De ce l-au băgat în seamă Jimmy Carter și Regina Elisabeta a II-a pe Nicolae Ceaușescu

Era Nicolae Ceaușescu, într-adevăr, lăudat pe merit sau totul ținea de interesul național al țărilor-gazdă? O analiză la rece a acestor evenimente arată că interesele economice și politice primează.

În 1978 a avut loc un dezgheț diplomatic al Marii Bitanii față de România, după ce Nicolae Ceaușescu și-a manifestat deschis intenția de a se deprinde de politica URSS. Ca o încurajare pentru politica sa anti-răsărit, monarhia britanică i-a primit pe covorul roșu pe Nicolae și Elena Ceaușescu, cu ocazia vizitei pe care aceștia au efectuat-o în iunie 1978. Soții Ceaușescu au avut parte de protocol de rang 0, întâlniri la cel mai înalt nivel, onoruri, distincții și titluri academice, acorduri economice, banchete.

Vizita cuplului Ceaușescu a durat trei zile (13 -16 iunie 1978), iar presa britanică a scris elogios la adresa celor doi. Regina Elisabeta a II-a l-a plimbat cu caleașca pe Nicolae Ceaușescu, primul șef de stat socialist care făcea o vizită oficială la Londra. Nicolae Ceaușescu a primit toate onorurile care i se cuvin unui șef de stat. În ciuda protestelor exilului democratic românesc, Regina Elisabeta a II-a i-a acordat cea mai înaltă distincție cavalerească britanică -„Ordinul jartierei”.

Vizita a avut și un scop comercial, fiind vorba despre încheierea unor contracte comerciale pentru industria aeronauticii, care din motive necunoscute, nu au mai fost duse la bun sfârșit, conform rfi.ro. Robert Hardman, un istoric englez, considerat unul dintre cei mai importanți biografi ai Casei Regale britanice, a publicat recent lucrarea „Queen of the World”, despre viața și activitatea Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii.
Un subiect tratat de autor este și episodul venirii la Palatul Buckingham a cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu, în iunie 1978. Vizita a surprins lumea occidentală, iar Hardman arată că președintele României a fost primit la Londra în schimbul angajamentului că va semna contracte în valoare de 300 de milioane de lire sterline cu industria aviatică din Marea Britanie.

Vizita în SUA, la invitația lui Jimmy Carter

Anterior vizitei oficiale din Marea Britanie, Nicolae Ceaușescu a efectuat ultima sa călătorie în Statele Unite, între 12 și 17 aprilie 1978. Vizita a fost descrisă cu lux de amănunte de Ion Mihai Pacepa, care l-a însoțit cu această ocazie pe secretarul general al PCR, conform historia.ro.

„În timpul vizitei a fost semnată o declarație comună a celor doi președinți, delegația română a vizitat și câteva întreprinderi industriale din diferite regiuni ale țării. Evenimentul cel mai important din cursul vizitei a fost însă demonstrația emigranților români anticomuniști din New York. A fost momentul în care Ceaușescu a cedat nervos. Pe 16 aprilie a anunțat că se întoarce imediat în țară și a cerut ca avionul să-i fie pregătit pentru plecare. Pentru ziua următoare erau însă planificate întâlniri cu reprezentanții unor organizații evreiești și cu oameni de afaceri. Ambasadorul RSR la Washington, Nicolae M. Nicolae, s-a dus imediat la Ceaușescu să-l convingă să renunțe la această decizie. Astfel încât, în cele din urmă, conducătorul român s-a răzgândit și și-a continuat vizita, dar impresia neplăcută a rămas. Relațiile dintre București și Washington n-au mai ajuns niciodată atât de bune ca în perioada 1969-1978”, conform volumului semnat de Adam Burakowscki, „Dictatura lui Nicolae Ceaușescu 1965-1989”.

Convorbirile la nivel înalt a oferit posibilitatea celor două state de a continua colaborările în domeniul științific, economic, cultural, dar și pe plan internațional. În discursul oficial, rostit la recepția în onoarea liderului român, Jimmy Carter afirma: „În această dimineață, poporul american este onorat să-l aibă ca oaspete pe un mare lider al unei mari țări. Președintele Ceaușescu vine din România alături de soția sa, Elena și este o mare plăcere pentru mine să-i întâmpin aici. Este a patra vizită a Președintelui Ceaușescu în Statele Unite ale Americii și precedesorii mei s-au onorat vizitând, la rândul lor, român. Este corect să spunem că în ultimii 10 ani, relațiile prietenești dintre SUA și România au crescut și s-au îmbunătățit rapid, spre satisfacția și beneficiul poporului nostru.

Schimburile dintre țările noastre au crescut de peste 10 ori în ultimii 10 ani. Și datorită creșterii existente în relațiile dintre noi, ne așteptăm ca volumul să se dubleze în următorii trei ani. Este un mare avantaj pentru mine, ca Președinte, să am șansa de a mă consulta cu un lider național și internațional precum este vizitatorul meu de azi”.

Ceaușescu a continuat strategia lui Gheorghiu Dej

Care au fost resorturile, prin ce mijloace a reușit Nicolae Ceaușescu să fie primit de regina Marii Britanii și de președintele SUA? Istoricul Lavinia Betea explică într-un interviu publicat pe site-ul personal, betea.ro.
„Nevoile speciale de imagine ale regimului de la București au început înainte să fi venit Ceaușescu la conducerea partidului. Le-a conștientizat Gheorghiu-Dej când s-a decis pentru o politică a ,

Vă dați seama ce impresie a făcut în Occident faptul că România „demonstra” că nu mai are deținuți politici? Tot pe-atunci, regimul de la București și-a eclerat imaginea prin aceea că a încetat bruiajul emisiunilor în limba română difuzate de Radio Europa Liberă. Uniunea Sovietică și celelalte țări au făcut-o abia în vremea lui Gorbaciov. Noi am fost prima țară care, din 1962, nu mai bruiam aceste emisiuni. Apoi, s-au folosit artiștii ca agenți de influență. Să trimiți peste granițe, mai ales în Occident, ansambluri folclorice, formații de teatru, muzică etc, expoziții, au sporit extraordinar prestigiul României. Arta operează cu simboluri universale. Să știți că regimul Ceaușescu a diversificat încă tehnicile, dar a continuat linia lui Dej”, a subliniat istoricul.

Occidentul, interesat de politica regimului de la București

Întrebată dacă occidentalii nu aveau oamenii lor, care să le ofere informații de la sursă despre ceea ce se întâmpla în realitate, Lavinia Betea a răspuns:

„Da, dar Occidentul era foarte interesat de politica regimului de la București. Occidentul și Statele Unite priveau cu enormă simpatie către acest spărgător de grevă. Cam așa apărea Ceaușescu în ochii lor, prin fronda pe care o făcea în Tratatul de la Varșovia. Vă dați seama ce însemna un astfel de om? Aceasta era latura politică a interesului. Exista și una economică. Exact ca acum. Să ai relații comerciale, să-ți vinzi anumite linii tehnologice în Est însemna o afacere bună. Regina Angliei l-a primit pe Ceaușescu în vederea afacerilor, cumpărăturilor pe care noi urma să le facem din Marea Britanie. Am face o mare greșeală să ne imaginăm că în materie de politică există îngeri și diavoli. Interesul național este întotdeauna cel care primează într-o politică bună. Ori, Occidentul, din acest punct de vedere, acționa absolut rațional. Cum este și firesc. Președintele Americii nu acționează într-o armată a îngerilor, ci pur și simplu în interesul Americii. Iar interesul americanului este creșterea PIB-ului, al salariului său, determinate și de mai bunele afaceri ale țării sale în lume. Ori, România reprezenta în acel timp o foarte bună afacere. Din multe puncte de vedere”.

Și atunci, drepturile omului, ale individului erau pentru Occident mai prejos decât interesele economice proprii? „Vedeți că se fac astăzi foarte multe confuzii. Sintagma aceasta a drepturilor omului a început să fie utilizată în politică, cu sensurile actuale, după acordurile de la Helsinki. În a doua jumătate a anilor 70. Nu uitați că timpul despre care noi vorbim era unul în care aveau loc acele extraordinare mișcări de eliberare națională ale fostelor colonii. Era timpul când negrii militau pentru drepturi egale cu albii tocmai în democrata Americă. Vorbim despre timpul cînd s-a produs și asasinatul lui Martin Luther King. Vorbim de anii războiului din Vietnam. Atunci, în anii 60 – 70, se manifesta Ceaușescu în Tratatul de la Varșovia împotriva creșterii cheltuielor de înarmare a blocului comunist, făcea oficii de mediere între americani, Vietnamul de Nord și cu China. În anii respectivi, operăm cu alte unități de măsură decât cele de la sfârșitul anilor 80 sau cele actuale…”, a explicat Lavinia Betea.

Cum l-a atras pe Pamfil Șeicaru de partea regimului

Pe de altă parte, istoricul arată că Nicolae Ceaușecu a diversificat tehnicile de propagandă în străinătate, finanțând activitatea emigrației românești – reviste, concerte de colinde sau atragerea unor voci importante de partea regimului, cum a fost Pamfil Șeicaru.

„Există o ședință a conducerii partidului din 1967, de stenograma căreia dispunem, pe tema activității în rândul emigrației române. De unde aflăm că a suportat finanțări de la București. Că Bucureștiul finanța reviste și asociații ale emigrației românești în străinătate, că trimitea mesageri potriviți, că sprijinea până și concerte de colinde. Și poate că nu e lipsit de importanță să spunem – dar iarăși trebuie să contextualizăm – că Nicolae Ceaușescu avea mari cuvinte de apreciere – atenție, atunci! – față de rabinul Moses Rosen. Care, spune el, a făcut mai mult pentru România în SUA decât Ambasada României la Washington. Nu avem voie să încurcăm timpul și faptele. În influențarea emigrației române s-a implicat de asemenea mult. Viza creșterea prestigiului său prin atragerea unor voci. Un caz interesant este Pamfil Șeicaru. Marele gazetar din perioada interbelică fusese condamnat în 1945 la moarte în contumacie. Dar în decembrie 1966, printr-un decret unic, emis de Consiliul de Stat, și nedat publicității, Pamfil Șeicaru a fost grațiat, cu motivația că are o atitudine corespunzătoare desfășurată în străinătate, prin scris în favoarea țării noastre. Apoi a fost ajutat financiar să publice cărți și articole în care elogia – poate nu-i cuvântul cel mai potrivit – independența lui Ceaușescu față de Moscova. Și să știți că Pamfil Șeicaru a fost adus în secret la București, să vadă demonstrația de la 23 august 1977. Cam la fel se proceda cu deținuții politici în procesul

De ce a acceptat Ceaușescu plajele cu nudiști

Alte tehnici de captare a bunăvoinței în favoarea regimului comunist prezentate de Lavinia Betea sunt cele ale folcloristului Harry Brauner și Henry Coandă.

„Îmi amintesc și cazul folcloristului Harry Brauner. Fost deținut, condamnat în procesul Pătrășcanu. După din 1968 era trimis în străinătate, la expozițiile organizate fratelui său, cunoscutul pictor suprarealist Victor Brauner, care trăise la Paris. Din străinătate îi trimitea scrisori soției sale, pictorița Lena Constante, fostă condamnată politic în același proces. Scrisori interceptate de Securitate, desigur, în care-i povestea cu ce personalități s-a întâlnit, cât de frumos le-a vorbit despre Ceaușescu, cum nu este antisemitism în România, căci el, evreu, călătorește, pe banii statului român, în străinătate. S-a mers apoi mai departe, cu repatrierea lui Henry Coandă. Revenit în țară în 1969, pentru el s-a înființat Institutul de creație științifică și tehnică INCREST. În 1970 a fost primit în Academia Română. Dar, după moartea lui, în 1972, autoritățile nu și-au ținut promisiunea față de el: n-au organizat Fundația