De ce devin copiii noștri „bullies” și cum îi putem ajuta să nu aibă un astfel de comportament / Specialiștii, despre victime: Efectele pot dura întreaga viață

Pentru mult timp, în literatura de specialitate, s-a crezut că există un singur tip de comportament de tip bully: un copil cu un grad mare de agresivitate, care are probleme cu respectul de sine ce ar putea fi provocate de mediul violent de acasă sau chiar din lipsa de atenție și preocupare pentru el”, a declarat Dorothy Espelage, profesor de educație la Universitatea North Carolina.

Însă, recent, concepția despre bully s-a schimbat.

Definiția academică adoptată de cercetători spune că este o formă de agresiune între indivizi sau între grupuri care au niveluri diferite de putere. Însă nu specifică foarte clar impactul major pe care îl are acest tip de comportament asupra victimelor sau cauzele apariției – de ce o persoană devine bully.
„Tu mă agresezi pe mine, dar ești popular iar eu nu sunt, diferența această de putere este un impediment în a mă apăra”, a explicat profesorul.

De asemenea, violența domestică sau agresiunea între frați sau rude sunt factori foarte importanți în dezvoltarea unui astfel de comportament, dar nu sunt singurii, a adăugat aceasta.

Copiii care au crescut într-un mediu violent în familie nu devin neapărat bullies, mai ales dacă la școală există programe anti-bullying, dar și o atmosferă de încurajare și susținere.

„Profilul” unui bully a fost tot mai nuanțat în ultimii ani de către cercetători.

Un nou tip de bully, mai machiavelic, este cel care este sociabil și, de multe ori, carismatic, devenind chiar plăcut de profesori, contrar celuilalt tip de bully care a fost cunoscut pentru o perioadă foarte mare. Acest tip de bully își manifestă comportamentul violent și agresiv doar atunci când vrea să obțină anumite lucruri – știe când să îl „activeze” și, mai ales, cu cine. 

„Un bully dominant din punct de vedere social vrea să devină leader. Iar modul în care face acest lucru este să îi înlăture din drumul său pe ceilalți din ierarhie”, a explicat profesrul.

Alți cercetători susțin că acest tip de comportament este, de multe ori, centrat pe agresor, nu pe victimă.

Într-un studiu făcut într-o școală din Spania, copiii au făcut un exercițiu de imaginație prin care trebuiau să descrie o situație de bullying, dar din punctul de vedere al agresorului.  Cercetătorii le-au dat, de asemenea, și un chestionar în care trebuiau să își încadreze colegii într-una dintre cele 3 categorii: victimă, agresor (bully), sau „neadaptat / indiferent” (en. or. outsider). Cei care au fost catalogați drept bullies, au avut o rată mai mare de a oferi răspunsuri de tipul „m-am simțit minunat pentru că am primit atenție din parte celorlalți” sau „nu mă simt vinovat pentru că nu mă gândesc la asta” atunci când și-au imaginat din punct de vedere al agresorului o situație de tip bullying, relatează BBC.

O trăsătură caracteristică acestui tip de comportament, analizată de cercetători, este frecvența de manifestare față de aceeași victimă. Se pare că un agresor repetă în mod frecvent același tip de comportament asupra aceleiași victime.

Dar, în epoca tehnologiei, cyberbullyingul se poate manifesta și doar o singură dată, dar efectele acestuia nu au fost studiate la același nivel cu bullyingul.

Totuși, există o legătură strânsă între cyberbullying și bullyingul școlar, unii cercetători susținând chiar faptul că cele două tipuri devin aproape unul singur, mai ales în prezent, când copiii au telefoanele cu ei la școală.

„Am descoperit în studiile mele faptul că de multe ori bullyingul din școală continuă în mediul online. Ar putea chiar să stea unul lângă celălalt, dar să se agreze în mediul online deoarece acțiunile lor sunt văzute de mai multe persoane iar agresorii un fals sentiment de celebritate”, a declarat Calli Tzani-Pepelasi, lector de psihologia investigației la Universitatea din Huddersfield.

Deci ce ar trebui să faci în cazul în care copilul tău manifestă un astfel de comportament față cineva?

Profesroul Dorothy Espelage recomandă o discuție deschisă cu copilul pentru a descoperi de ce face acest lucru, ce are de câștigat, cum a început să facă asta etc.

Dar un aspect important este și comportamentul părintelui deoarece este posibil ca acțiunile lui să-l fi influențat într-un fel pe cel al copilului.

„În cazul anumitor părinți, comportamentul lor a fost cel care l-a modelat și influențat pe cel al copilului”, a explicat aceasta.

O metodă prin care bullyingul ar putea fi diminuat și chiar „exterminat” din școli ar fi un program de susținere între elevii mai mari și cei mai mici, astfel încât cei mici să aibă modele bune de urmat.

De asemenea, un aspect foarte important este și atmosfera de la școală – ar trebui să fie una de încurajare și susținere. 

În prezent, în România, situația este una îngrijorătoare, dar legea anti-bullying a fost adoptată de Parlament anul trecut, dar nu fost încă promulgată de președinte.