De ce au intrat în alertă Consiliul Europei și Comisia Europeană după ce parlamentarii români au pus ochii pe superimunitate

Consiliul Europei și Comisia Europeană vor analiza modificările aduse procedurii de ridicare a imunității parlamentarilor, care, inițial, prevedeau o protecție sporită pentru senatori și deputați împotriva anchetelor penale. Reprezentanții Consiliului Europei au declarat pentru gândul că, în pricipiu, orice modificare de acest gen trebuie să respecte principiile statului de drept și că, în general, parlamentarii nu trebuie să abuzeze de imunitate. Senatorii și deputații români, indiferent de culoare politică, nu mai pot fi prezumați de bună-credință în utilizarea imunității, având în vedere numeroasele cazuri în care au refuzat avizarea arestării, urmăririi penale sau percheziției în mai multe dosare de corupție.

Dacă în Germania, din 1949 și până în prezent, doar în două cazuri nu a fost ridicată imunitatea, din 2007, în România au fost șase situații în care Parlamentul a refuzat ridicarea imunității.

Purtatorul de cuvânt al Secretarului General al Consiliului Europei a confirmat pentru gândul că instituția analizează recentele modificări aduse la statutul parlamentarilor, mai precis cele care prevăd procedurile de ridicare a imunității.

„Există un dialog între Consiliul Europei și România. A existat o discuție între secretarul general al Consiliului și președintele Camerei Deputaților în care cel din urmă s-a angajat să ofere toate explicațiile despre aceste modificări. Pot să vă spun că aceste modificări vor fi analizate în continuare. La acest moment, putem spune doar că analizăm modificările”, a declarat pentru gândul Daniel Höltgen, purtătorul de cuvânt al Secretarului General al Consiliului Europei.

De ce este curios Consiliul Europei de modificările aduse imunității parlamentare din România? Daniel Höltgen a explicat că forul european analizează constant modificările aduse legislației în statele din Europa, în special când vine vorba despre statul de drept. „În fiecare zi, organizația noastră analizează schimbările de legislație, în special din statele în tranziție. Suntem obligați să facem asta pentru că instituția noastră are la bază tocmai respectarea regulilor statului de drept”, a mai explicat Daniel Höltgen

Reprezentanții Consiliului Europei au explicat pentru gândul că analiza experților europeni ar putea avea două rezultate: unul ar fi că nu există motiv de îngrijorare și imunitatea parlamentară din România este în acord cu prevederile europene; un alt rezultat ar fi acela că există o problemă și că legea trebuie modificată. „Dacă este cazul, atunci va exista un dialog pentru a face modificările necesare. Acum, însă, nu este cazul”, a explicat Daniel Höltgen.

Comisia Europeană a anunțat că în raportul pe Justiție care va fi publicat săptămâna viitoare va analiza superimunitatea parlamentară.

Imunitatea în viziunea țărilor vestice

În țările vestice, imunitatea parlamentară este percepută drept un privilegiu de care aleșii nu trebuie să abuzeze. În țări precum Anglia, Germania sau Olanda, imunitatea parlamentară acoperă în fapt doar declarațiile politice.

Mai precis, parlamentarii nu pot fi cercetați pentru declarațiile pe care le fac în timpul mandatului sau pentru legile pe care le adoptă în forul legislativ. În Olanda, însă, un deputat a fost trimis în judecată fără a se declanșa o procedură de ridicare a imunității pentru declarații anti-islam.

„Imunitatea parlamentară nu trebuie să fie excesivă”

Principiile statului de drept, a căror aplicare le urmăresc atât Consiliul, cât și Comisia Europeană, spun că toți cetățenii sunt egali în fața legii.

„Secretarul General al Consiliului European este de părere că imunitatea parlamentară nu trebuie să fie excesivă și nu trebuie să fie utilizată cu rea-credință. El consideră că parlamentarii nu trebuie să aibă prea multe imunități”, a declarat pentru gândul Daniel Höltgen.

Legislativul român și-a încălcat prezumția de bună-credință în utilizarea imunității. Modificarea propusă inițial de Parlament prevedea tocmai asta, adică o superimunitate care ar fi îngreunat anchetele procurorilor. Mai precis, Parlamentul se transformă într-o adevărată instanță de judecată. Chiar și în forma diminuată, procedura de ridicare a imunității va duce la îngreunarea anchetelor DNA, deoarece o cerere de percheziție sau arestare va trece prin Comisia Juridică, care va analiza solicitarea în sedință secretă, iar în plen va fi supus votului numai raportul pozitiv al comisiei.

Oricum, este puțin probabil ca o cerere de arestare sau percheziție a unui parlamentar să mai primească aviz pozitiv. Concludente în acest sens sunt refuzurile Parlamentului de a permite procurorilor să ancheteze politicieni precum senatorul Ion Stan sau miniștri precum Laszlo Borbely, Victor Paul Dobre.

Imunitatea parlamentarilor, temă recurentă în raportul MCV

Raportul pe Justiție se prefigurează a fi unul critic la adresa României și din nou criticile vor fi aduse politicienilor. Astfel că tentativa de a-și vota o superimunitate va atrage asupra parlamentarilor români un nou oprobiu din partea Comisiei Europeane.

Nu ar fi prima dată când imunitatea parlamentară este considerată excesivă într-un raport MCV. În 2011, România a fost criticată de Comisia Europeană pentru că Parlamentul a respins cererile de percheziție, urmărire penală și arestare în cazurile Ridzi și Păsat. În cazul lui Dan Păsat, situația a fost de-a dreptul flagrantă, el fiind acuzat de șantaj prin acte de violență.

Zgonea spune că Reuters a dezinformat Consilul Europei

Președintele Camerei Deputaților susține că secretarul general al Consiliului Europei a fost dezinformat tocmai de prestigioasa agenție Reuters și că i-a explicat el personal că imunitatea parlamentarilor români este în deplină concordanță cu normele europene. Ce a uitat, însă, președintele Camerei să îi transmită reprezentantului Consiliului Europei este faptul că imunitatea parlamentară a fost utilizată discreționar pentru a bloca anchetele procurorilor.

Dacă în Bundestagul german imunitatea înseamnă că procurorul poate cerceta oricând un politician și pentru arestarea alesului trebuie să trimită o simplă cerere de două pagini, în Parlamentul din România imunitatea înseamnă că procurorul trebuie să vină cu probele, iar deputatul acuzat mai întâi este judecat de un tribunal politic.

Bundestagul german a respins din 1949 doar două cereri ale procurorilor, pe când în România, doar din 2007 și până acum, au fost cel puțin șase cazuri în care Parlamentul a blocat anchetele de corupție ale procurorilor.

Adrian Năstase, Monica Iacob Ridzi, Dan Păsat, Ion Stan, Victor Paul Dobre și Laszlo Borbely au fost judecați de colegii lor parlamentari și declarați nevinovați înainte ca vreun judecător să se pronunțe. Acești politiceni au beneficiat de imunitatea parlamentară conferită de Constituție și au scăpat de arestare, percheziție sau de urmărirea penală a procurorilor.

Istoricul imunității aleșilor

Ideea de imunitate a apărut în Roma antică. Tribunii, adică aleșii poporului, se bucurau de o protecție sporită tocmai pentru a-și putea desfășura activitatea pentru care au fost aleși. Dacă o persoană se făcea vinovată de obstrucționarea activității unui tribun al Romei antice, acea persoană putea fi condamnată la moarte.

Prima procedură de ridicare a imunității a fost instaurată în 1815 în Marea Britanie în urma unui precedent. În 1814, Lord Cochrane a fost condamnat pentru fraudă.

A fugit din închisoare în 1815 și s-a refugiat în Camera Comunelor al cărei membru era. Autoritățile l-au ridicat chiar din plen. Astfel, s-a creat o comisie specială care a constatat că lordul nu beneficiază de imunitate față de organele statului chiar dacă se află în Parlament. Chiar și în ziua de azi membrii Parlamentului din Marea Britanie pot fi arestați în forul legislativ.

Imunitatea care protejează aleșii de arestare a apărut în Franța în anul 1789. Aleșii francezi aveau o imunitate sporită și nu putea fi anchetați sau arestați.