De ce ar putea să DISPARĂ producția de zahăr din România
„În timp ce cultivatorii de sfeclă din UE sunt obligați să respecte în continuare standardele riguroase ale politicii agricole comune (PAC) și obiectivele ambițioase ale noului Pact Ecologic European, în urma acordului cu Mercosur, piața europeană va fi invadată de cantități considerabile de zahăr din trestie care face obiectul unor subvenții foarte mari și este produs adeseori la standarde de calitate scăzute și cu ajutorul unei forțe de lucru ieftine și al unor tehnologii agricole nesustenabile”, afirmă Avram.
Tot ea spune că această situație pune o presiune periculoasă pe industria zahărului, care a contribuit cu aproape 16 miliarde de euro la PIB-ul UE în 2017 și care reprezintă în fiecare an un mijloc de subzistență pentru 140.000 de fermieri și comunitățile lor rurale din întregul bloc comunitar.
„Acordul cu Mercosur ar putea duce la închiderea a 7-10 fabrici de zahăr din UE, conform afirmațiilor din scrisoarea trimisă în iulie comisarului pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Phil Hogan, de către reprezentanți ai asociațiilor producătorilor de zahăr CEFS, EFFAT și CIBE”, a mărturisit europarlamentarul.
Recent, Comisia Europeană (CE) a răspuns interpelării eurodeputatei Carmen Avram cu privire la amenințările la adresa industriei europene a zahărului, în contextul Mercosur.
Conform răspunsului oferit chiar de Comisarul European pentru Agricultură, Janusz Wojciechowski, eventualele perturbări ale pieței, dacă sunt cauzate de acordul comercial, vor fi evaluate și se vor adopta măsuri de la caz la caz.
În opinia eurodeputatei Carmen Avram, răspunsul oferit de Comisie este nesatisfăcător și nu răspunde îngrijorărilor legitime din partea industriei europene a zahărului, care anticipează închiderea unui număr însemnat de fabrici de zahăr în Uniune – posibil chiar din România -, pierderi de peste 1 miliard de euro și eliminarea a 22.000 de locuri de muncă.
Piața din România oricum era expusă după investiții eșuate și dispariția cotelor de zahăr
Încă din 2018, specialiștii români spuneau că decidenții politici ar fi trebuit să ia în calcul o inițiativă legislativă menită să blocheze situații similare cu cea de la fabrica de zahăr din Oradea. Se amintea atuncă că există un risc constant ca restul de investitori străini în sectorul producției de zahăr din sfeclă să repete ceea ce o companie din Germania și subsidiara ei din România au făcut, și anume să închidă fabrica de la noi din țară (imediat după dispariția cotelor de zahăr), să acopere producția cu importuri, să bage în șomaj 214 oameni, să decapitalizeze producătorii români de sfeclă de zahăr etc., declara în ianuarie 2018, președintele Federației Naționale a Sindicatelor din Industria Alimentară (FNSIA), Dragoș Frumosu.
„Teoretic, statul român ar trebui să se gândească la o lege specială, astfel încât situații de acest gen să nu se mai repete în România. Există oricând riscul ca alte două fabrici de zahăr de la noi, peste un an, doi, să practice același lucru și să rămâi în România fără nici măcar o fabrică de zahăr din 33″, preciza șeful FNSIA într-o convorbire telefonică cu reprezentanții sursei citate.
Frumosu considera la acea vreme că instituțiile statului ar trebui să redeschidă dosarul privatizării și să verifice dacă nu cumva s-au încălcat anumite prevederi contractuale, astfel încât să fie continuată procedura de faliment a firmei din Oradea.
Ultimul sistem de cote agricole existent, care gestiona producția de zahăr în Uniunea Europeană, avea să fie eliminat la 30 septembrie 2017, după aproape cinci decenii.
Decizia de a pune capăt cotelor de zahăr era luată de comun acord de Parlamentul European și statele membre în cadrul reformei din 2013 a politicii agricole comune (PAC), în urma unui amplu proces de reformă și de restructurare inițiat în 2006.
Între anii 2006 – 2010, sectorul zahărului a fost restructurat profund cu un sprijin de 5,4 miliarde de euro. Ca urmare, acesta a putut să se pregătească temeinic pentru momentul dispariției cotelor, iar productivitatea a crescut substanțial în ultimii ani. Sfârșitul sistemului cotelor a oferit producătorilor posibilitatea de a-și adapta producția la oportunitățile comerciale reale, în special prin sondarea unor noi piețe de export. Eliminarea cotelor a simplificat totodată în mod semnificativ actuala gestionare a politicilor și sarcina administrativă existentă pentru operatori, cultivatori și comercianți.
Potrivit unui comunicat de presă al CE din septembrie 2017, sectorul zahărului din UE avea să fie sprijinit în continuare, prin diverse măsuri din cadrul PAC, în așa fel încât acesta să facă față unor perturbări neașteptate de pe piață. Printre acestea se numără un tarif la import substanțial al UE (în afara acordurilor comerciale preferențiale) și posibilitatea de a oferi sprijin pentru depozitarea privată și măsuri de criză care să permită CE să ia măsuri în cazul unor crize grave ale pieței implicând creșterea sau scăderea bruscă a prețurilor pieței.
Era disponibil și sprijinul pentru venit destinat fermierilor sub forma plăților directe, inclusiv posibilitatea statelor membre ale UE de a acorda așa-numitul sprijin cuplat facultativ pentru sectoarele aflate în dificultate, printre care și producția de sfeclă de zahăr.
După eliminarea cotelor, se menținea totodată posibilitatea de a negocia colectiv, în contractele încheiate între producătorii de sfeclă și prelucrătorii de zahăr din UE, condiții de repartizare a valorii. Altfel spus, din 1 octombrie 2017 dispăreau și prețurile minime impuse pentru achiziția sfeclei de zahăr de la producători.
Sursă foto: Carmen Avram/arhivă personală/Pixabay/colaj