Prima pagină » Știri » De ce să rămâi în România? La 17 ani, Robert a găsit un răspuns care îl determină să nu plece din țară

De ce să rămâi în România? La 17 ani, Robert a găsit un răspuns care îl determină să nu plece din țară

„Visul meu este să ajut tinerii să fie cu un pas mai aproape de întregul lor potențial". Sunt cuvintele lui Robert Nastasă, el însuși un adolescent de doar 17 ani. Spune că nu și-a propus asta, nu a avut un model pe care l-a urmat, ci pur și simplu, dorința de a-i ajuta pe cei de vârsta lui să se dezvolte a venit din el. Avea aproape 15 ani când s-a hotărât să facă voluntariat. Așa a ajuns să cunoască niște oameni care i-au deschis cumva ochii și a ajuns să-și pună o întrebare simplă: „Ce-ar fi dacă ar putea adduce mai multe oportunități către tineri, numai că nu pe o nișă anume?!". Așa a început aventura lui Robert într-o lume care nu-i atrage pe mulți adolescenți de-o vârstă cu el. Crede cu tărie că fiecare dintre noi are ceva la care se pricepe și care trebuie să vină din interior, mai devreme sau mai târziu. E mândru că este roman și tocmai din acest motiv, vrea să pună pe picioare un loc în care tinerii să aibă posibilitatea să vină, pe gratis, și să participle la diverse întâlniri, ateliere, traininguri, care să-i ajute să-și descopere adevăratul potențial. Visul lui Robert poartă un nume - Progressio Hub.

Nu se consideră un adolescent altfel, deși puțini tineri de vârsta lui au preocupările pe care le are el, Robert Nastasă. La 17 ani se poate mândri deja cu initiative pe care odată ce le-a gândit, s-a luptat să le pună în practică și a reușit. Și-a dorit, după cum spune chiar el, să ajute tinerii să fie mai aproape de întregul lor potențial. Speră că a reușit. Un exemplu clar îl are în actualii lui colegi și parteneri în drumul către îndeplinirea următorului vis.

Când avea aproape 15 ani, Robert și-a dorit să se implice în lumea voluntariatului. „Am aplicat la câteva organizații, dar eram prea mic. Am reușit, până la urmă, să intru la Salvați Copiii, am făcut pe acolo voluntariat cred că o săptămână jumătate, două, până am cunoscut o fată care m-a invitat la un alt eveniment, la Institutul Bancar. Acolo am cunoscut niște oameni cu care am purtat mai multe discuții și, ajungând acasă, mi-a răsărit ideea asta: Ce-ar fi dacă aș putea aduce mai multe oportunități către tineri, numai că nu pe o nișă anume?!”, își amintește tânărul, explicând că i s-a părut că nu era de ajuns că existau niște organizații care ofereau programe de training, conferințe și tot felul de evenimente de dezvoltare personală pe un anumit domeniu, pe o direcție clară. Și-a dat seama că acest tip de evenimente nu erau întotdeauna accesibile tinerilor de vârsta lui, mai ales că o mare parte dintre ele nu erau gratuite.

„Ce-ar fi dacă aș face ceva care să ofere o paletă mult mai largă de oportunități, toate gratuite?! Și-atunci, tinerii sunt conectați la organizație, urmăresc oportunitățile și aleg ceea ce ei consideră că e relevant pentru ei și pentru dezvoltarea lor”, s-a întrebat Robert și această întrebare nu i-a mai ieșit din minte până când nu i-a găsit răspunsul.

Așa a apărut „Bucureștiul Tinerilor”, ONG-ul care a funcționat din 2015 până în prezent cu 600 de lei, sumă care a ajuns la zero din cauza taxelor de administrare de cont. Tot ceea ce a reușit Robert să facă în ultimii doi ani a fost posibil fără niciun buget, printr-o rețea puternică de parteneri, cu ajutorul cărora el și colegii din organizație au reușit să să facă rost de spații pentru evenimente. De partea cealaltă au stat oamenii care „au venit, pro bono, să își ofere cunoștințele, gratuit, către tineri”, după cum spune chiar Robert.

În cadrul evenimentelor organizate sub egida „Bucureștiul Tinerilor”, tânărul i-a cunoscut pe Emy și Remus, cei doi băieți alături de care a prins contur visul cel mare al lui Robert – Progressio Hub. „Ne-am împrietenit foarte bine, ne-am conectat foarte bine și, împreună, am reușit să dăm forma finală a mecanismului care, în prezent, produce între 10 și 20 de evenimente lunar, pentru câteva sute de tineri și uneori chiar mai bine dacă evenimentele sunt de anvergură”, mărturisește Robert. Cei trei au reușit, împreună, să organizeze evenimente variate, de la conferințe, seminarii, workshopuri, traininguri, la grupuri mici, mari, foarte mari. „Formatul diferă întotdeauna și temele la fel: de la marketing digital până la nutriție, de la motivație până la time management, public speaking, vânzări, HR”, spune tânărul.

Robert, Remus și Emy

Intrați în această lume, cei trei și-au dat seama că, apelând doar la parteneri, nu vor putea niciodată să crească atât cât și-ar dori. Planul lor este, acum, altul. Acela de a crea „Progressio Hub”, un spațiu deschis tuturor celor care vor să contribuie, într-un fel sau altul, la dezvoltarea tinerilor prin evenimente la care ei să poată experimenta diferite lucruri, descoperind, încetul cu încetul acel lucru pe care-l pot perfecționa și care-i va putea ajuta să evolueze.

„Nu toate evenimentele sunt doar de cunoaștere, de abordare a unor teme noi, de a învăța niște lucruri noi, ci unele sunt și pe partea asta de fixare, de a te ajuta să avansezi într-un anumit domeniu din viața ta. Chiar un exemplu bun care-mi vine în minte, chiar la începutul lui iunie vom face un eveniment destul de centrat, pe un grup mai restrâns, pentru oameni de comunicare cu un expert în graficăși în web design, pentru a-i ajuta să își crească skill-urile acestea, astfel încât să fie mai productivi la locul de muncă. Și acesta va fi gratuit. Adică, acesta este poziționarea noastră, tot ce livrăm, livrăm gratuit”, explică Robert, sigur pe el și încrezător în ceea ce el și prietenii lui vor reuși să facă.

Dorința lor este să internalizeze toate evenimentele, să le ofere o mai bună vizibilitate, fiind toate concentrate într-un loc și să ajute, astfel, tinerii cu inițiativă. Vor ca spațiul lor să funcționeze 12 ore pe zi, 7 zile pe săptămână și să fie deschis atât celor care vor să organizeze întâlniri în concordanță cu viziunea și misiune lor, dar și tinerilor aflați la început de drum în meserii care reclamă existența unui spațiu de desfășurare a activității – psihologi, pshihoterapeuți, consultanți.

Un adolescent optimist

Robert crede că fiecare om are nevoie să găsească acel lucru care vine din el însuși pentru a reuși. Iar românii se pot lupta de la egal la egal cu orice străin. Nu contează de unde vii, contează cât de determinat ești să reușești ceea ce îți dorești. 

Robert la Opportunity Weekend, tâgrul de ONG-uri pentru tineri

„Românii sunt foarte sensibili la identitatea lor. De exemplu, dacă un mare savant face o descoperire și străbunică era româncă, toate știrile au luat foc, chiar dacă e crescut de trei generații de americani. Este un lucru puternic pentru noi și este un lucru bun. Aștia suntem, cu asta defilăm. Nu am o abordare în alb și negru, există un infinit de nuanțe de gri. Sunt foarte mândru că sunt român”, spune el și mărturisește că lui îi este ușor să vadă că România se îndreaptă în direcția potrivită, fiind un om flexibil, care a învățat să se descurce cu ceea ce găsește și care n-ar pleca niciodată din țară.

Tânărul român de acum are un lucru în plus față de tânărul român din generația precedentă. Acest lucru este libertatea.
„Oportunitățile de acum sunt promițătoare.E vorba de oportunități aici. E vorba despre faptul că cei care sunt de o vârstă cu mine pot face orice. Nici nu simt nevoia să dezvolte mai mult. E simplu: pot să facă orice. Pot să-și identifice o pasiune, pot să o dezvolte, pot să o facă să facă bani pentru ei, pot să se susțină din ea, pot face orice. Fie că vorbim de România, fie că vorbim de alte țări de pe planetă, trăim în epoca în care poți face orice dacă ai puțină ambiție și perseverență”, este crezul lui Robert, crez care l-a adus pe el în punctul în care se află acum. Cu aceleași gânduri merge mai departe: „Sunt foarte axat pe acțiune. Cred foarte mult în a aduce valoarea în viața celorlalți. Cu asta rezonez, asta mă face să mă simt fericit și nu mă las oprit”.

Care e cea mai mare barieră de care se lovesc cei mai mulți oameni, inclusiv tinerii? „Este frica, frica de a încerca ceva nou, frica de a-și asuma riscuri și, cumva, asta biologic mie îmi cam lipsește. Multă lume nu vrea să își asume o direcție de genul”, spune Robert și  susține cu tărie că tinerii trebuie să experimenteze cât mai mult, fără să le fie teamă de eșec, de părerile celorlalți, să nu le fie teamă de succes, să nu le fie teamă în general.

Ar fi mai fericit dacă birocrația din România ar funcționa cum trebuie. Și-ar dori ca statul să-l poată ajuta cumva să își continue activitatea cu organizația. „Poate că acesta e un minus”, spune Robert, care își pune speranța în oamenii care vor înțelege și vor rezona cu ideea lor – Progressio Hub – și vor dori să îi ajute. Robert, Emy și Remus vor da, în câteva zile, startul unei strangeri de fonduri în care își pun toate speranțele. Dacă vor reuși, Progressio Hub va crește la fel cum au crescut și ei, trei tineri cu inițiativă care, chiar dacă nu-și doresc asta, îi vor inspira, cu siguranță și pe alții de vârsta lor.

 

 

 

Citește și