decât dacă ar sta în locuințe din comunitate, iar ei se vor înstrăina. Statele europene îi pot găzdui pe refugiați mai ales în zonele unde șomajul este foarte mare.

Un avantaj al integrării refugiaților este și vârsta lor. Cei mai mulți sunt mult mai tineri decât alți europeni. Un studiu din 2010, publicat în 2010, arată că vârsta medie a musulmanilor din întreaga Europă era de 32 de ani, cu opt ani mai mică decât vârsta medie pentru europeni, potrivit pewresearch.org.

Germania și Franța au cele mai mari populații musulmane dintre țările membre ale Uniunii Europene. Începând cu anul 2010, s-au stabilit 4,8 milioane de musulmani în Germania, adică aproximativ 5,8% din populația țării, și 4,7 milioane de musulmani în Franța- 7,5% din polupația țării. La nivelul întregii Europe, cea mai mare populație musulmană se află în Rusia, unde trăiesc 14 de milioane de musulmani, adică de 10% din populație.