De ce rămânem săracii Europei. Datele care reconfirmă o realitate dură cu care se confruntă România

Sărăcia reprezintă în continuare o problemă la nivelul comunităților rurale, deși raportul World Vision România intitulat „Bunăstarea copilului din mediul rural 2016″ realizat o dată la doi ani relevă o îmbunătățire a situației existente în satele din țara noastră pe mai multe paliere luate în discuție, incluzând aici veniturile pe gospodărie, accesul la diferite facilități în locuințe și accesul la educație sau servicii medicale al copiilor, datorat gradului mai mare de conștientizare din partea părinților a importanței acestor ultime două elemente pentru viitorul copilului. 

În ciuda faptului că rezultatele studiului sunt pozitive în raport cu cele înregistrate în urmă cu doi ani, respectiv în 2014, 10% dintre familiile din România se confruntă încă cu o problemă acută, aceea a unei singure surse de venit, cel mai frecvent aceasta fiind alocația copiilor, în timp ce două sau trei surse de venit au 85,5% dintre familiile din mediul rural. În aceste condiții, 53,3% dintre părinți afirmă că nu se pot descurca cu banii pe care îi au și sunt nevoiți ca pentru a asigura copiilor un trai cât de cât decent să renunțe la achiziționarea unor bunuri precum haine și îmbrăcăminte atât pentru ei, cât și pentru micuți sau să amâne plata diverselor facturi.

De asemenea, trei sferturi dintre părinți au mărturisit că au avut probleme cu asigurarea alimentației de calitate pentru copii, 32,7% dintre aceștia rezolvând problema prin intermediul alimentelor primite cu împrumut de la rude. În aceste condiții, 5% dintre copiii din mediul rural primesc mai puțin de două mese pe zi, iar 12% dintre ei mai puțin de trei mese. 

Aceste lucruri se întâmplă în ciuda progresului în ceea ce privește creșterea veniturilor din gospodărie provenite din salarii până la 61,8% în 2016, față de 55,2% în urmă cu doi ani și a scăderii numărului de venituri din șomaj la doar 1,5%, față de 3% cât erau în 2014. 

Sărăcia își face simțită prezența și în ceea ce privește diversele dotări care apar la nivelul gospodăriei. Astfel, peste jumătate dintre locuințele din mediul rural nu au baie sau toaletă în interior. Potrivit studiului World Vision, doar 48,7% dintre gospodării au baie în interior și doar 44,5% dintre ele au toaletă în interior. În schimb, aproape toate locuințele din mediul rural sunt dotate cu televizor și televiziune prin cablu sau satelit (97,9%, respectiv 93,6%). De asemenea, în 95% dintre gospodăriile de la sate se găsește cel puțin un telefon mobil. De asemenea, peste 62% dintre locuințe dispun de conexiune la internet și sunt dotate cu computer sau laptop. 

Lipsa igienei, principala cauză de îmbolnăvire în rândul copiilor

Având în vedere realitatea prezentată mai sus, în ciuda faptului că, în ceea ce privește dotările sanitare, situația s-a îmbunătățit față de anul 2014, lipsa igienei corespunzătoare este considerată de majoritatea medicilor de familie ca fiind una din principalele cauze de îmbolnăvire în rândul copiilor de sub 5 ani. Iar lipsa igienei se traduce atât în lipsa dotărilor corespunzătoare din locuințele micuților, cât și în lipsa acestora din școli, grădinițe și licee. 

O altă problemă cu care se confruntă societățile rurale și din cauza căreia numărul de îmbolnăviri în rândul copiilor crește este lipsa medicilor de familie care să ofere consultații în fiecare zi lucrătoare. 40,2% dintre respondenții din cadrul studiului World Vision afirmă că nu au un medic prezent în localitate în fiecare zi lucrătoare, în timp ce 1,1% dintre familii susțin că nu au deloc un medic de familie în localitate. În aceste condiții, doar 39% dintre părinți afirmă că au relizat la timp vaccinarea copiilor. Lipsa cadrelor medicale și consecințele enumerate mai sus relevă importanța acută a suplimentării personalului medical din mediile rurale, pentru o mai bună urmărire a sănătății copiilor de la sate, cât și în vederea informării corespunzătoare și a educării părinților în privința asigurării nutriției și igienei corecte a micuților. 

Aceste recomandări cuprinse în studiul World Vision vin ca urmare a faptului că părinții par să nu conștientizeze faptul că lipsa unei cantități de hrană minim necesară, coroborată cu calitatea îndoielnică  hranei și lipsa nutrienților necesari creșterii și dezvoltării armonioase a copiilor se poate traduce într-o sănătate precară a acestora din urmă. 7 din 10 copii care au primit mai puțin de trei mese pe zi NU au făcut analize medicale în decursul anului trecut, iar 5 din 10 copii cu vârsta de sub 5 ani care au fost bolnavi anul trecut nu au fost duși la doctor în acea perioadă.

De asemenea, sănătatea copiilor este influențată și de obiceiurile pe care aceștia le au în viața de zi cu zi. Raportul arată o creștere a incidenței fumatului în rândul adolescenților cu vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani, de la 7,3% din 2014, la 9% anul trecut. Dintre aceștia peste 1 din 10 a fumat cel puțin o dată pe săptămână.

Dincolo de fumat, consumul de alcool este o obișnuință a 2 din 10 adolescenți din categoria de vârstă 12-18 ani, aproape 5 din 10 dintre ei consumând băuturi alcoolice cel puțin o dată pe săptămână. 

Lipsa banilor îi determină pe părinți să nu investească în educația copiilor 

Sărăcia nu se traduce doar în lipsa hranei, a condițiilor de viață decente și a serviciilor medicale acordate și accesate constant, ci și în accesul redus la educație, comparativ cu situația din mediul urban.

Astfel, potrivit datelor din raportul World Vision România, 2,27% dintre părinți mărturisesc că în cursul anului 2016 cel puțin unul dintre copii a fost nevoit să abandoneze școala pentru a putea ajuta fie la muncile gospodărești, fie pentru a ajuta la creșterea veniturilor familiei. Două treimi dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani desfășoară activități în gospodărie, iar 4% dintre ei muncesc și în alte gospodării din sat. 4 din 10 copii muncesc două sau mai multe ore pe zi, ceea ce înseamnă o scădere a timpului acordat activităților educaționale – teme pentru acasă, învățat, lectură.  

2,5% dintre părinți au declarat, de asemenea, că au fost nevoiți să nu își lase copiii să meargă la școală, din cauza faptului că banii nu le-au ajuns pentru plata diverselor necesități ale copiilor pentru educație, fie pentru că veniurile abia le ajungeau de la o lună la alta.

O altă problemă gravă întâlnită la nivelul comunităților urbane este aceea a distanței pe care copiii trebuie să o parcurgă de acasă până la școală. 9% dintre copii se găsesc în situația de a petrece peste o oră pe drumul către școală, iar durata medie de deplasare către școală, creșă sau grădiniță este de 29 de minute. Studiul constată o menținere a decalajului rural/urban în ceea ce privește egalitatea de șanse pentru educație.

Aproape 2 din 10 familii afirmă că au fost nevoiți să scadă costurile pe care le implică educația copiilor, tot atâtea mărturisind că au renunțat la activitățile extrașcolare ale micuților. 

În aceste condiții, nu este de mirare că aproape 3 din 10 copii nu reușesc să înțeleagă un text pe care îl citesc, iar rezultatele slabe la învățătură sunt înregistrate, în principal, în randul elevilor care trăiesc în gospodării sărace.