De ce nu sunt recuperați banii furați de condamnații penal? 5 PUNCTE SLABE pentru care România a picat la testul UE

Comisia Europeană a publicat cel mai recent raport pe Justiției din cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare. Raportul tehnic care însoțește raportul principal subliniază că rata de recuperare a prejudiciilor stabilite prin sentințe definitive ” este foarte mică, undeva în jur de 8% din ceea ce confiscă instanțele”.

Care sunt problemele identificate de Comisia Europeană:

1. Deciziile de confiscare ale instanțelor nu sunt puse în executare de ANAF

Raportul tehnic notează că ANAF este instituția cheie în procedurile de recuperarea a prejudiciilor, dar că la această instituție există probleme. „Pare a exista o problemă particulară cu cei care trebuie să pună în executare deciziile instanțelor. Există o reticență a instituțiilor să confiște bunurile pentru care s-au emis titluri executorii în ciuda beneficiilor evidente pentru bugetul public”, se arată în raportul tehnic.

2. Nimeni nu știe cât se recuperează exact

Raportul MCV consemnează că nu se știe cât s-a recuperat exact din prejudiciile constatate în dosarele penale din România, iar estimativ cifra este 5-15% rată de recuperare. În raportul tehnic cifra avansată de experții de la Bruxelles este 8%, această cifră fiind colectată de Oficiul specializat din cadrul Ministerului Justiției.

„În ceea ce privește recuperarea creanțelor, în special recuperarea daunelor-interese, autoritățile române au recunoscut faptul că sistemul trebuie îmbunătățit. Chiar dacă una dintre dificultățile în acest domeniu este legată de necesitatea îmbunătățirii colectării datelor, totuși rata de recuperare înregistrată de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) în executarea hotărârilor judecătorești este estimată la numai 5-15 % din activele care fac obiectul unei hotărâri judecătorești”, se arată în raportul pe Justiției.

De altfel și acest procent de 5-15% nu este clar din ce sumă totală este calculat. O analiză ExpertForum arăta că nu există date clare privind nivelul prejudiciului suferit de bugetul statului an de an din perspectiva daunele stabilite de parchete și instanțe. Există doar o cifră globală de 2 miliarde euro – prejudicii constatate în toate dosarele penale de până acum. Oficialii ANAF au recunoscut în spațiul public că datele privind recuperarea prejudicilor nu sunt clare și precise.

3. La fondurile europene statul plătește și masa și dansul

Raportul tehnic al Comisiei Europene notează și o situație alarmantă. În cazul fraudelor pe fonduri europene statul roman este penalizat de autoritățile de la Bruxelles. Dacă pe un contract finanțat din fonduri UE se constată elemente de fraudă, Comisia aplică o corecție financiară care poate fi chiar și de 100%. Raportul tehnic menționează că în aceste cazuri statul rămâne uneori păgubit. „În cazurile de fraudă care afectează interesele UE, banii fraudați trebuie să fie returnați la bugetul comunitar în urma corecțiilor financiare aplicate de autoritățile de management. Aceste corecții vin însă din bugetul de stat, fără ca în mod obligatoriu cei care comit fraudele să compenseze statul”, menționează experții de la Bruxelles

4. Bunurile mobile se depreciază și își pierd valoarea

Comisia notează faptul că una din problemele identificate este aceea că bunurile mobile își pierd valoarea până intră în posesia statului. „În cazul sechestrelor puse pe sumele de bani lucrurile sunt destul de clare, dar când vine vorba de bunuri mobile precum mașinile lucrurile sunt mai complicate. Acestea continuă să fie folosite de suspect până la sentința finală a instanței, care apoi trebuie să fie pusă în aplicare de ANAF. Noul Cod Penal prevede că în cazul bunurilor persabile ele pot fi valorificate și transformate în bani. O altă problemă este valorificarea imobilelor în condițiile în care piața este extrem de jos în această perioadă”, susține evaluarea tehnică a Comisiei Europene

5. Confiscarea exstinsă, încă o procedură rar utilizată

Comisia notează că ANAF este instituția care se ocupă și ultima fază a confiscării extinse dacă o instanță a dispus această procedură. Totuși confiscarea extinsă nu a devenit o practică uzuală în instanțe. „Deși există din 2012, confiscarea extinsă rămâne o procedură utilizată rar, iar procedurile de popularizare nu s-au concretizat în rezultate efective”, mai spun experții europeni. Raportul tehnic notează într-o lumină pozitivă decizia Ministerului Justiției de a înființa o autoritate care să se ocupe mod special de confiscări și de administarea bunurilor sechestrate.

416 imobile și 93 de mași sechestrate de DNA

Raportul mai notează că DNA a acordat o atenție specială pentru recuperarea prejudiciilor din fiecare dosar. Pentru a recupera prejudiciile din dosarele trimise în judecată DNA a pus sechestre pe bani și bunuri în valoare de 200 milioane euro. Astfel că DNA a pus sechestre pe 416 imobile și 93 de mașini. În perioada de referință instanțele au dispus prin decizii definitive confiscarea a aproape 30 de milioane euro.

7,6 milioane euro au fost supuse confiscării de instanțe în 2013 în dosarele penale soluționate definitiv. Acesta este singura cifră certă pe care autoritățile o pot oferi. Nimeni nu știe însă cât din cele 7,6 milioane euro a recuperat ANAF, pentru că instituția susține că orice informație despre acest tip de proceduri este confidențială.

În 2013, potrivit Oficiului Național de Prevenire a Criminalității și Cooperare pentru Recuperarea Creanțelor provenite din Infracțiuni al Ministerului Justiției, toate parchetele din România au constatat prin rechizitorii că bugetul statului a fost prejudiciat cu aproape 2 miliarde de euro. În aceste 2 miliarde de euro sunt incluse, pe lângă daunele cauzate statului, și daunele cauzate persoanelor fizice sau companiilor private. E de subliniat că nu există o statistică oficială a prejudiciilor cauzate bugetului de stat. Din aceste 2 miliarde de euro, pentru 434 de milioane euro s-au pus sechestre.

Singura cifră exactă emisă oficial de MJ este cea a bunurilor confiscate de instanțe. Astfel, pe anul 2013, au fost contabilizate din confiscări (fie ele speciale sau extinse) 7,6 milioane euro.

Din nou, trebuie menționat faptul că vorbim în acest caz de bunuri pentru care instanțele au dispus confiscarea. Asta nu înseamnă că acestea sunt acum în proprietatea statului. De preluarea și cofiscarea în fapt a bunurilor se ocupă tot ANAF, care nu a prezentat public vreodată o statistică cu ce a confiscat. În acest moment, după cum subliniază ExpertForum, nu există o analiză a modului în care sentințele de confiscare date de instanțe sunt puse în aplicare de ANAF.

În privința recuperării prejudiciilor din dosarele penale, în România există următoarele proceduri:

â–º Confiscarea specială, care este prevăzută la articolul 112 din Noul Cod Penal. În esență, această procedură vizează confiscarea bunurilor provenite dintr-o faptă penală. În acest caz, se pot confisca doar bunurile persoanei judecate și nu se prevede confiscarea de la o rudă căreia i-a înstrăinat averea, spre exemplu.

â–º Confiscarea extinsă rezolvă exact problema de mai sus. „Codul Penal românesc a inclus începând cu 2012 măsura confiscării extinse: art. 1121. Aceasta permite instanței de judecată să confiște mai mult decât bunurile provenite din infracțiunile deduse judecății: se pot confisca și bunurile obținute cu 5 ani înainte de comiterea infracțiunii dacă ele depășesc în mod vădit veniturile obținute de respectiva persoană în mod licit și dacă instanța are convingerea ca ele provin din infracțiuni similare celor pentru care se pronunța condamnarea”, se arată într-o analiză a ExpertForum.

â–º Confiscarea averilor nejustificate. În acest caz, Agenția Națională de Integritate poate cere instanțelor confiscarea unor bunuri sau sume de bani dacă, după evaluarea unui parlamentar, spre exemplu, constată că acesta nu poate justifica proveniența acestora.

â–º Recuperarea prejudiciilor de către instituțiile publice prejudiciate. Distinct de procedurile de mai sus, dacă într-un caz de corupție instanța stabilește că un infractor a prejudiciat bugetul Inspectoratului de Stat în Construcții, de pildă, atunci suma respectivă trebuie să ajungă în bugetul ei. Astfel că această instituție, dar și ANAF, sunt obligate să recupereze aceste sume.