De ce nu este găsit avionul dispărut. Ce se întâmplă cu o aeronavă care se prăbușește în apă

Până acum, niciunul dintre obiectele recuperate de echipele de căutare nu pare să facă parte din avionul Malaysia Airlines, dispărut la începutul lunii martie. Șansele ca aeronava să fi rămas intactă după prăbușire și să se scufunde sunt extrem de reduse, așa că, în mod normal, resturile ar fi trebuit să plutească la suprafața oceanului. Totuși, numărul obiectelor aparținând aparatului de zbor și distribuția acestora variază, în funcție de tipul impactului cu apa, a spus, pentru CNN, Jim Tilmon, fost pilot al American Airlines, citat de Mediafax.

La mai mult de o lună de la dispariția zborului MH370, autoritățile caută în continuare cutiile negre ale aeronavei. Până acum însă, după 35 de zile, aceștia nu au recuperat nici măcar un obiect care să aparțină zborului companiei Malaysia Airlines. După spusele lui Tilmon, unghiul la care a avut loc contactul apa și starea în care era aeronava în momentul prăbușirii au un rol foarte important în găsirea epavei sau a unor resturi. Numărul și distribuția acestora ar fi diferită în caz că aparatul de zbor s-a dezintegrat în aer, s-a prăbușit la un unghi mai mult ori mai puțin abrupt sau a amerizat, perfect paralel cu apa.

Dacă avionul s-a dezintegrat în aer

În această situație, rămășițele aeronavei ar fi trebuit să fie răspândite pe o zonă destul de întinsă și, teoretic, mai ușor de găsit. Un Boeing 707 al British Overseas Airways Corporation s-a dezintegrat în timpul zborului, în apropierea muntelui Fuji, Japonia, în 1966. Toți cei 113 pasageri și cei 11 membri ai echipajului au decedat, iar aeronava a lăsat un câmp de resturi care se întindea pe 16 kilometri. Mai recent, în 2002, un Boeing 747, aparținând companiei China Airlines, s-a dezintegrat în aer, deasupra strâmtorii Taiwan, provocând moartea tuturor persoanelor de la bord. Atunci, autoritățile au recuperat 175 de cadavre dintre care 108 pluteau pe suprafața oceanului. Resturi ale avionului au fost găsite până la 130 de kilometri distanță față de locul accidentului.

Dacă aeronava s-a prăbușit la un unghi abrupt

Dacă avionul s-a prăbușit la un unghi suficient de abrupt, ar fi putut să se scufunde împreună cu pasagerii și o mare parte din fuzelaj. Chiar și așa însă, în momentul impactului, aparatul de zbor s-ar dezintegra și unele obiecte, cum ar fi scaunele și bagajele, dar și cadavrele pasagerilor, s-ar ridica la suprafața apei. Așa s-a întâmplat în cazul avionului McDonnell Douglas MD-83, aparținând companiei Alaska Airlines, care s-a prăbușit în Oceanul Pacific, în 2000, provocând moartea tuturor celor 88 de persoane de la bord. Atunci, echipele de căutare au recuperat 85% din fuzelaj, ambele motoare și cutia neagră.

Ai ajuns să o iubești, privind-o zilnic la TV, acum trece prin momente cumplite! Nu a putut să își stăpânească lacrimile și a vorbit pentru prima oară despre divorț: „Nu puteam să îi ofer asta”

Dacă piloții au încercat să amerizeze sau avionul s-a prăbușit la un unghi mai puțin abrupt

Într-o astfel de situație, aparatul de zbor ar fi putut să rămână în mare parte intact, sau, cel puțin, să nu se dezintegreze. Totuși, în 1996, un Boeing 767 al companiei Ethiopian Airlines a fost deturnat de trei persoane care sperau să obțină azil politic în Australia. Rămas fără combustibil, căpitanul a încercat să amerizeze lin, în apropiere de insulele Comore. Chiar și așa, aeronava s-a rupt și 125 dintre cele 175 de persoane de la bord și-au pierdut viața. „Nu e ca și cum ai lovi apa cu palma, e ca și cum ai intra cu mașina într-un zid „, spune Tilmon, „și, ca și în acea situație, cel mai probabil, vor fi nenumărate resturi”, adaugă el.

Cât de adânc e oceanul?

În situația în care piloții au reușit să amerizeze sau avionul s-a prăbușit aproape paralel cu apa și s-a scufundat ulterior, atunci epava se găsește, cel mai probabil, pe fundul Oceanului Indian. Autoritățile au redus zona de căutare la 58.000 de kilometri pătrați, însă cea mai mare problemă cu care se înfruntă nu este pusă de suprafața mare, ci de adâncimea apei. Semnalele pe care le-au recepționat echipele de căutare vin de pe fundul oceanului, la aproximativ 15.000 de picioare, 4.572 de metri, de suprafață. E ca și cum ai sta în vârful unui munte și ai incerca să găsești o valiză aflată la poalele acestuia, notează CNN.

Distanța de la suprafață până la fundul oceanului, de 4.5 kilometri adâncime, este mai mare decât înălțimea turnului Eiffel (324 de metri), a Statuii Libertății (93 de metri) și a Burj Khalifa (828 de metri), puse una una peste alta. De fapt, cinci clădiri la fel de înalte ca Burj Khalifa ar avea o înălțime de doar 4.140 de metri, mai mică decât adâncimea apei în zonă. Sylvia Earle, oceanograf, spune că „sunt doar câteva submarine care pot transporta oameni la asemenea adâncimi”. Spre exemplu, doar trei persoane au coborât, până acum, în Groapa Marianelor, cel mai adânc punct de pe Pământ, de aproximativ 11.000 de metri.

Dacă localizarea epavei va fi extrem de dificilă, aducerea ei la suprafață va fi o provocare incredibilă. Nava Titanic, scufundată la aproape 3.800 de metri, în Oceanul Atlantic, a fost redescoperită după 73 de ani de la accident, în 1985, și încă nu a fost recuperată. La fel, avionul Airbus A330, prăbușit în ocean în 2009, se află încă la 3.800-4.000 de metri adâncime, iar 74 dintre cele 228 de victime nu au fost încă aduse la suprafață.