Un răspuns ar putea fi acela că, oricât de fake ar fi știrea, va aduce audiență sau publicitate, iar pericolul unei sancțiuni este redus. Dovadă sunt dosarele clasate sau aproape de finalizare de la DIICOT și faptul că nu s-a întâmplat nimic acolo unde cei care au născocit știrea falsă nu au mai vrut să colaboreze cu autoritățile române.
De cealaltă parte, în România aceste știri se transformă în anchete ale procurorilor, audieri, expertize și iar audieri.
Dosarul Sky News este aproape de finalizare, declară surse judiciare pentru Mediafax. Cercetările au început după ce, în 2016, Sky News difuzează un material amplu despre traficanții de arme și redau întâlnirea dintre jurnaliști și doi traficanți români, undeva în zona județului Bistrița Năsăud.
După luni de negocieri, echipa Sky News pretinde că ar fi fost direcționată către o zonă izolată din România, pentru a se întâlni cu membrii unui grup de traficanți de arme. „Nu există niciun subtrefugiu aici. Știau că suntem o organizație de presă care dorește să ilustreze că obținerea unei arme este un proces relativ ușor și credeau că urma să cumpărăm arme. Nu am făcut-o, ceea ce a făcut ca problemele să fie puțin mai complicate. Ideea este că lor nu le păsa cine suntem, atât timp cât eram dispuși să plătim. În timpul întâlnirii au spus clar că vor vinde absolut oricui: spărgători de bănci, criminali în masă sau teroriști, nefăcând nicio distincție”, se arată în reportajul Sky News.
Reportajul detaliază cum jurnaliștii i-au urmat pe traficanți într-o pădure unde nu era semnal la telefon, iar acolo s-au oprit pe o pajiște.
„Le aducem din Ucraina cu muniția, câte vreți”, a spus unul dintre ei, iar în filmare se vorbește despre AK47, cea mai vândută armă din arsenalul traficanților. „Granițele deschise ale UE înseamnă că arme precum AK-47 pot fi trimise cu ușurință cumpărătorilor din vestul Europei” spune jurnalistul.
Materialul video ridica semne de întrebare încă de la difuzare, deoarece traficanții s-au lăsat filmați pe tot parcursul întâlnirii fără a avea vreo reținere. Nu era clar nici de ce în filmare se vorbește despre armele AK47 dar pe înregistrare apare doar o pușcă pentru lunetiști.
Imediat, DIICOT începe o anchetă, iar la scurt timp, procurorul șef de la acea vreme, Daniel Horodniceanu, a dezvăluit că totul este un scenariu bine pus la punct de către Sky News.
Cu toate aceste, postul de televiviziune menține reportajul. Și nici colaborarea cu autoritățile nu a fost una de succes. „Am trimis comisia rogatorie acolo. Nu s-a dat curs. Nu am avut o colaborare efectivă cu autoritățile britanice, din motive pe care aceștia le-au invocat în momentul în care au respins comisia rogatorie internațională. În acest moment, procurorul de caz discută cu apărătorii celor doi inculpați români care doresc să facă acordul de recunoaștere a vinovăției„, a declarat, Daniel Horodniceanu, în 6 februarie 2018.
Un alt subiect de mare interes pentru presa din străinătate a fost modul în care copiii săraci din România asamblează ouăle Kinder. În 2016, The Sun a publicat imagini cu o familie săracă ce stătea în jurul a sute de ambalaje de ouă Kinder și muncea de zor. Printre cei care lucrau erau copii mici, care ar fi fost plătiți cu aproximativ un leu pe oră pentru a construi jucăriile-surpriză.
Imediat a început o anchetă și în acest caz, și din nou ieșit la iveală că povestea nu era reală. „Concluziile Biroului Teritorial din Satu Mare au fost că părinții minorilor, așa cum au fost aceștia descriși în articolul jurnaliștilor englezi, nu au exercitat niciun abuz asupra copiilor lor, care să pună în primejdie viața, securitatea fizică a acestora, ba chiar, din anchetă a rezultat că se ocupă și că sunt responsabili de creșterea și educarea copiilor. Este doar un alt articol tendențios al jurnaliștilor englezi referitor la persoane din România. (…) Noi nu avem autoritate asupra cetățenilor străini care comit fapte în afara României, decât dacă au victime cetățeni români. Aici, probabil că este la latitudinea persoanelor incriminate în articolul din ziar dacă vor să facă sau nu un demers judiciar împotriva jurnaliștilor”, spunea același Daniel Horodniceanu.
La acea vreme, Timea Jurj, despre care tabloidul britanic a susținut că își folosește copiii minori pentru a asambla ouă Kinder, declara că a căzut în capcana jurnali;tilor britanici:
„Nu e nimic adevărat din ce au scris cei de la ziarul din Anglia. A fost o înscenare, ziariștii respectivi i-au pus pe copii să stea cum vor ei, le-au zis să facă o poză și cu mine. Și din poză se vede cum copiii zâmbesc și că stau la o poză. Nici vorbă să fi lucrat și ei la asamblat ouăle Kinder sau că eu i-aș fi exploatat. Ziariștii din Anglia mi-au spus că vor să promoveze ouăle Kinder pentru că în Anglia sunt foarte scumpe și vor să se vadă cum se fac acestea, de la început până la sfârșit. Am căzut în capcana lor. Și pentru că avem copii minori au venit aceste acuzații, și nu au mers la alte familii care nu au copii și fac același lucru, pentru că nu i-a interesat”, a spus la acea vreme Jurj.
În 13 aprilie 2017 dosarul a fost clasat.
Ultima poveste este cea a tabloului de Picasso ascuns la rădăcina unui copac din Tulcea. Pictura, care valorează 800.000 de euro, a fost furată, alături de alte șase tablouri, în 2012, dintr-un muzeu din Olanda, de niște români.
La audierile din 2013, mama unuia dintre tineri a declarat că a ars tablourile pentru a șterge orice urmă.
Și totuși, sâmbătă, tabloul „Tete D’Arlequin” al lui Picasso (unul dintre cele șase furate) a apărut la rădăcina unui copac din Tulcea. L-a găsit Mira Feticu, o scriitoare de origine română, care trăiește în Olanda și care primise indicii printr-o scrisoare anonimă. Interesată de subiect (a scris o carte despre furtul secolului), femeia a venit în România și a găsit tabloul.
La nici 24 de ore, s-a aflat adevărul. Era o farsă pregătită de doi producători de teatru din Belgia, care promovau o piesă de teatru. Aceștia au îngropat tabloul la data de 31 octombrie 2018, în pădurea din Tulcea, iar în ziua următoare au trimis șase scrisori anonime.
Producătorii și-au anunțat ulterior victimele prin e-mail că mesajul a fost o farsă, inspirată dintr-o piesă de teatru numită „Copia adevărată”, care a avut premiera săptămâna trecută la Anvers.
Raluca Cristiana Botea a fost unul dintre procurorii care au investigat, în România, ceea ce a fost supranumit „furtul secolului”, vorbește acum despre farsă și ce riscă autorii ei:
„Aparența unui tablou original a fost foarte mare. Din punctul meu de vedere, orice cercetare ar avea loc vizând gluma, care a pus în mișcare aparatul investigativ român, trebuie sa pornească de la intenție. Dacă a fost săvâșită o faptă cu intenția de a pune în mișcare aparatul de investigație sau în scop publicitar pentru ca orice infracțiune poate fi comisă din culpă sau cu intenție. Nu toate infracțiunile din culpă sunt însă sancționate penal, deci dacă a fost doar o glumă, din punctul meu de vedere, nu văd ce sancțiune penală ar putea atrage. Dacă însă intenția a fost clară de a induce în eroare organele de anchetă, atunci lucrurile se schimbă”, a explicat pentru Mediafax, Raluca Cristiana Botea.